Durere de neimplinire... si de abandon...

Traiesc alunecand prin viata fara rost... fara niciun sens... 

Nu ma mai regasesc... nu ma mai recunosc... simt ca sunt nimic pentru fiecare om din viata mea, indiferent de ce fac, de ce simt, de ce si cat daruiesc....

Imi doresc sa dispar ca o frunza purtata de vant... cat mai repede... de pe acest Pamant... 

Dupa ani de zile... nimic nu se schimba in viata mea... nu stiu daca sa am regrete sau nu... oare era mai bine? Oare era mai rau? 

Oamenii maturi traiesc unul alaturi de celalalt dupa numai cateva saptamani de cand se cunosc... La mine dureaza ani... si nimic... totul se intampla dupa ceas... vin la fix... plec dupa cateva ore... deplorabil... rusinos... pana cand? Doamne, omoara-ma!

Sunt la limita puterilor... am obosit sa ma fiu cu ochii pe ceas intr-o relatie sentimentala... la varsta mea....

Sunt sub presiunea timpului, a tristetii si mai ales a neimplinirii ca femeie... ma simt ca un fum ce se dizolva fara a ramane macar mirosul... 

Imi doresc sa plec... sa dispar... sa zbor... sa locuiesc in alte zari... sa am periuta mea de dinti si acolo, hainele mele si sapun... sa primesc imbratisari... sa fiu tratata ca FEMEIE...

Imi doresc sa scap de frustrarea ca numai eu ma intorc acasa dupa cateva ore de iubire... ca si cum as fi blestemata... oare de ce nu sunt apreciata? 

Imi doresc sa am parte de o schimbare.... in viata mea... fie ea chiar si moartea... sa nu mai prind zorii... 

Rigoletto - opera de Giuseppe Verdi

Am fost ieri la opera.... eleganta, dar si oameni imbracati "modest", fara sclipici...

VIP-urile erau primite cu sampanie... cata aroganta la unii... chiar ma intrebam ca adesea, cei care epateaza nu au valori, nu au o inteligenta sclipitoare... dar au NOROC cu carul....

Am stat la balcon, unde pretul este mai mult decat decent - 10 lei (oricum am primit cadou aceasta minunata iesire). Nu mai fusesem de mult... de vreo 10 ani, cand am vazut Madame Butterfly.

RIGOLETTO, bufonul cocosat al regelui care isi insela nevasta cu sotiile locuitorilor din oras, isi iubeste ca lumina ochilor fiica, Gilda. In cele din urma, in urma unei razbunari, Gilda care prada mortii... 

Vocea Gildei este impresionanta... 

La fel costumele.... scena care se roteste... recuzitacu totul.... 

Celebrul fragment "la dona-i mobile".... "femeie are o fire usoara.... ca un fulg in zbor"....mi-a placut....si imi va placea intotdeauna...

A fost o seara minunata, de neuitat, de memorat pentru o viata!