Roman la intamplare
de Claudia Groza
capitolul I
Cheile zornaiau in geanta. Insa, ea nu le gasea si pace. Si isi promisese ca va fi mai ordonata in noul an. Parul proaspat vopsit stralucea in lumina palida a becului din fata scarii.
- Te pot ajuta?
- Ah, ti-as fi profund recunoscatoare.
Se auzi un click puternic si usa se deschise. Eva rasufla usurata, privindu-se in oglinda de la lift.
- Frumoasa noua tunsoare. Sa iti fie de bine.
- Multumesc Edy. Scuza-ma, sunt atat de agitata! Am o intalnire importanta peste o ora. Sper sa reusesc sa-mi fac un dus si sa mananc ceva in fuga.
- O femeie ca tine merita asteptata!
Eva rase cristalin, facu semn de ramas bun si pasi repede din lift.
Cu o saritura de gazela, ajunse in baie. Hainele au zburat rapid de pe trupul ei firav. Apa curgea siroaie. Cu ochii inchisi, intinse mana dupa gelul de dus. Spuma de la sampon ii ramasese pe pleoape.
-Ah, fir-ar sa fie, ce ustura, tipa Eva, cautand efervescent prosopul sau tricoul aruncat in urma cu cateva minute.
Picaturile de apa au fost sterse energic si s-a infasurat in halatul de baie pufos, de culoare piersicii.
- Sa nu uit manuscrisul, pentru ca iar se va irita scriitorul libidinos. Uneori ma intreb ce naiba e in mintea mea de ma tot intalnesc cu el. Este ursuz si invechit. Nu ma ajuta cu nimic. Dar fie…. Astazi obtin ultimele corecturi, apoi il sterg complet din lista si din memorie.
Facand ultimele verificari, cu periuta de dinti in gura, sarind intr-un picior incercand sa isi incalte pantoful, Eva observase ca era in intarziere. Se clati cu viteza si parasi apartamentul micut, dar atat de cochet.
Portiera i-a scapat si a tresarit. Cheia a fost pusa in contact. Pe scaunul din dreapta se afla manuscrisul. Eva a pornit radioul si astepta sa se schimbe culoarea semaforului. Gandul ii aluneca spre Stefan. Oare ii raspunsese la email? Incerca un exercitiu de memorie. Ii scrisese ceva de genul:
“Seara magica!
In doruri flamande si chef de joaca, ma intorc la tine. In timp ce conduceam serioasa (am fost sa-l vad pe David; a crescut si este haios foc), atenta sa revin in fata acestui obiect inteligent, numit calculator pentru a-ti scrie (caci nu te pot suna, nu mai am credit), am zarit Luna.
Cum o fi sa ne iubim cand Luna este grasa, rotunda, si ne priveste pe geam? Mi-ai oferi dragostea ta toata sau te-ai feri si te-ai ascunde sub plapuma… spunandu-mi: “hai sa ne iubim maine in zori, cand dispare curioasa asta din fereastr?”
Imi pun multe intrebari pe minut. De ne-am iubi, ai fi timid? Ai indrazni sa ma saruti, sa ma atingi? Mi-e dor de harjoneala noastra din padure… de buzele tale dulci… de joaca cu pielea ta… mi-e dor sa te am langa mine. Nu ti-as face niciun rau. As fi atat de cuminte… si as sta numai cat sa scriu un roman langa tine… doua, maxim trei luni de zile.
Da-mi o idee de roman, iti cer cu indrazneala. Vreau sa scriu pentru ca imi doresc sa ostoiesc dorinta ce arde in sufletul meu, arsura din varful degetelor tremurande de chef si sclipirea din ochii inteligenti. Cu toate acestea, nu gasesc ideea, curajul mi l-ai taiat demult, cand mi-ai marturisit cu demnitate ca nu se poate trai din poezie.
Asadar… cer o idee… dragul meu. Sa fie despre dragostea noastra nebuna, ce nu se va consuma niciodata? Te rog… ajuta-ma… ajuta-ma sa scriu ROMANUL NOSTRU… care iti va fi biblie si mie talisman.
