joi, octombrie 29

Lista de Crăciun

O mie de gânduri şi cu cel de azi, 1001.
Mă gândesc la Moş Crăciun. Vreau să-l ajut. Ştiu că există şi e trist căci oamenii nu mai cred în el. Toţi îi cer lucruri imposibile... adică le poate aduce... dar sunt foarte grele. Vor case, masini, lucruri atât de impersonale.
Îşi doreşte ca anul acesta să aducă multă linişte, voie bună, vise şi dorinţe împlinite, contracte cu barza pentru oamenii care îşi doresc şi au nevoie de un suflet pur în viaţa lor.
Eu pregătesc poveştile. Ştiu că domnul Crăciun are o surpriză şi pentru mine. Ştiu că omul pe care îl vreau în viaţa mea, va apărea în ziua de Crăciun la poartă şi va cere găzduire în sufletul meu. Am scris o poveste frumoasă împreună şi am jurat atunci că va fi povestea copiilor noştri, aşa cum mi-a promis acum ceva timp.
Am să duc veşti frumoase şi gânduri bune oamenilor dragi!
Voi dărui poveşti copiilor de la orfelinate!
Scrieţi-i lui Moş Crăciun... are nevoie să cunoască din timp gândurile voastre.

Momente plăcute

Zi frumoasă azi... Puţin vânt rece... ce îmi mângâia pielea. Miros de iarnă.
Zgribulită intru în şcoală. Două ore de educaţie. Liber pe toată ziua.
Beau o cafea la KFC şi citesc GOYA. Frumos... multe portrete, peisaje superbe, bucurie şi joc în ale sale picturi. Surditatea l-a complexat şi chinuit, dar a avut o viaţă în care tot timpul a vrut să înveţe.
Ajung în Grădina Botanică. Două doamne administratore sădesc flori. Frumos. Grădina este îngrijită.
Ajung la doamna conducător ştiinţific... miroase atât de bine în laborator.... Sunt servită cu un ness. E bun şi cald. Discutăm despre doctorat, despre Israel, conferinţe, cartea scrisă de dânsa.
Pornesc spre institutul unde am lucrat să-mi iau o invitaţie. Colegii mă primesc cu drag şi voie bună! Mi-e aşa de dor de ei! Deja formam o echipă bine sudată, o familie. Ne cunoşteam cu bune şi rele, ne sprijineam reciproc. Am stat ceva ore cu ei... aş fi vrut să vorbesc cât mai mult cu fiecare. Sunt nişte oameni cu suflete mari. Dar, ştiu că druul meu trebuia să treacă pe acolo şi să ajung din nou la şcoală, apoi poate mai departe... cine ştie... învăţământ universitar... undeva la arte plastice... biodeteriorare.
Drum cu râsete şi bucurii... seară frumoasă şi lectura unei reviste glossy: Cosmopolitan... căci se dă cu o carte de la Nemira!