Poveste despre curaj si cai, dar mai ales despre prietenie

O fetita frumoasa si foarte cuminte, Sara pe numele ei, imi citeste povestile de pe blog. Este foarte desteapta. Ea insasi scrie povesti.

Prietena ei, Alexandra Groza este bolnava de leucemie. Are numai 6 ani. Este fetita zambareata din fotografie. Nu-i asa ca este adorabila? Este pasionata de cai. Sara a rugat-o pe mama ei sa imi scrie si sa imi comande o poveste personalizata pentru Alexandra. Emotionata, cu lacrimi in ochi si inima cat un purice, am scris o poveste despre curaj si cai.

Sara, copila minunata, esti o prietena de nadejde. Ingerii sa te apere si sa te lumineze in fiecare clipa. Parintii tai sunt binecuvantati cu o astfel de fata. Sa ii bucuri si sa ii iubesti toata viata!

Daca vreti si puteti, va las aici detalii despre curajoasa Alexandra (careia ii prevad un destin miraculos, va deveni cea mai frumoasa doctorita pentru animale). Nu uitati: din putin se face mult.

ALEXANDRA GROZA.

MULTUMESC DIN SUFLET!

P.S. Nu vreau sa credeti ca aceasta postare este o lauda... voiam sa va arat o lectie de prietenie adevarata si o alta lectie despre curajul de a infrunta boala, la numai 6 ani, cu zambetul pe buze.

Ma privesc in oglinda

Cand ma intorc de pe o parte in alta in timp ce visez frumos, imi dau seama ca toate visele se pot indeplini cand crezi in ele. Zambesc. Ma intind si ma trezesc. La baie, imi privesc chipul in oglinda si-mi soptesc: "POTI, vei reusi, esti atat de tanara!"

Suntem in decembrie. Privesc in urma, la acest an... inceputul a fost urat.... venisem dupa o depresie cumplita, cauzata de un barbat nesigur, care nu stia ce vrea si mi-a distrus putin - mai mult - echilibrul. Au fost alaturi de mine doi prieteni (F. si R.), care au reusit - cu greu, dar au reusit - sa imi arate frumusetea din mine.

L-am cunoscut pe micutul Cristian, care suporta cu stoicism boala, un cancer ce-i afectase creierul. Imbratisarea din seara precedenta mortii, mi-a demonstrat ca e timpul sa fiu puternica si sa lupt pentru a fi fericita. Nimeni, dar mai ales un barbat, nu merita sa imi pierd zambetul si dorinta de a reusi (asta am invatat-o si datorita unui alt prieten de blog, ce m-a sustinut in multe proiecte si m-a incurajat M.C.).

Apoi visele au inceput sa se implineasca...
- am botezat un baietel super frumos, vesel si cuminte.
- am publicat povesti in reviste diferite, una de mare succes in randul copiilor si anume MEKI.
- am obtinut post la un liceu bun.
- am mers la un atelier de scriere si am cunoscut-o pe Monica Ramirez. Am inteles ca pot scrie, in ciuda criticilor dure aduse de un domn scriitor ce voia sa ma cucereasca (habar n-am cum, deoarece m-a facut de ras la multe evenimente la care a dorit sa ma insoteasca; si eu credeam ca varsta, experienta de viata te fac mai intelept).
- am participat la cursuri de dezvoltare personala si am cunoscut oameni puternici si pozitivi;
- am cunoscut oameni diferiti... cu principii si personalitati diferite; unii veseli, altii ursuzi si la fel, nehotarati (pe mine ma amuzau teribil aceste schimbari bruste de dorinte; bineinteles ca in final, eu am fost scoasa vinovata).
- l-am lansat pe Tobias, elefantelul colorat in lume.
- parinti minunati care mi-ai trimis feed-back din partea copiilor pentru Tobias si cred in calitatea mea de scriitor.

Acum, imi doresc o vacanta in care sa evadez... sa cunosc oameni si sa ma incarc cu energie pozitiva si frumos eliberat din lecturi numeroase, locuri minunate create de Dumnezeu. Poate voi schimba orasul in care traiesc... statutul... meseria (poate devin o scriitoare renumita si voi calatori si voi scrie in diverse orase ale lumii).... poate ma voi trezi rasfatata de sot si fiu... cine stie ce-mi va rezerva viata...

Ma privesc in oglinda si imi spun: "POTI... ESTI LA INCEPUTUL UNUI DRUM FANTASTIC, FRUMOS, LIBER, BINECUVANTAT!"