imi promisesem ca nu ma mai las influentata in scrierile mele de pozitia in clasamentul blogurilor. din pacate, nu pot! ma doare si sufar cand vad ca tot alunec si pierd "audienta". dar, asta e viata! sper sa apara ceva in viata mea, care sa ma determine sa renunt definitiv si irevocabil la aceasta pasiune.
VREAU o schimbare majora in viata mea. m-am "plictisit" de tot ce fac. vreau un alt spatiu, un alt timp - daca s-ar putea - si o alta eu. citeam zilele acestea ca astrele imi sunt favorabile, si dupa ani de cautari, viata mea se linisteste si intra pe meleaguri armonioase. tot acolo am aflat ca m-am "schimbat"... destul de mult. sper sa fie asa, nu vreau sa fac o introspectie.
aseara, tarziu in noapte, cand limbile ceasornicului din perete se intindeau infometate spre ora 1, gandurile mele erau spulberate de griji si amintiri si intrebari. suparata, mi-am zis: "nu are rost sa te intrebi si sa intrebi la randul tau. asa a fost sa fie. asa s-au intamplat si gata!"
viata mea, e ca mersul pe un pod destul de instabil, cu parapetii din sfoara. stiu ca unul din parapeti poate sa-mi devina stalpul de sprijin al iubirii si as putea construi alaturi o relatie armonioasa. mi-e teama sa risc... mi-e teama sa aleg... am obosit sa sufar... rautatile lor m-au facut sa nu mai cred ca poate fi si frumos.
ma izolez si astept ca toamna - careia ii cer iertare caci nu am placut-o niciodata - sa-mi aduca ceva bun si frumos si vesel si spornic si optimist; vreau sa-mi aduca un joc cu piese interesante din care sa construiesc "imperiul iubirii si armoniei eterne". nu doar pentru mine, ci pentru toti cei dragi sufletului meu, cei care mi-au fost alaturi la bine si la greu, cei care m-au incurajat si s-au bucurat de realizarile mele (cu adevarat!), cei care mi-au intins o mana sa ma ridic, mi-au daruit un zambet si o imbratisare!
VREAU o schimbare majora in viata mea. m-am "plictisit" de tot ce fac. vreau un alt spatiu, un alt timp - daca s-ar putea - si o alta eu. citeam zilele acestea ca astrele imi sunt favorabile, si dupa ani de cautari, viata mea se linisteste si intra pe meleaguri armonioase. tot acolo am aflat ca m-am "schimbat"... destul de mult. sper sa fie asa, nu vreau sa fac o introspectie.
aseara, tarziu in noapte, cand limbile ceasornicului din perete se intindeau infometate spre ora 1, gandurile mele erau spulberate de griji si amintiri si intrebari. suparata, mi-am zis: "nu are rost sa te intrebi si sa intrebi la randul tau. asa a fost sa fie. asa s-au intamplat si gata!"
viata mea, e ca mersul pe un pod destul de instabil, cu parapetii din sfoara. stiu ca unul din parapeti poate sa-mi devina stalpul de sprijin al iubirii si as putea construi alaturi o relatie armonioasa. mi-e teama sa risc... mi-e teama sa aleg... am obosit sa sufar... rautatile lor m-au facut sa nu mai cred ca poate fi si frumos.
ma izolez si astept ca toamna - careia ii cer iertare caci nu am placut-o niciodata - sa-mi aduca ceva bun si frumos si vesel si spornic si optimist; vreau sa-mi aduca un joc cu piese interesante din care sa construiesc "imperiul iubirii si armoniei eterne". nu doar pentru mine, ci pentru toti cei dragi sufletului meu, cei care mi-au fost alaturi la bine si la greu, cei care m-au incurajat si s-au bucurat de realizarile mele (cu adevarat!), cei care mi-au intins o mana sa ma ridic, mi-au daruit un zambet si o imbratisare!
