duminică, noiembrie 4

Dorințe

Îmi doresc să fim cu toții sănătoși... și când spun asta, chiar mă gândesc la toți oamenii din lume. E o nebunie generală! Suntem răi! NU ne mai ajutăm, nu ne mai ascultăm, ne ferim unii de alții, copiii știu ce este depresia de la vârste prea fragede, invidia ne macinăm chipurile și sufletele. 

Apoi...îmi doresc să am mare griijă de mine și de copiii mei. Să stăm împreună - timp de calitate - cu povești, muzică, desene, puzzle, diverse jocuri creative! Îmi doresc să îi îmbrățișez cât mai mult! Adesea, de la stres, nervi, oboseală, îi împing, îi îndepărtez de lângă mine. Apoi, le cer iertare!

Îmi doresc o zi în care să stau în pat și să citesc! Toată ziua!

Îmi doresc o zi pe săptămână în care să mă întânesc cu prietene la o gură de vorbă!

Îmi doresc să am locul meu special, unde să scriu! Visez la balcon transformat în birou de scriitoare!

Îmi doresc o casă pe pământ, cu geamuri mari și foarte luminoasă!

Îmi doresc zile întregi petrecute la munte sau în diverse zone pitorești... unde să ne jucăm, să scriu, să  fim bine!

Îmi doresc ca 2019 să îmi aducă multe târguri de carte unde să particip cu familia și firma „Călătoria cărților”. 

Îmi doresc să fiu organizată și să ajut cât mai mulți oameni!

Timp!

Fac ce fac și dau din timpul meu.... aiurea! Anul acesta am toate clasele de a XII-a, real. Majoritatea dau bacalaureatul la biologie! Suntem „obligați” să facem pregătire pentru acest examen. De parcă în acele ore poți să le torni informația direct în neuroni!
Programul mi-a fost făcut special pentru a-mi putea duce și aduce copiii de la creșă/grădiniță! Așa că, efectiv nu pot rămâne în liceu după orele de curs. Plus că, fiind foarte mulți, nu găsesc nici sală liberă. Ce m-am gândit eu? Să îi chem sâmbăta!
Așa că, acum am un stres în plus. Cum să fac să îmi așez în weekend și ateliere - care îmi plac și îmi aduc și un venit, și activități cu micuții mei, care sincer sunt cei mai defavoriți de toată nebunia care este în capul meu, dar și timp pentru sufletul meu?
Adorm cu cartea în mână.
Nu mai pot scrie noaptea așa cum o făceam până nu demult. 
Viața mea e un haos total!
Uneori privesc neputincioasă cum Ana fărămițează mâncarea, cum Horia răstoarnă cutia cu mingii, cum siropul pentru tuse se scurge din linguriță și totul devine lipicios. Ce să fac mai întâi? Cu ce să încep?
Să mai spun că mă îmbrac numai cu blugi? Să mai spun că privesc pe fereastră la toamna minunată care ne alină sufletele, parcă special sosită pentru mine, pentru a petrece timp afară cu copiii, la joacă în parc, la plimbări de adun frunze (o pasiune pentru copii, în special pentru Ana) și eu stau în casă pentru a corecta testa, pentru a scrie povești personalizate (ca să constat apoi că am muncit degeaba... că pentru o întârziere de o zi, dar livrarea poveștii, doamna nu are bunul simț să achite munca) și să dorm. 
Nu știu unde greșesc! Nu știu de unde și cum să mai scot niște timp liber! Asta în condițiile în care nu gătesc, ci doar încălzesc sau comand telefonic. Norocul meu că gemenii iubesc pizza. Observă orice afiș,orice pliant care are desenat pizze! :))
E dificil cu lipsa timpului... cu oamenii care devin tot mai distanți  și mai reci!
Îmi e greu că nu pot să ies cu elevii la activități extrașcolare! Dar poate va veni și vremea pentru asta. La dirigenție îmi doresc să îi ajut să devină OAMENI BUNI! Vreau să facem activități caritabile. Vreau să aibă încredere în ei și pasiunile lor! Vreau să fie buni,răbdători și blânzi. Măcar atât pot face pentru ei!
Rugile să vă fie ascultate!
Muțumesc celor care mă citesc! Nu mă supăr dacă îmi scrieți câte un sfat, o încurajare pe mail claudia.groza@gmail.com  

