la drum... pe fuga

calatorului ii sade bine cu drumul, zice o zicala.
mi se potriveste la fix!
acum, ma grabesc sa ajung la biblioteca sa predau cartile, caci daca depasesc termenul nu mai am voie sa imprumut. e necesar sa ajung si la scoala, caci dintre toti colegii, eu am fost singura disponibila pentru a face azi de garda (asa este cand nu stii sa spui NU!).
vin acasa, bagaje, baie si pe aici ti-e drumul spre Slobozia, la o prietena din facultate. am atatea amintiri: cu ea am corespondat ani buni, vacante lungi si grele si nefericite. ne-am etalat sufletele ca la disectiile pe broaste ce ne chinuiau infiorator. nu am mai fost acolo, de patru ani, de la nunta ei - cand am fost domnisoara de onoare.
maine, ma "chinuie" cu niste analize (sa vada de ce sunt asa slaba!). de-ar putea sa-mi vindece sufletul, ar fi nemaipomenit. nu e chiar atat de distrus ca alte dati, e doar dezamagit de rautatea, egoismul, frustrarile celor care le-au reversat in mine. eh, macar sa fie ei linistiti si fericiti!
va fi un weekend cu povesti si resuscitare a sufletului... :)
zambete si voua, sa va mearga din plin, asa cum doriti si meritati!