Ieri a fost o aventura sa merg la medic pe zapada. Imposibil sa gasesc un taxi la telefon. A gasit sora mea unul in drum si a venit sa ma ia.
Emotiile m-au determinat sa ma panicgez duminica si sa nu ma mai pot controla. Am plans! Stiu ca este nevoie de calm si optimism sa trec peste operatie. Eu nu am avut nicio operatie in viata mea. Insa, sunt sigura ca va fi bine!
Micutii sunt bine, iar doctora m-a sfatuit ca nu este indicat sa ne grabim atata timp cat ei cresc, se joaca si totul decurge normal.
Sper din suflet sa terminam amenajarile (cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece muncitorii de tip Dorel parca au acaparat Romania) si sa ne primim bebelusii intr-o casa curata, calduroasa si binecuvantata.
Toate la timpul lor este deviza pe care am inteles-o pe pielea mea in ultimul an al vietii mele!
Acum.... ma intorc la citit povesti si poate reusesc sa mai si scriu in aceste saptamani de asteptare!
