MATERIAL PRIMIT PE MAIL.... INTERESANT.
E super sa fii destept.....
Acad. Grigore Constantin Moisil
Academician (adevarat!),
Profesor (real!),
MARE Matematician, iar restul, mai jos...
"Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil." - Motto!
O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce
se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o
femeie cu prea multe.
- Domnule profesor, credeţi în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acu' câtăva vreme am visat că devenisem
academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi
prezidam o şedinţă.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof.
Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, "candidatul fiind
prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor.
- E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.
Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
- Dar matematica se face de la gât în sus!
O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
Cugetări
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela
care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.
Cineva l-a întrebat: "Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă
glume la cursuri?". Profesorul Moisil a răspuns: "Ştiinţa nu e tristă,
decât pentru unii."
Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.
Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru
mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de
fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile
societăţii.
Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.
Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele
să ţi se pară uşoare.
Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din
componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă
componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va
şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le
aplică.
Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala
nu e "puneţi fraţilor piedici!", ci "dacă daţi de piedici,
depăşiţi-le!".
Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca
lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la
locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.
Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare
şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.
Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când
te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti
când nu te speli.
Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna
e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe
cei care spun că s-au convins.
Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o
banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40
invidiat şi la 60 stimat.
Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe
care ţi le pui singur.
Numai prostia poate să aibă intermitenţe.
Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.
Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.
=========================================================================
Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care ştie să ierte !
Academician (adevarat!),
Profesor (real!),
MARE Matematician, iar restul, mai jos...
"Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil." - Motto!
O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce
se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o
femeie cu prea multe.
- Domnule profesor, credeţi în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acu' câtăva vreme am visat că devenisem
academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi
prezidam o şedinţă.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof.
Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, "candidatul fiind
prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor.
- E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.
Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
- Dar matematica se face de la gât în sus!
O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
Cugetări
O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela
care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.
Cineva l-a întrebat: "Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă
glume la cursuri?". Profesorul Moisil a răspuns: "Ştiinţa nu e tristă,
decât pentru unii."
Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.
Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru
mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de
fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile
societăţii.
Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.
Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele
să ţi se pară uşoare.
Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din
componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă
componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va
şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le
aplică.
Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala
nu e "puneţi fraţilor piedici!", ci "dacă daţi de piedici,
depăşiţi-le!".
Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca
lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la
locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.
Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare
şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe.
Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când
te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti
când nu te speli.
Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna
e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe
cei care spun că s-au convins.
Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o
banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40
invidiat şi la 60 stimat.
Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe
care ţi le pui singur.
Numai prostia poate să aibă intermitenţe.
Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.
Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.
=========================================================================
Nu există inimă mai mare pe lume, decât inima care ştie să ierte !
Lucrează preşedintele Băsescu?
Fostul consilier prezidenţial Andrei Pleşu, într-un număr din „Dilema Veche", spunea că "un preşedinte nu trebuie să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu prestează strict două ore pe seară, ocupându-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la câini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cândva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de ore-cur petrecute la birou. E nevoie şi de ore-cap, greu cuantificabile". Declarația lui Andrei Pleşu este inspirată dintr-un articol al fostului consilier prezidențial Zoe Petre. Aceasta explică pe blog cum stă treaba cu academicianul Grigore Mosil. ''Grigore C. Moisil, marele matematician în preajma căruia am avut privilegiul să petrec lungi ani (Florica Moisil - sora lui Moisil - era ...mama d-nei Zoe Petre, adica i-a fost nepoata buna), avea despre programele de lucru o opinie atât de des exprimată încât a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor şi afecţiune, nimeni nu mai poate şti cu precizie) spunea aşa: Matematica NU se face în ore de birou. Dimineaţă când te scoli, faci matematică; când te speli pe dinţi, faci matematică, şi, dacă nu te speli pe dinţi, faci matematică atunci când nu te speli pe dinţi! Somat să-şi facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hârtie frumos lineată, pe care scrisese aşa: Luni ora 8 - ora 9.50: curs, Amfiteatrul Ţiţeica ora 10 - ora 11.50: consultaţii, catedră ora 12- ora 16: timp de gândire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură şi Odihnă «I.V. Stalin». Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hârtie pe care scria, mare: "Vă rog să precizaţi dacă vă referiţi la ORE-CAP sau la ORE-CUR", scrie Zoe Petre pe blog într-un material intitulat "Necrolog pentru Domnul Trandafir". |
