dragoste la firul ierbii

Când vântul îmi şopteşte "pe curând", mă fac un ghemotoc de zâmbete şi mă gândesc la tine, mon chere. Fiecare atingere, fiecare zâmbet de-al tău, fiecare cuvânt mă face să cred că totul se va linişti în viaţa mea. Mi-e dor de reuşita în doi. Aştept plimbările lungi în nopţile de vară ce ne vor duce spre anotimpurile iubirii sădite în noi.

Cât a durat să ne regăsim! Tu departe, eu mereu aici. Şi m-ai văzut. Şi te-am recunoscut. Ne stă atât de bine împreună. Nimeni şi nimic nu ne va despărţi. Poate doar km ce stau între noi. Îi vom învinge. Vor deveni minusculi când râsetele noastre se vor auzi dintre firele de iarbă timide ce ne cunosc îmbrăţişările.

Te aştept... mă doreşti... te iubesc... şi mă adori... şi ne iubim pentru o viaţă!

Poveşti şi curaj

O rază de soare îmi caută privirea jucăuşă. Cândva eram supărată că oamenii mă caută - şi mă găsesc - numai când au nevoie de mine. Acum le zâmbesc şi accept asta cu multă seninătate. Nu pot să cred cât am evoluat într-un timp destul de scurt!

Învăţ tinerii care îmi ies în cale să nu-şi doarmă viaţa, să trăiască intens, să adulmece frumosul din jur (ăla care există, că există dacă vrei să îl vezi).

Poveştile se nasc mai frumoase pe zi ce trece. Nu le scriu chinuit. Nu caut insistent cuvintele. Ideile curg, eu doar tastez. Simt că poveştile mă vor purta peste mări şi ţări, peste munţi şi văi. Voi aduna îmbrăţişări de toate rasele şi zâmbete colorate. Solii mei îmi zâmbesc din când în când.

Aleg să am curaj indiferent care sunt circumstanţele. Curajul este abilitatea care îmi va permite să merg mai departe în ciuda adversităţilor, provocărilor, fricii.