duminică, septembrie 25

Despre mine

Am inceput lectura unei carti de o luna cred si nu am parcurs decat 80 de pagini. Recunosc ca am finalizat doua caiete de biologie si am scris cateva povesti pe telefon, dar tot imi este dor de lectura.
Pentru ca ador copiii si literatura pentru copii am investit ceva bani in carti pentru copii. Asadar, lecturile din ulrima saptamana: "Azarys si Regatul Scorpionilor de Foc" de Klaudia Muntean, "Surpriza printesei Ida" p editura Univers Junior si "Povesti nemaipovestite" de Dorina Gratiela Aolaritei (careia i-am cerut un interviu - pe care mi l-a acordat si va voi povesti in cateva ore despre el).
Povestile imi dau energie, curaj, putere.
Pana la sfarsitului anului ma voi dedica scrisului. Am idei, dorinta si muuuulta vointa. Cat legan gemenii, scriu. De Revelion voi sta si voi citi. 
Uneori ma intreb de ce nu imi cumpar o rochie, o bluza sau pantofi, ci dau banii pe carti pentru copii?! Rad si acum, cand scriu. E straniu! Dar sunt o femeie copil, iar micutii mei adora cartile. Stiu ca investitia este sigura. :)
Dorinte implinite, zambete si rugi ascultate!

joi, septembrie 22

Rasfat!

Cand ai copii, clar nu te mai rasfata nimeni. Cel putin o perioada. Cand am primit de la soacra mea pufuleti si biscuiti eugenia, m-am simtit ca un copil rasfatat, care nu mai primise de mult timp o jucarie sau ceva bun. 
Ma bucur de micuti, de libertate si de zambete!
Jucati-va! Zambiti! Daruiti si iubiti!

luni, septembrie 19

Lectura








POT câștigător de CG


            In vremuri nu foarte indepărtate, trăiau intr-un castel cu aripi, doi frați vitregi pe numele lor: NU POT și POT. După cum vă puteți imagina, NU POT era leneș, morocănos și nu avea mulți prieteni. Bondarul și leneșul erau singurii care îl vizitau. POT era harnic, sociabil și foarte vesel. Avea prieteni în întreaga lume.
Struțul ajunse să îl întâlnească pe NU POT. 
- Hei pasăre gigant, nu vrei să fim prieteni? Tu nu poți zbura, așadar mi te asemeni.
- Îmi pare rău că te dezamăgesc! Eu nu sunt o bună zburătoare, dar alerg foarte repede. Nu am de ce să mă împrietenesc cu tine, un băiat tânăr, cu o mulțime de vise și de dorințe, care preferă să își țină brațele și mintea ocupate cu "NU POT", rosti struțul.
-Ah! Câtă teorie de trei lei. Nu îmi doresc un curs despre gândirea pozitivă!, strigă iritat NU POT.
-Atunci, urcă-te pe spinarea mea și te voi plimba prin împrejurimi.
- Nu pot!, grăi băiatul.
- Scuze! Am uitat! La revedere! O viață minunată îți doresc!, "cu toate că va fi extrem de plictisitoare" își spuse pentru sine pasărea.
În tot acest timp, fratele POT își făcea noi prieteni, citea, învăța și încerca o mulțime de lucruri interesante, atractive și foarte utile. 
Un păianjen a coborât în fața lui POT și l-a întrebat:
- Tinere, mă poți ajuta să îmi țes pânza mai repede?
- Nu știu sigur, dar încerc! Te ajut cu plăcere!, răspunse zâmbind POT.
Păianjenul inteligent, l-a rugat pe POT să țină degetele întinse și răsfirate, iar degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă să prindă firul aproape invizibil, dar foarte lipicios și elastic. Băiatul nu s-a împotrivit. A urmat instrucțiile cu mare bucurie și atenție sporită. Artropoda și-a țesut o frumusețe de pânză strălucitoare, cum nu se mai văzuse pe Pământ.
- Este minunată această pânză! Îți mulțumesc că mi-ai oferit șansa de a participa la acest proces atât de interesant! Nu știam că există reguli bine stabilite pentru a țese o pânză.
- Băiete, eu îți mulțumesc. A fost un test pentru verificarea bunătății, răbdării și disponibilității tale, grăi blând și apăsat păianjenul.
- Hei, frate Pot, pe unde ai umblat? De când te caut! Nu pot nici să mai vorbesc!, strigă istovit NU POT.
- Frate, încearcă să elimini din vocabular cuvântul NU. Măcar încearcă! Fii optimist! Străduiește-te să riști, să testezi activități noi. Ai să vezi ce plăcut este! 
Păianjenul a aplicat testul voinței și lui NU POT. Inițial deschise gura pentru a pronunța NU, dar s-a răzgândit imediat.
- Bine păianjene! Mă străduiesc să te ajut, dar nu promit nimic reușita. Ne-am înțeles? 
- Sigur băiete! Încercăm, rosti păianjenul.
Nu o să vă vină a crede, dar băiatul NU POT a reușit să îl ajute la țeserea pânzei pe păianjenul prietenos.
- Am reușit! Am reușit?, se tot minuna băiatul.
- Da! Ai re-u-șit!, grăi fratele său.
- Bineînțeles că ai reușit! Important este să vrei, să încerci și să nu renunți la cel mai mic obstacol, adăugă păianjenul. 
- Ar fi bine să îi mărturisești cine ești!, spuse POT.
- Eu sunt Magicianul Înțelept și v-am dat un test. Acela al voinței și al bunătății! L-ați trecut cu brio amândoi, așadar, de acum te vei numi Sigur POT. Ce părere ai?
- Mulțumesc din suflet. Mulțumesc mult de tot. Acum voi avea mai multă încredere în mine și îmi voi face mai mulți prieteni! exclamă fericit și zâmbitor SIGUR POT.
Fratele său l-a îmbrațișat și au pornit, ținându-se pe după umeri, spre castelul zburător, situat pe culmile celui mai înalt munte din ținut. 
Voința, perseverența, pasiunea și optimismul nu i-au mai părăsit niciodată pe cei doi frați, care și-au îndeplinit multe dorințe de la întâlnirea cu Magicianul.

