Cuvinte, vise, sperante… puse intr-un pahar. Se toarna apa pana la jumatate. O mana puternica, cu degete lungi, unghii patrate ridica paharul in lumina slaba a neonului. Moleculele de apa desfac particulele din cuvinte. “mi-e teama ca nu voi fi la inaltimea asteptarilor tale!” se desface in mii si mii de bule.
Da… si asa a fost… teama lui transmisa cu forta in cuvinte, incercarea disperata de a o elibera prin rautate a distrus armonia prieteniei de pana atunci. Nu a mai gasit forta de a fi alaturi de cineva care l-a sustinut la greu. Nu-i nimic. Ultimele imbratisari de pe nisipul rece, intr-o noapte de vara, ii vor ramane in memorie ca simbol al neputintei de a fi prieten pe viata.
Teama asta ucide…
“Oare de ce?” se intreaba ea.
Zambet… “zambete si bucurii” este expresia instaurata de ea acum multi, multi ani… si functioneaza….
