Soapte se aud in spatele meu...
"E cea mai tare profa... :) Imi place mult ora dansei..."
Zambesc.... E tot ce am. Bucuria copiilor care-mi sunt elevi, si ma iubesc si ma respecta si au nevoie de mine.
Cand lacrimile isi cer dreptul de libertate, le dau drumul. Rimelul curge. Si ce daca? Uneori.... ajung la capatul puterilor. Ma simt atat de singura... Poate am nevoie de aceasta singuratate. Ma intreb... pana cand mai sufar? Pana cand trebuie sa rezolv probleme si sa dau explicatii.
Primesc oferte de a scrie povesti pentru iarna, povesti de Craciun pentru cei Dragi. Cu oful dragului risipit prin nisipul Saharei... scriu. Lacrimile curg... si ma intreb cand voi gasi linistea acea dupa care tanjesc de atata timp. Am obosit.... si ma simt a nimanui. Si atat de singura. Ma uit la mine si ma recunosc straina. Si plang... cum n-am mai plans de ani. Si plang... si respiratie mi se opreste... si totul ma doare arzator.
Mi-e dor de liniste si de normalitate, ca unui claustrofob de aer.
Mi-e dor de zambetul meu sincer, ca unui peste din acvariu de apa din Ocean.
Mi-e dor de mine... de activitatile mele.
