„Povestea vieții mele” se desfășoară acum prin fața ochilor bogată, frumoasă, alinându-mi atâtea necazuri!
Căci, de multe ori, răul e spre bine și din durerea cea mai aprigă poate țâșni bucuria. Mă socotesc, pe drept cuvânt, un copil al Fericirii.
Cei mai de seamî oameni din vremea mea m-au primit bine și credința mea în semenii mei nu mi-a fost înșelată. Zilele de tristețe și de necaz poartă întotdeauna în ele un grăunte al bucuriei. Fiecare nedreptate pe care am ăndurat-o, fiecare mână dușmănoasă, care a vrut să mă abată din calea mea, mi-a adus un bine. În drumul nostru spre perfecțiune, amărăciunea și durerea pălesc, singură frumusețea rîmâne. Ea e ca un curcubeu care se arcuiește pe deasupra norilor întunecați.
Hans Christian Andersen - Copenhaga 2 aprilie 1855
O viață grea, plină de zbucium, de muncă, de drumuri și de refuzuri, dar în același timp cu oameni buni, valoroși, care l-au îndrumat pe drumul luminos și de succes pe H.Ch. Andersen.
O lecție de ambiție și de reușită pentru mine această carte!