joi, septembrie 15

În parc

Fiecare vizită în parc mă bucură. Micuții sunt foarte sociabili. Iubesc copiii. Faptul că ei cresc împreună și vorbesc pe limba lor, contează foarte mult. le place la aer. Însă nu prea mai stau mult în cărucior. Am tot spus să cumpăr un sistem de purtare pentru ei, dar tot ezit. Nu știu de ce. Am impresia că nu îl voi folosi, că voi avea dureri de spate. Ar trebui să încerc totuși. 
Am renunțat la căruciorul dublu de gemeni. Este prea lung și dificil de manevrat la cumpărături. Faptul că îi creștem singuri și trebuie să ne gospodărim tot noi, nu ne permite să mergem doar la plimbare. Așa că, am primit un cărucior simplu și ușor, uneori nu știu cât este de bun pentru poziția lor corectă. 
Am început să privesc mamele din două puncte de vedere:1. cel de mamă și 2. cel de profesor. :)
Apreciez mamele care le oferă copiilor libertate, dar în sensul bun al cuvântului.

miercuri, septembrie 14

Greutatea" de a fi mama


Mi-am promis ca nu mai citesc bloguri de parenting. 1. Imi ocupa mult timp. 2. Acestea sunt de doua tipuri: unele in care mamele se plang ca este atat de greu sa fii mama sau cele in care parintii le ofera micutilor plimbari si alte chestii "luxoase".
Inainte de a decide daca vreau sau nu sa fiu mama, Silviu mi-a spis: "Stii ca nu vei mai avea timp pentru tine: lecturi, plimbari, intalniri cu fetele. Stii ca un copil nu este mancat cand vrei tu, schimbat si joaca! Stii ca un copil inseamna nopti nedormite, febra si bolile copilariei.
- Da! Stiu si imi asum. dar poate voi avea noroc de copii cuminti!"

Cand am aflat ca am gemeni, m-am speriat, recunosc! Dar, am tras aer in piept si am zis: "Nu sunt singura! O scot la capat cumva!"
Chiar sunt norocoasa pentru ca am copii cuminti. Cel putin nu au plans cum aud pe la vecini.
Saptamana trecuta am facut o criza biliara si ei au fost angelici. S-au jucat impreuna si nu au spus nimic. Sunt descurcareti. Daca le ramane biberonul in patutul si-l iau singuri. :)
Am invatat ca lucrurile frumoase se obtin cu preturi mari.
Sincer, mai greu mi s-a parut finalizarea doctoratului decat sa cresc acesti bebelusi adorabili.
Rabdare mamici!

marți, septembrie 13

Lacrimi

Oboseala, grijile, faptul ca nu pot face curat asa cum imi doresc, ca nu gasesc timp sa fac ordine in sifonier si sunt haine peste tot, nu am timp sa spal geamurile, iar de aspirator se sperie cei mici... ma darama. Ca sa ma eliberez, plang.
Nu am pofta de mancare, dar ametesc cu micutii in brate, asa ca trebuie sa mananc!
As vrea sa stau mai mult cu ei afara! La mine totul este pe fuga si simt frustrarea.
E greu! E FOARTE GREU! Dar nu sunt singura care trece prin asta. Asadar curaj, zambet, putere si tot inainte!