Dimineața trezită de chiote de veselie. Silviu o pupă pe Ana pe burtică. Ea râde cu hohote. Apoi se preface că o pupă și ea râde și mai tare. Horia cere și el să îl luăm în pătuț. Cerința este rezolvată. Și începe distracția.
Când somnul îi acaparează, îmi iau cafeaua - pe care o beau și noaptea pentru a putea merge spre pătuțul micuților - și cartea ”Copilul invizibil ”de Gaspar Gregory și citesc câteva pagini. Când să pornesc pe aripile somnului în țara viselor, Ana începe să plângă. Merg la ea. Vrea joacă!
Păi.... atunci, JOACĂ SĂ FIE!
Privindu-i, ideile pentru povești, pentru viața noastră se ivesc în fiecare zi, în fiecare clipă. Mă pregătesc, muncesc și știu că într-o zi se vor transforma în realitate.
DUMINICĂ FRUMOASĂ TUTUROR!
