Am plecat din invatamant in 2006, suparata pe sistem. Ma saturasem sa fiu catalogata drept suplinitoare, de parca eram venita de la coada vacii. Pot spune cu mana pe inima – sau pe biblie cum a jurat si dnul Geoana – ca sunt suplinitori care isi fac treaba de zece ori mai bine decat titularii, care stiu ca au postul asigurat pana la pensie.
Nu voiam sa ma intorc prea curand. Soarta, nevoia, dorinta mea de a fi “iubita” si “importanta”, omul negru, nu stiu cine… m-a adus inapoi mai repede decat speram.
Mereu mi-a placut sa cer atat cat se poate de la copii. Ei, dau din dragoste singuri, fara sa le impui.
Intru la o clasa de a VII-a. Am uitat sa specific ca predau biologie. Ei studiaza anatomia. Ce poate fi mai frumos decat sa inveti despre tine? Elevi istetei foc. Imi plac. Ma atasez de ei. Dupa cateva ore de acomodare, incep sa ascult. O fata, frumusica nevoie mare, nu invata deloc. Nici azi, nici data viitoare. O intreb de ce nu invata. Incepe sa spuna:
-Mi-e dor de doamna cealalta.
-Ok. Ti-e dor. Sun-o, raspund, usor trista. Ce trebuie sa fac pentru a invata ceva la biologie?
Tace. O las.
Ora viitoare, o rog sa deseneze un neuron si sa-mi povesteasca despre el. Tot ce stie. Nimic. O iert.
Trebuie sa le fac ora de biologie ora de joaca. Aduc mulaje. Ii las sa se joace, practic, cu ele. Ii rog sa isi imagineze ca sunt o componenta a neuronului si sa vorbeasca ce fac ei toata ziua. Le place jocul. Pentru fiecare descriere, primesc puncet ce vor conta la nota. Api, pornind de la un cuvant, un termen biologic, facem un rebus. Un rebus colectiv. Alegem variant cea mai interesanta.
Jocul este o “tehnica” de educatie ce asigura succesul.
Mai am cateva idei. Sa le fac un joc de descoperire al cuvintelor intr-un amalgam de litere. Sa caute si sa descopere termenii indicate intr-un colt al paginii.
Sa deseneze un neuron performant, un organ de simt super “talentat”, sa faca fise de lucru cu boli pentru fiecare system anatomic studiat.
La final de semestru, ii vor premia cu diplome surpriza, pe care sa le scriu texte incurajatoare: “Felicitari! Stiam ca poti! Am incredere in tine.” Etc.
Aaa… si pentru ca m-am ratacit in amanunte, eleva cu pricina a inceput sa invete si chiar ii place sa ridice mana, sa participe activ la ora de biologie.
Joaca si creativitatea salveaza educatia!
Nu voiam sa ma intorc prea curand. Soarta, nevoia, dorinta mea de a fi “iubita” si “importanta”, omul negru, nu stiu cine… m-a adus inapoi mai repede decat speram.
Mereu mi-a placut sa cer atat cat se poate de la copii. Ei, dau din dragoste singuri, fara sa le impui.
Intru la o clasa de a VII-a. Am uitat sa specific ca predau biologie. Ei studiaza anatomia. Ce poate fi mai frumos decat sa inveti despre tine? Elevi istetei foc. Imi plac. Ma atasez de ei. Dupa cateva ore de acomodare, incep sa ascult. O fata, frumusica nevoie mare, nu invata deloc. Nici azi, nici data viitoare. O intreb de ce nu invata. Incepe sa spuna:
-Mi-e dor de doamna cealalta.
-Ok. Ti-e dor. Sun-o, raspund, usor trista. Ce trebuie sa fac pentru a invata ceva la biologie?
Tace. O las.
Ora viitoare, o rog sa deseneze un neuron si sa-mi povesteasca despre el. Tot ce stie. Nimic. O iert.
Trebuie sa le fac ora de biologie ora de joaca. Aduc mulaje. Ii las sa se joace, practic, cu ele. Ii rog sa isi imagineze ca sunt o componenta a neuronului si sa vorbeasca ce fac ei toata ziua. Le place jocul. Pentru fiecare descriere, primesc puncet ce vor conta la nota. Api, pornind de la un cuvant, un termen biologic, facem un rebus. Un rebus colectiv. Alegem variant cea mai interesanta.
Jocul este o “tehnica” de educatie ce asigura succesul.
Mai am cateva idei. Sa le fac un joc de descoperire al cuvintelor intr-un amalgam de litere. Sa caute si sa descopere termenii indicate intr-un colt al paginii.
Sa deseneze un neuron performant, un organ de simt super “talentat”, sa faca fise de lucru cu boli pentru fiecare system anatomic studiat.
La final de semestru, ii vor premia cu diplome surpriza, pe care sa le scriu texte incurajatoare: “Felicitari! Stiam ca poti! Am incredere in tine.” Etc.
Aaa… si pentru ca m-am ratacit in amanunte, eleva cu pricina a inceput sa invete si chiar ii place sa ridice mana, sa participe activ la ora de biologie.
Joaca si creativitatea salveaza educatia!