Mulțumesc

Acum câteva zile ceruse sfatul/ajutorul cu privire la subiectul articolelor pe care să le scriu pe site-ul meu. Asta în calitate de mamă și de profesor. Adevărul că azi, toate mămicile scriu. Au blog sau publică cărți. Cu siguranță au mai mult timp decât mămicile dinainte. O colegă îmi spunea că ea s-a întors după 3 luni de la naștere, și are trei copii frumoși, destepți și puternici, nu bibiliți ca cei de azi. 
La timpuri noi, vremuri vechi. 
Înainte, poveștile era lecturate sau inventate de către bunici. Astăzi, tot mai multe mame scriu povești pentru copii, realizează grafică, cărți senzoriale. Totul este magie! Piața este plină de cărți ale autorilor români... mulți dintre ei, părinți. Căci, da,nici tații nu s-au lăsat mai prejos și au început să scrie, fie singuri, fie în tandem cu mama. 
Am momente în care mă simt pierdută. Mi se face teamă! Simt că nu mai am idei de povești. Chiar astăzi,umplând după CV prin calculator am descoperit primele povești scrise cu și pentru gemenii mei.Ieri discutam cu o mamă de trei băieți, care scrie povești motivaționale minunate, și ea mă încuraja, spunându-mi că fiecare scriitor are stilul său, locul său,drumul său. Ea, Florina Bumbaru, este îngerul meu. Este cea care mă ajută necondiționat pe partea motivațională, ea apare ca un spiriduș exact în momentul în care mi s-a întâmplat ceva rău, urât din partea unui client. 
Dar... să revin. Cerând sfatul, o singură doamnă mi-a scris după ce am distribuit articolul pe Facebook. :) Îmi place să fiu de folos oamenilor, părinților, dar mai ales copiilor. Simt că a sosit vremea să mă adresez foarte mult adolescenților. Așa că, mă pun pe scris!
Zâmbete și bucurii, binecuvântări și rugi ascultate! 

miercuri, octombrie 31

Bucurii de la gemeni

Îi privesc cu dragoste și uimire! „Sunt ai mei? Când au crescut așa mari? De unde învață atâtea lucruri pentru că mă ocup prea puțin de ei!”
Le ador râsul și pofta de joacă! 
Îi iubesc când mă strâng în brațe și se agață precum ventuzele de mine!
Îi iubesc când mă trezesc noaptea cu ei lângă mine. 
Îi ador dimineața când mă trezesc în șoaptă.
Sunt mândră când văd rapiditatea cu care fac un puzzle. 
Până nu demult îi comparam cu alții. X știe să citească. Y stă la măsuță și lucrează cu orele. Știu! A fost vina mea că nu am stat să le fac program de studiu. Cu toate acestea știu o mulțime de lucruri. Au furat în timp ce lucram pentru edituri. 
Cel mai mult și mai mult îmi place că spun MULȚUMESC!

sâmbătă, octombrie 27

Despre ce să scriu?

Îmi doresc să mă întorc la blog. Să îl cresc frumos, vesel, folositor și extrem de fresh, de interesant, de captivant.
Despre ce să scriu?
Mămicile cu blog scriu despre ce simt ele... și au deja un start bun înaintea mea (așa îmi trebuie dacă m-am oprit brusc!). Altele scriu pentru firme și promovează diverse cărți, produse, îmbrăcăminte, ba chiar și despre educație.
Eu... despre ce aș putea să scriu pentru a fi lecturată? 
Vă rog, ajutați-mă cu sfaturi și idei! 
Vreau să reiau scrisul pe blogul de povești.... care este integrat în site-ul www.claudiagrozalazar.ro
Mulțumesc din suflet pentru răspunsuri! 

Organizare

Cred că aș putea face mai multe lucruri dacă aș fi mult mai organizată!
Păi cum? Păi uite așa.
Dacă aș renunța la privitul mămicilor de pe Facebook care reușesc să fac o mie și una de lucuri, ca apoi să îmi fac zeci de scenarii, să îmi adresez mii de întrebări, să mă simt neputincioasă, totul ar fi mai bine. 
Nu îmi place să corectez teste? Păi.... tot eu le voi corecta. Așa că, hai! Acum mă așez și corectez rapid!
Am de trimis colete? Nu îmi place să împachetez și să completez formulare? Tot eu o voi face și mâine. Mai apar și ca o persoană neserioasă! Așa că, gata! Acum fac coletele!
Am de împăturit rufe și de călcat? Nu îmi place? Sunt prea obosită? Pun muzică și totul va părea o adevărată relaxare!
Atunci când nu pot și nu pot să aduc bucurie cuiva, voi spune NU, decât să pierd ore să scriu, să aduc bucurie și frumos, ca apoi să mi se spună: „Nu mulțumesc, dar ai întârziat! Nu mai vreau cartea! Nu îți plătesc!” Îmi asum greșelile făcute tocmai din dorința de a fi de folos! Am pierdut mai mult în viață decât 100 lei și timp. Povestea scrisă oricum mi-a înflorit sufletul! Clar nimic nu este întâmplător!
Mă amuza și furtul ideilor!
Mă amuză și răutatea și invidia! Știu că fiecare are drumul său bine trasat și că pot face mult mai mult dacă îmi doresc, mă organizez și strig Ajutor! 

Presiuni

În ultima perioadă, simt că totul a luat-o razna, că oamenii sunt tot mai indiferenți la cei din jur. La locul de muncă parcă sunt pe plantație... să faci cât mai mult. De parcă ai putea să pui informație cu forța,cu sila în mintea cuiva!
Îmi e dor de scris tihnit!
Îmi e dor nespus de lectură! 
Îmi e dor de o piesă de teatru!
Îmi e dor de o ieșire în oraș cu prietenele!
Îmi e dor chiar de o joacă cu micuții mei în natură!
Cine vinde timp?
Cine oferă ajutor pentru treburi casnice? 
Cine vindecă o inimă dezamăgită?