Voluntariat... cuvânt cu suflet.
Vis împlinit. Era bifat de mult în agenda mea. Aveam emoţii că nu mă voi simţi în stare. Când m-am trezit şi am văzut vremea, eram tentată să dau înapoi. dar nu puteam. Visele sunt făcute pentru a fi îndeplinite.
Am mers la SOS Satele Copiilor. Calea Floreasca, Nr. 165. Am vopsit o căsuţă unde se vor desfăşura activităţi pentru copii. Am cunoscut oameni cu suflet mare (mai există oameni ce fac voluntariat din proprie iniţiativă), copii blânzi, "foarte şmecheri" - aşa s-au caracterizat, inteligenţi şi frumoşi.
Dimineaţa, adormită, mergând spre locaţia cu pricina, ridicând ochii la un moment dat, văd o fetiţă drăguţă, la o fereastră, făcându-mi cu mâna. Nu dau importanţă, dar nu-mi iau ochii de la ea. Repetă gestul. De data asta îi răspund: un zâmbet şi un semn cu mâna. E fericită.
Toată activitatea este bine organizată. Suntem împărţiţi pe echipe cu nume: Zebrele - vopsesc caloriferele; Buburuzele mici - geamurile mici; Buburuzele mari - geamurile mari; Pisicile de mare - uşile. Frumos, distractiv, concurenţă şi multă ambiţie.
Copiii vin în inspecţie. Sunt sociabili şi veseli. Sunt mulţumiţi de rezultatul final.
"E uşor să faci educaţie, dar e greu să oferi dragoste".
Voluntariat... cuvânt cu suflet!
Luna Voluntariatului la UPS – October 2009
Uneori ne intrebam de ce nu face cineva ceva...
Dar daca cineva ai fi chiar TU ?
