Egoismul, cheia spre succes

Am primit un mail care mi-a facut foarte bine... sau nu m-am mai simtit atat devinovata de decizia pe care am luat-o: sa stau mai mult cu mine, sa nu mai spun atat de multe despre mine, sa fiu acolo unde simt ca trebuie sa fiu, sa nu mai fac pe maica Tereza, sa invat saspun : Nu, Nu pot, Nu am timp.

Cititi....

"Devino extrem de egoist prima oara pentru a putea cu adevarat sa
oferi cadourile tale intregii lumi

Ce vreau sa spun cu asta ?

Stiu ca este o afirmatie foarte provocatoare si sigur se vor gasi
oameni care sa spuna ca este o greseala sa iti intaresti ego-ul
cand toate invataturile spirituale ale omenirii spun ca Ego-ul
trebuie slabit si diminuat in viata fiecarui om pentru ca toti sa
devenim niste fiinte pure, pline de iubire si compasiune astfel
incat omenirea sa fie un urias cor de voci angelice care traiesc
din ceea ce le ofera mama natura, sunt in armonie cu toate
animalele salbatice si transforma intreg pamantul intr-un rai.

Ei bine, experienta mea de viata imi arata ca oamenii nu vor sa fie
un urias cor de voci angelice.

Dimpotriva.
Viata nu e dreapta.

Viata nu da lucruri bune sufletelor pure si lucruri rele sufletelor
pacatoase.

Ne-am nascut in aceasta lume ca fiinte spirituale insa obligati sa
traim o existenta pamanteasca.
Am inceput o viata complet noua cand am incetat sa stau cu
privirile spre cer in asteptarea vreunui ajutor care sa imi pice in
brate si am inceput sa plec privirea spre propria mea persoana,
spre ego-ul meu, spre corpul, mintea si emotiile mele. Si mai adanc
de trup, minte si emotii, spre sufletul meu. Cele mai strafunde
adancimi ale psihicului meu.

Am inceput sa nu mai visez la o lume ideala, in care e suficient sa
nu gresesti ca sa fii fericit.

Am incepu sa traiesc viata. Am inceput sa invat lectii si sa tratez
suferinta si boala, asa cum spune minunat Cioran ca pe "al 5-lea
meu anotimp"

Un anotimp al experimentarii profunde, al autocunoasterii si al
descoperirii propriei comori interioare.

Fara sa imi uit sufletul, inocenta si bunatatea, am devenit un om
foarte egoist. (http://www.personalitatealfa.com/blog/cum-poate-egoismul-sa-iti-salveze-viata/)
Pe curand,
Pera Novacovici

Agitatie

O zi nebuna, nebuna, nebuna!
Greva la metrou... schimb traseul. Tramvai aglomerat, lumea se freaca de tine... se impinge sa obtina loc pe scaun, desi am si eu abonament RATB. Ajung la scoala.Vesti socante. Elevii au turnat apa in capul unui profesor, au luat catalogul si au modificat note. Daca mi se intampla asta, luam catalogul si il rupeam in capul lor. Adica ei nu pot fi atinsi, dar profesorii pot fi umiliti de niste pramatii care nu stiu nici sa citeasca.
Regret amarnic ca m-am intors in invatamant. Elevi fara rusine, fara bun simt, fara pic de educatie, care stiu ca au doar drepturi, nu si indatoriri.
Dupa amiaza, am aflat ca, ai mei colegi profita de bunatatea mea. M-au trecut de garda la cataloage - luni, de garda intre elevi - marti, sa scriu condica zi de zi. Deja s-a intrecut limita bunului simt. Ce am venit de la sapa? Nu sunt egala in drepturi cu ai mei colegi? Am studii asemenea lor, poate chiar mai mult.
Doamne, cu ce am gresit de am nimerit intr-o asemenea nebunie?
Plec sa platesc facturi... doamne cu prunci intra in fata. Off... sunt asa infometata dupa o zi plecata de la 6.30,incat nu mai suport nimic. Vreau sa fiu insarcinata sa mi se ofere locul in mijloacele de transport in comun, sa nu mai stau la cozi. Stiu, sunt rea.... dar sunt in aceeasi masura foarte obosita si foarte nervoasa. Profesorii primesc cele 8 zile fara plata in perioada vacantei, sa nu fie afectati domnii Goe (elevii)... offf....
De ce m-am intors Doamne, de ce? Alerg continuu, ma stresez, fac teste sa le fie usor, sa nu mai scrie la lucrari foarte mult... nu mai suport.
Trebuie sa caut de URGENTA altceva! Nu se mai poate! Invatamantul de stat nu merita niciun efort... Copiii buni se numara pe degetele de la maini. Pentru un compliment "Doamna sunteti frumoasa", pentru o imbratisare sau un zambet, fac sacrifici enorme, psihic...:(
Ca totul sa fie "perfect" ascult Corina Chiriac "Inima nu fi haina".
Am vazut cosar azi. Am zambit. E semn de bun augur. Mi-am amintit ca acum cativa ani am mai vazut unul si s-a intamplat ceva bun in viata mea.
Azi, am umblat mult si am fost privita mult. Habar nu am de ce... dar sper ca cei care ma privesc, sa vada ceva bun. O privire increzatoare macar...
Cu lacrimi in ochi, la ceas tarziu in noapte, inchei aici...