Te ador, omule cu cei mai frumosi ochi intalniti in viata mea, sincer, inteligent si singuratic, romantic si pesimist… 
Un sarut calm, sincer, apasat, bland, iti apasa usor buzele dornice… sufletul tau imi sopteste sa nu te parasesc, cu toate ca tu ai vrea sa te debarasezi de mine, ca de o haina uda si rece, mucegaita si lipicioasa.
Cu tot dragul de sufletul tau senin,
Eva”
*
*
- Parca erai punctuala? se auzi vocea groasa si haraita a scriitorului.
- Speram prea mult sa observi noul meu look. Iertare iti cer pentru intarziere. “Libidinosul naibii, ce ma eneverzeaza cand se poarta cu mine de parca ar fi cel putin tatal meu”, gandi Eva si schita un zambet. Poftim manuscrisul. E ceva bun prin el? Ma refer la prima varianta pe care ti-am dat-o.
- Speram prea mult sa observi noul meu look. Iertare iti cer pentru intarziere. “Libidinosul naibii, ce ma eneverzeaza cand se poarta cu mine de parca ar fi cel putin tatal meu”, gandi Eva si schita un zambet. Poftim manuscrisul. E ceva bun prin el? Ma refer la prima varianta pe care ti-am dat-o.
- Transmiti mult: trairi, suspans, personaje bine conturate. Esti pe drumul cel bun, insa mai ai de acumulat.
- Nu ma lua cu d-astea. Am crezut in tine. M-am bazat ca ma ajuti in tehnica scrisului, ca imi spui ce sa modific sau mai degraba cum. Nu-mi spune ca am pierdut timpul degeaba cu tine.
- Eva, stii ca te doresc. Nu vei putea scrie scene de dragoste, scene fierbinti, daca nu ai trait asemenea experiente.
- Nu stii tu ce am trait si ce nu. Pe langa asta, poate am citit suficient Sandra Brown sau alte carti despre tehnica sexului.
- Lectura nu poate inlocui orice.
- Cred ca ar fi cazul sa plec. Multumesc pentru ajutor. De fapt, iti multumesc pentru nimic.
Eva se ridica furioasa. Obrajii ii ardeau. Inima ei batea puternic, se zbatea precum o pasare intr-o colivie. Lacrimile sclipeau in ochii mari, de un caprui inchis, frumos rimelati. Buzele rujate ii tremurau usor vizibil. Niciodata nu se complacuse in situatii ingrate.
-Te rog, aseaza-te, spuse Daniel, apasandu-i mana intinsa dupa manuscris. Se uita lumea la noi ca la urs.
- Nu-mi pasa, rosti Eva, privindu-l drept in ochi, sigura pe ea. Imi doresc sa pun capul linistita pe perna, fara a ma simti murdarita de atingeri silioase, ce nu ies nici cu cel mai renumit gel de dus.
- Opreste-te, ma jignesti!
- Si tu ai facut-o!
- Te doresc nu ca un pret de manuscris corectat. Te doresc pentru ca esti unica, puternica, sigura pe tine, descurcareata.
-Multumesc, dar nu potsa iti ofer nimic. Este indicat sa nu ne mai vedem.
-Renunti la scris?
-Daca acesta este pretul libertatii mele, pretul de a nu te mai vedea, da, renunt la scris. Candva, cumva, undeva imi voi implini visul de a publica un roman. Nu e dracu’ atat de negru! Joci murdar. Ti-am oferit o piesa de teatru cadou. Am incercat sa-ti caut o slujba mai buna. N-am primit o imbratisare, un zambet… nici macar magicul “multumesc”.
-Asta te strica pe tine: cersitul de atentie, sopti Daniel, si se ridica de la masa.
“Blestemata fie ziua in care te-am intalnit” spuse Eva cu ura, printre dinti, lasand banii pentru consumatie si plecand, nu inainte de a-si prinde manuscrisul cu varful degetelor. “Vei avea succes nebun. Crede-ma!” marturisi apasat, cu priviri fulgeratoare indreptate spre teancul de hartii colorate, pe care il stranse la piept.
