zi de marti. ma pregatesc pentru sustinerea referatelor. vreau sa schimb fundalul la prezentarea power point - realizata de un bun prieten (sunt asa obosita sau puturoasa sau plictisita sau dezgustata de tot ce inseamna invatamant incat nu mai am stare sa fac nimic) - a referatului. aleg un scris de culoare deshisa... stiu ca nu e bine, dar sunt contra cronometru si nu mai pot modifica nimic... m-am enervat. nu-mi mai iese. ramana asa, stiind foarte bine ca nu se va vedea pe retroproiector.
imi fac un dus si incep sa ma imbrac. cand sa trag dresul, se rupe. deci... e imposibil. iau alt dres, si pe ultima suta de metri ies din casa.
dupa o statie autobuzul nu mai porneste. ahhh! fir-ar sa fie: e marti! as vrea sa renunt... sa nu ma mai duc la facultate.
ajung la 12 fix la facultate. in comisie, se afla unul din cei mai "carcotasi" si perfectionisti profesori. imi vine sa renunt - pe bune acum -, sa nu mai sustin nimic. profu desfiinteaza tot ce prinde. pe de o parte, are dreptate.
intr-un final... dupa emotii ce mi-au topit 2 cm de tesut adipos (de unde nici eu nu stiu), imi iau inima in dinti si prezint referatele. ce poate a-mi face? da... toate bune si frumoase stiintific vorbind, proful se stramba la mine si imi spune ca tehnoredactarea necesita retusari majore. gasesc o scuza - penibila pentru mine si nivelul universitar, dar adevarata (probleme de sanatate, si nu am mintit) - proful se mai stramba o data si-mi zice: "in toamna - mai am un referat - sa nu te mai prind cu asa ceva". da da da... seful sa traiti!
am scapat cu viata la orele 19. intelegeti ce chin este pentru mine Gradina Botanica? 7 ore de gene, ADN, mucegaiuri, ciuperci, imunoglobuline, mucoase gastrice si bacterii... ihh... fiecare examen, fiecare intalnire cu profesorii inseamna un junghi in inima, stiind ca nu am vrut sa urmez cursurile acestei facultati. dar, pentru ca nu ma pot face de ras, e necesar sa citesc si sa invat biologie.
pornesc alene pe aleile gradinii. ma suna colegii de la scoala sa ma intrebe daca pot incheia ei din medii - dirigintii de la clase. "daca voi vreti, cu mare drag!"
sunt atat de obosita incat nici nu mai pot vorbi... sunt destul de irascibila si inceata. acum, tot de la obsoseala, stau si scriu - amintiri neinteresante - in loc sa ma odihnesc. dar nu pot... nu ca nu as vrea.
ma retrag la lectura. citesc "Crestetul Ghetarului'" de Constanta Buzea, sotia lui Adrian Paunescu - un jurnal emotionant, cum rar am citit, pe care vi-l recomand cu caldura, caci mi-a fost inmanat cu dragoste de o buna amica, Oana.
imi fac un dus si incep sa ma imbrac. cand sa trag dresul, se rupe. deci... e imposibil. iau alt dres, si pe ultima suta de metri ies din casa.
dupa o statie autobuzul nu mai porneste. ahhh! fir-ar sa fie: e marti! as vrea sa renunt... sa nu ma mai duc la facultate.
ajung la 12 fix la facultate. in comisie, se afla unul din cei mai "carcotasi" si perfectionisti profesori. imi vine sa renunt - pe bune acum -, sa nu mai sustin nimic. profu desfiinteaza tot ce prinde. pe de o parte, are dreptate.
intr-un final... dupa emotii ce mi-au topit 2 cm de tesut adipos (de unde nici eu nu stiu), imi iau inima in dinti si prezint referatele. ce poate a-mi face? da... toate bune si frumoase stiintific vorbind, proful se stramba la mine si imi spune ca tehnoredactarea necesita retusari majore. gasesc o scuza - penibila pentru mine si nivelul universitar, dar adevarata (probleme de sanatate, si nu am mintit) - proful se mai stramba o data si-mi zice: "in toamna - mai am un referat - sa nu te mai prind cu asa ceva". da da da... seful sa traiti!
am scapat cu viata la orele 19. intelegeti ce chin este pentru mine Gradina Botanica? 7 ore de gene, ADN, mucegaiuri, ciuperci, imunoglobuline, mucoase gastrice si bacterii... ihh... fiecare examen, fiecare intalnire cu profesorii inseamna un junghi in inima, stiind ca nu am vrut sa urmez cursurile acestei facultati. dar, pentru ca nu ma pot face de ras, e necesar sa citesc si sa invat biologie.
pornesc alene pe aleile gradinii. ma suna colegii de la scoala sa ma intrebe daca pot incheia ei din medii - dirigintii de la clase. "daca voi vreti, cu mare drag!"
sunt atat de obosita incat nici nu mai pot vorbi... sunt destul de irascibila si inceata. acum, tot de la obsoseala, stau si scriu - amintiri neinteresante - in loc sa ma odihnesc. dar nu pot... nu ca nu as vrea.
ma retrag la lectura. citesc "Crestetul Ghetarului'" de Constanta Buzea, sotia lui Adrian Paunescu - un jurnal emotionant, cum rar am citit, pe care vi-l recomand cu caldura, caci mi-a fost inmanat cu dragoste de o buna amica, Oana.
