REVISTA MEKI

sâmbătă, februarie 18

Oboseli

este ora care este... 1.20 dimineata. Nu stiu ce caut pe aici... mai citesc.. imi retraiesc bucurii si tristeti.. ma amuz de unele intamplari....insa, stiu ca laora 9 voi fi la supravegheat la olimpiada. Am renuntat cu greu la cursul meu de scriere si teatru, pentru a fi de folos educatiei. Si profesorii nu lucreaza? Au prea mult timp liber?

priveam in cancelarie azi la colegii mei... colegi tineri... si suntem obositi... si vemea si vremurile ne darama. dirigintii sunt asaltati cu fel si fel de situatii. tabele cu adresele d email ale parintilor. unoeri mi se pare de prost gust tot sistemul asta de circ. un parinte este chemat la scoala telefonic. niciunul nu sta sa isi verifice mailul. da-o incolo de treaba!

ma "amuza" faptul ca imi "educ" si colegii. ba culmea! chiar colegii de romana imi cauta compania si ma intreaba ce mai citesc! imi cer carti cu imprumut. o colega imi spune ca ar fi bine sa fac o reconversie si sa predau romana. si eu as vrea, de s-ar putea. a fost visul meu! profesor de limba si literatura romana. :) cu toate ca, si cu biologia am succes.

azi, am facut niste jocuri lingvistice cu ei. anagrame.... :))
"doamna, suntem la romana?"
"Nu, dar e distractiv".
si uitati asa..am ajuns noi de la EXCRETIE la ERECTIE... in anagramele noastre in care ne-am ratacit printre litere.... :))

un weekend minunat va doresc... cu lecturi... prieteni si oameni dragi alaturi.... teatru... filme... :)

Povesti... copii mici si mari....


haideti sa deschidem cufarul...

Săptămâna aceasta găsim în Cufărul cu poveşti întâmplarea lui Gând cel Bun strănutat de micuţul Simon într-o lume nouă, necunoscută. Deşi se spune despre gânduri că pot zbura, nu este uşor pentru personajul nostru să înveţe cum să se descurce într-un spaţiu al gândurilor pierdute, în memoria de elefant a unui om care poate reţine tot ce i se spune, tot ce aude sau citeşte, într-o parcare unde au loc doar cei cu maşină.

Gând cel Bun zbura acum ca o frunză-n vânt, pe deasupra oraşului, a ţării, lumii, agăţându-se la întâmplare de vorbe, zgomote, strigăte, melodii, alarme de maşini... Era fantastic! Deşi ştia să dea nume la tot ce întâlnea -oameni, copaci, coşuri de gunoi, câini, maşini, magazine, râuri- era un univers pe care îl cunoscuse doar prin ochii lui Simon şi pe care acum era liber să-l exploateze după bunul plac.

Copiii şi părinţii se vor putea întâlni sâmbătă cu Laura Grunberg, autoarea volumului Poveste cu un gând strănutat

vineri, februarie 17

Vis - de Vavaly

Traiesc clipa
Poate e ultima!
Visele noptii
Ma rascolesc peste zi.
Incerc sa-mi urmez drumul
Nu caut marire
Glorie
Sau averi.
Un pas, un cuvant
Un zambet al copilului meu
Devin vise implinite.
Imi spun:
S-a mai implinit un vis.
Mergem mana in mana
Toti trei
Pe calea ce ni se asterne in fata.
Un an
Mai multi,
Cati vor fi
Ai nostri vor fi
Si iubindu-ne-i vom tari!

De cand ne nastem avem vise. Cu cat suntem mai mici cu atat avem vise mai mai mari. Copiii viseaza sa devina astronauti, sa ajunga pe Marte, sa schimbe lumea. In universul lor e posibil orice. Maturitatea ne aduce in fata alte vise, vise banale sau puternice. Ne dorim sanatate, bani, libertate, independenta. Dar noi suntem stapanii propriei noastre vieti. A visa e un verb ce se invata de mic. Eu nu prea am "visat" la ce va fi, nu mi-am dat o directie si un sens vietii, nu mi-am propus tinte fantastice.
Invat sa visez maret abia acum, invat cu fiecare zi ce trece sa imi schimb visele in realitate. Impreuna vom reusi!"

Ultima zi in care puteti scrie "Care este visul tau azi?"

va astept la provocarea literara....

textul va fi trimis pana la orele 22.30, la adresa claudia_groza@yahoo.com.

premiul consta intr-un material despre implinirea viselor, pe care eu l-am primit, experimentat la un curs de dezvoltare personala.

inspiratie... curaj... voie buna... zambete... o zi magica tuturor.

“Unele din cele mai minunate vise care au devenit vreodată realitate nu au fost nicidecum vise, ci standarde ce pur şi simplu nu au fost compromise.”

Mike Dooley

joi, februarie 16

DOR DE TATA -autor necunoscut


Cind sunt copii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine
Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, ...imi este dor de tine
Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, ...mai da-mi un pol
Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata
TATAIE,... ia mai las-o balta...
Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numii doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,... ce-ti mai trebuieste ?
Copile, tu sa ai stiinta
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie
Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie
TATICULE, mi-e dor de tine....
(Frumos!!!...Nu stiu autorul...)








Tehnologia de maine... SUPERB :)

http://www.youtube.com/watch_popup?v=6Cf7IL_eZ38&vq=medium

miercuri, februarie 15

Lecturi ce ma tin treaza....


Citesc cu patima si lacrimi "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric-Emmanuel Schmitt.

Povesti de iubire... povesti de viata... cu boli, fericire, depresii, optimism si depresii...

Toate aceste povesti ma tin treaza pana spre dimineata. Culmea ca ma trezesc in forma... problema este ca sunt blocata in timp. Am inceput s afac accese de panica din cauza faptului ca nu-mi ajunge timpul pentru scoala: de corectat teste, de facut teste, de pregatit lectii. Unoeri stiu ca ma descurc asa... alteori imi parerau ca nu fac mai mult pentru elevii mei, insa sunt sigura ca e ok... ca voi gasi timp pentru toate. Nu moare nimeni daca le duc testele saptamana viitoare, nu? Am muncit si in weekend - gratis - asa ca acum, am nevoie de recreere.

Dragostea este cheia... chiar si cea pentru meserie daca alta mai umana nu se intrevede la orizont.

Le spuneam elevilor ca urmatorul test va fi foarte greu... (ma supara cand copiaza toate prostiile unul de la altul).... iar ei, cu o privire inocenta, ma intreaba:
- nu va suntem deloc dragi?
- hei, asta nu conteaza, nu acesta este rolul meu aici.