sâmbătă, decembrie 5

Povestea Fluturelui Alfa

Povestea scrisa pe repede la cursul de dezvoltare personala...
"Este un fluture colorat, vesel. Are aripi lungi, cu pete de culoare, terminate cu o coadă de rândunică. Antenele sunt lungi şi firave. Ele au un rol important. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal firav, sensibil, care iubeşte în special copiii. Îi caută, îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude chicotele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilărie. Crede că nu se va maturiza niciodată, deşi trăieşte doar o zi.
Misiune: Fluturele se joacă toată ziua cu copiii. vrea să îi înveţe să se bucure de natură, de soare, de aer. Îi place să le fie mentor. Îi lasă să-l atingă , să simtă cât este de pufos. Vrea să le spună că, dacă-i vor atinge aripile, el nu va mai putea zbura. Vrea să descopere bunătatea din ei. Pe cei trişti vrea să-i vadă râzând cu toată inima. Ştie că sunt şi copii răi, dar îi va schimba. Va fi pildă pentru ei. Fiecare om are părţi bune şi părţi rele. El încearcă să scoată bunătatea din ei.
Obstacole: Fluturele are o viaţă scurtă. Suferă o metamorfoză destul de lungă. Ou-Nimfă-Fluture. Doar într-una din aceste etape, este lovit, el moare. Ca fluture nu trăieşte decât o zi! O singură zi în care doreşte să facă fericiţi cât mai mulţi copii. Fluturele e trist că nu poate câştiga lupta cu timpul. Dar, în ziua în care este viu, atrage cât mai mulţi copii în jocul său. Nu poate lăsa timpul hain să-i fure bucuria de a se juca. Iubeşte jocul. Nimeni şi nimic nu-i poate lua acest vis.
Ajutoare: Florile îl ajută pe fluture să bucure copiii. Ei aleargă să le simtă mirosul, să le vadă de-aproape petalele. Fraţii fluturelui îi vin în ajutor. Ei au alte culori, alte forme ale aripilor. Copiii sunt uimiţi de frumuseţea lor. Cu siguranţă îi vor căuta şi mâine... chiar dacă mâine vor fi şi alţi fluturi.
Acţiunea: Fluturele zboară din floare în floare. Copiii îl urmăresc. Unii vor să-l urmeze, alţii vor să-l prindă. El simte asta. Se aşează pe o floare liniştit. Un băieţel răutăcios îl prinde în pumnul său. Fluturele se zbate. Peste câteva minute îl eliberează. Palmele sale au sclipiri argintii de la solzii aripilor. Fluturele se zbate uşor. Nu mai poate zbura. Copiii sunt trişti. Băieţelul este impresionat de tristeţea lor. Nu a vrut asta!
Epilog: Fraţii fluturelui simt pericolul şi vin să-şi caute fratele. Îl văd zbătându-se. Sunt dezamăgiţi, dar ştiu că asta îi aşteaptă şi pe ei.
- Nu fiţi trişti. Am vrut săţi învăţ pe copii ce este viaţa. Să înţeleagă că orice fiinţă se naşte şi moare. Îmi doresc să fie copii buni, să nu repete greşeala cu alţi confraţi. Jucaţi-vă cu ei."

In asteptare


Buna dimineata!
Privesc pe fereastra. Soare ioc. Lumina stearsa... chef de plimbare, immm, mai mult sau mai putin.
Pun muzica... ceva ritmat, cu versuri frumoase... Pasarea Colibri.
Ordine printre facturi, cate un ochi la cutia postala. Cutie postala? Hei... n-ar strica sa ii scriu eu lui Mos Nicolae. Ii las scrisorica in ghete. Asadar, incep...
"Draga Mos Nicolae,
Sunt o fata in toata firea, dar sufletul este de copil. Scriu povesti pentru copii pentru a ma elibera de copilaria pe care o traiesc intens.
Am dorit sa fac cat mai multe fapte bune, sa ajut cat mai mult. Nu stiu daca am reusit. Sunt destul de obosita. Pun pasiune in tot ce fac.
Nu am pretentii la cadouri. Vreau, daca se poate, doar o acadea si o turta dulce - stii ca sunt fan.
Te rog sa mergi la toti copiii, Mosule. Macar o bomboana sa le lasi in ghetute.
Te astept,
O fata zambitoare"
Ce sa fac dupa amiaza? Bine... am ce face... lecturi, scriere... etc. dar vreau altceva, asa in prag de mare sarbatoare.
Am ales... ca o "scriitoare" ce se respecta, voi merge la Targul de Carte penru copii, organizat la Palatul Sutu. Sa iau o carte pentru un strumf nazdravan si inteligent.
Fiti cuminiti copii mai mici si mai mari.
Asta seara vine Mos Nicolae.