Am adormit citind....
Mama intra vijelioasa, fericita si imi striga:
- Ai scrisoare din Franta, nu ai vazut?
Verficasem cutia postala, dar nu gasisem nimic.
Da, asa era. Am primit raspuns de la editura Grasset et Fssquelle din Paris. Anul trecut pe vremea asta - cred - le trimisesem un manuscris cu povesti, traduse de Georgiana, o fata dedicata limbii franceze. Nu prea am inteles ce vor, sa le dau 6 euro pentru ca mi-au citit manuscrisul....oricum nu e pe gustul lor... nu va fi publicat.
Maine, la cursul de perfectionare, imi voi ruga un coleg de francais, sa imi traduca scrisoarea.
Sunt trista... dezamagita... nimic nu imi merge...
Credeam ca la Paris stau altfel lucrurile. Deloc, se pare...
Nici iubirea nu e mai stilata decat la noi... (chiar azi, la cursul de comunicare, domnul profesor cu o experienta de 56 de ani la catedra, dar un om plin de verva si cu un umor fantastic, ne spunea ca noi, cei tineri, ne-am nascut intr-un timp nedefinit si e greu sa ne gasim drumul. Pai eu stiu care imi e drumul... si daca intalnesc oameni rai, egoisti, invidiosi, care nu suporta sa ma vada cu proiecte finalizate... unde gresesc?). Dumnezeu m-a sters de pe lista Lui de dejnadajduiti.
Obosesc... privind lehamitea si nebuni din jur. Tocmai cand sa mananc azi la pranz, alerta in scoala. Consiliu de urgenta cu profii care predau la clasa X si Y. Unul i-a rupt obrazul altuia. :( Nu se mai poate... zau.. am nevoie de o pauza. M-as retrage la manastire pentru o perioada, dar la ce bun daca si Dumnezeu m-a abandonat? Zau daca mai inteleg principiile care guverneaza lumea asta.... haotica si atat de nedreapta....
