O leapsa

PĂSTREZ: scrisori, amintiri, clipe frumoase, stilourile de cand eram profesoara...

MI-AŞ FI DORIT: sa calatoresc mai mult;

MĂ TEM: de singuratate, de pisici, de invidia oamenilor;

ÎMI PARE RĂU: ca nu am citit mai mult…

ÎMI PLAC(E): copiii, teatrul, oamenii, cartile, soarele, scrisorile, cerceii, natura;

NU SUNT: perfecta, frumoasa, geniala;

PLÂNG: de bucurie, la nedreptati, la stress, la despartiri, la filme de dragoste.

Complexe

Frumosi sau urati, zambitori sau tristi... oamenii intorc privirea. Exista om fara complexe? Cred ca nu. Cu timpul, invatam - unii dintre noi - sa ni le acceptam. E foarte important acest aspect. Altfel, ramai pe loc, pierzi timp si energie.

Am abordat acest subiect, caci vorbeam ieri cu o prietena despre acest lucru. Daca suferi un accident, ramai cu cicatrici... oamenii te privesc curios, insistent, mai mult decat este cazul. Te simti ciudat, inferior, te macina privirile de mila, de curiozitate si ce o mai fi. I-am explicat ca inteleg si este foarte greu. am avut probleme cu tenul (inca mai am) multi ani. Nu stiam ce sa-mi mai cumpar, cum sa ma mai tratez, dar problema persista. O data, m-a marcat, m-a oprit un domn pe strada ca sa-mi dea sfaturi in privinta problemei mele. Am aprecit gestul, dar m-a durut enorm. E greu de suportat. In timp, tot citind articole, am inteles ca oameni celebri, care isi permit tot felul de tratament se chinuie cu aceasta problema. Am inceput incet incet sa o accept. am devenit putin rautacioasa cand se comenta pe tema asta. Pana la urma nimeni nu este perfect. Fiecare are cate un defect fizic. Am intalnit oameni, care la o varsta inaintata, nu-si accepta defectele. S-au transformat in frustrari. E grav. Nu iti mai permit sa te bucuri de viata. Trebuie sa invatam sa ne ascundem defectele si sa ne evidentiem calitatile. Ar fi ideal daca am accepta oamenii asa cum sunt. Sa nu-i mai judecam dupa fizic. Sufletul frumos se ascunde si intr-un chip slut. Sa ne amintim de Quasimodo. Am cunoscut oameni frumosi -apropae perfecti fizic - dar reci, egoisti, rautatea cuvintelor iti taiau respiratia.

Gasiti echilibrul dintre fizic si suflet. Acceptati-va cu bune si cu rele.

Diagnostic

O fata draguta, cocheta si sigura pe ea, merge la medic pentru un control de rutina.

- Buna ziua! luati loc.

- Nu pot, imi pare rau. Nu vreau sa-mi murdaresc blugii de firma Lee Cooper.

Medicul zambi si nota ceva in dosarul fetei.

- Ce s-a intamplat?

- Cred ca am facut o alergie. Nu stiu de la ce. Stranut foarte des, zise tanara.

- Da, cu siguranta aveti o alergie. Am sa va prescriu ceva.

- Ce-i mai bun. Imi permit.

- Domnisoara, sa stiti ca nu intotdeauna, ce-i mai scump e si mai bun.

- Pentru mine este. Nu pot pune semnul egal intre o bluza de pe taraba si alta de la un magazin de firma. Asa este si cu medicamentele.

Medicul o priveste atent si stabileste diagnosticul: snobism si parvenitism, alergie la bani.

Nu s-a inselat. Fata crescuse intr-o casa saracacioasa. In acea perioada, se imbraca de la taraba, nu folosea parfumuri de firma. Si era ea. Parintii au investit mult in meditatii. A intrat la facultate. A devenit un bun profesionist, cu o meserie foarte bine platita. Si-a renegat prietenii care, desi aveau aceleasi studii, nu erau asa bine platiti. A inceput sa jigneasca oamenii care aveau doar studii medii. Se lauda cu bijuteriile si prafumurile de milioane. Cercul ei de prieteni a devenit restrans, extrem de restrans. Foloseste cuvinte "mari" pentru a observa ca este o persoana culta.

Pacat... este o boala fara leac? Bine ca nu este contagioasa.

E atat de important sa nu uitam ce am fost la origini. E asa de important sa ajutam daca am ajuns mai sus decat altii. E asa de important sa vorbim si cu directori, dar si cu taranul care ne vinde rosii. Nu suntem oameni cu totii? Nu suntem facuti toti din pamant, de catre Dumnezeu, in aceeasi zi?

INTOTDEUNA ESTE CINEVA MAI BUN DECAT FIECARE DINTRE NOI.