Nu am crezut niciodata ca o casnicie si copii gemeni pot atrage atatea invidii, rautati si eliminarea unor oameni din viata mea. Unii au iesit singuri, pe altii ii voi scoate eu.
Sa primesti la 12 noaptea, cu o seara inaintea nuntii mesajul: "Nu vin maine. Sa nu imi porti pica. Am si eu pasele mele, iar starea mea sufleteasca nu se potriveste cu momentul tau de bucurie", ce iti poate spune? Ca oamenii nu pot trece peste faptul ca ti s-a implinit un vis. Culmea.... a venit de la o femeie credincioasa, cu destul realizari.
Sau minciuni si tot felul de scenarii urate pentru a evita sa participe la eveniment.
Intrebari de genul: "Cum ai reusit sa faci copii si sa te casatoresti atat de repede? Nu stiu de cand il cunosti tu pe Silviu?!" Ce suflet chinuit! Mi-e mila de ea. Eu nu am comentat cand a plecat in vacanta cu un barbat pe care il cunoscuse de o saptamana.
Nu am obligat pe nimeni sa vina. Din contra! Cei la nuntile si botezurile carora am fost, multi dintre ei, nu au venit. Unii nici macar nu au raspuns nici ca vin nici ca nu vin. A durut si am fost trista. Dar nu pot face oamenii sa se comporte cum vreau eu sa se comporte. Oamenii se cern. Precum faina si malaiul.
Atata timp cat suntem sanatosi, fericiti, impliniti si uniti, imi pot continua viata, proiectele, visele, ambitiile.
Dumnezeu este atat de bun si le aranjeaza pe toate exact cum trebuie sa fie. Multumesc Doamne!
