miercuri, aprilie 14

Carte finalizata


Aceasta carte, "Ardoare" de Lily Prior, am cumparat-o si am citit-o trebuind sa ajung la o seara de lectura la Muzeul Taranului Roman.
Fiind vacanta, vrand sa fac cat mai multe, am ales sa raman acasa... sa spal rufe, sa vad si un film (exact timpul de pe drum) si am... citit. Bravooo! Fata cuminte - in loc sa corecteze teancul de teste adunate in ultima saptamana de scoala, care se bucurau de fiecare data cand se apropia de ele, insa nu voia sa le dea atentie deloc. Ce le-a sters de praf in Sambata Mare.
....

Carte povesteste un basm pentru oameni mari, de o imaginatie debordanta, care celebreaza peisajele mirifice ale Italiei (am si calatorit putin) si excentricitatile (in special culinare - paine si sunca - produse de porc) italienilor. O naratiune plina de rasuciri din condei, umor si delicii inedite.
Mi-au placut propozitiile scurte si simple de poveste, precum si frumusetea metaforelor. Scriu un exemplu la intamplare - ele sunt numeroase. "campia vasta se intindea inaintea ei, impartita frumos in patrate marginite de gard viu, cultivate cu grau, secara si orz. Randuri robuste de vita-de-vie se agatau unul de umerii celuilalt, pe campuri intregi de floarea-soarelui isi ridica palariile rotunde, pajistile erau pline de iarba proaspata, mentolata."
Arcadio Carnabuci, un cultivator de maslini italian care se simte insigurat (am crezut ca imi da antidotul; ha ha ha), sadeste cateva seminte ale iubirii, fara sa-si inchipuie nicio clipa ce haos vor declansa fructele magiei lui. Fernarda Ponderosa, femeia voluptoasa din visurile sale, scapa neatinsa de vraja, in schimb Gezabel, o cataroaica vrednica, intre doua varste, se indragosteste de el din varfurile urechilor pana la copite.
Ceea ce m-a "speriat" este ca, in final... destinul, soarta... isi pune cuvantul...
Arcadio realizeaza ca nu pe Fernarda o iubeste... ci pe cea care ii impartasea sentimentele si i-a fost alaturi la inchisoare; Gezabel se indragoste de catarul care o placea timid; doctorul satului ramane cu asistenta, iar Fernarda, care sucise mintile tuturor barbatilor pleaca din sat.
Este o carte haioasa, care este tocmai buna pentru acest anotimp acnd hormonii incep sa fluiere (ca tot e la mine acest verb zilele acestea :"Cand vreau sa fluier, fluier").
Lectura placuta!
Eu citesc numai povesti si carti usoare, sa nu-mi jdrelesc neuronii.

http://www.liyprior.com/ - site-ul scriitoarei


Un post pe fuga

Stiu... "graba strica treaba".
Mi-am impus sa scriu pe fuga... in 10 minute trebuie sa plec spre scoala. Sunt imbracata in trening si este necesar sa imi pun tinuta de gala, sa imi iau in fuga un fruct ca pachetel - desi daca imi scade glicemia mananc corn si beau lapte - si sa verific toate geamurile si fierul de calcat daca este scos din priza.
Depresia si tristetea stau deasupra mea cu coltii inrositi si inveninati. Teama a patruns in cutele sufletelui meu, pana nu demult vesel si darnic. Rautatea oamenilor, ca un ghimpe ucigator, m-a atins. Putin, dar suficient pentru a ma retrage in cochilia mea de bun simt si confort, sa imi pansez ranile. Gandurilor le-am dat interdictie de a se mai indrepta spre oameni. Unii, incearca sa ma critice constructiv. Fir-ar sa-mi fie capul si sufletul asta sensibilos ca nu pot accepta decat critica pe un ton elegant si prietenesc. Nu suport fitele si aerele de mari scriitori si oameni care "nu au gresit" niciodata si au citit ei de au rupt rafturile bibliotecilor.
Da, poate am citit doar 10 carti in toata viata asta, dar am invatat - habar n-am de unde, si ma urasc pentru asta - sa fiu OM, sa zambesc, sa ofer ajutor, sa spun o vorba buna (atunci cand trebuie), sa fac observatie, dar nu ca o atotstiutoare...
De ce nu putem vorbi folosind cuvinte emancipate? De ce e necesar sa fiu jignita pentru a intelege ca nu am nici in clin nici in maneca cu lumea literaturii? Habar nu am... si zau ca nu-mi dau osteneala sa aflu.
Viata mi-a dovedit ca cei care sunt rai, au sufletele daramate de frustrari si neintelegeri.
Viata mi-a dovedit ca poti citi 10 biblioteci, dar sa ai un suflet de vipera... si sa nu stii sa spui "Multumesc!" cu zambetul pe chip!
Poti da citate nenumarate din filozofi si scriitori de renume, dar sa nu poti spune "te iubesc!"... nici macar celei care ti-a dat viata!
...
ce a iesit?
astept impresii...
merg la scoala...