vineri, octombrie 3

Ursul păcălit de vulpe - Poveste modificată

Ursul păcălit de vulpe - Poveste modificată

- Trebuie să îmi recapăt renumele... mormăi ursul îngândurat. M-am săturat să tot mi se spună „ursul păcălit de vulpe”. Este ea șireată, dar am să îi vin de hac.
Acestea fiind spuse... ursul fără coadă... a pornit să se întâlnească în pădurea... cu vulpea.
-         Da ce de peste ai tu aici, mai cumătră! De unde-l ai?
-         Păi am pescuit... cum crezi că aș fi avut atât de mult... dacă nu munceam.
-         Nu îmi dai și mie, te rog doi pești... că tare îmi este foame. Ei... du-te și tu și bagă coada în baltă... Așa am făcut și eu... J
-         Bine... cumătră vulpe.
Ursul discutase cu un pescar renumit și îi promisese că îi aduce o sacoșă de mure în schimbul unui kilogram de pește proaspăt.
Schimbul a fost făcut exact când noaptea cobora peste pădure....
-         Mulțumesc omul înțelegător, grăi ursul. Și altă dată te servesc cu plăcere, pentru că m-ai scos din mare necaz.
-         Cu bucurie și altă dată, domnule urs.
Ursul se ospăta regește, când s-a trezit cu vulpea în vizuină.
-         Cum ai prins atâta pește?, întrebă invidioasă și furioasă vulpea.
-         Am băgat coada în baltă... și da... mi-au mâncat-o peștii... dar am dovada că tu ai furat peștele acelui om.
-         Daaaa? Cum... cum așaaa...?, se tîngui vulpea.
Ursul a scos iPhone-ul 6 și i-a arătat înregistrarea... Vulpea avea ochii mari și tremura din tot corpul...
-         Acum suntem chit?, mormăi ursul... privind cum vulpea își smulgea blana roșcată....
Așa că... e mai bine să fii cinstit... de la bun început....