realitate vs vis

- sunteti casatorita sau aveti un prieten?
- nici, nici, raspunde rapid, sigura pe ea si zambind.
- aveti timp, sunteti tanara.
- n-as spune, dar asta e situatia.
- cati ani aveti?
- 30...
- nu pot sa cred! sunteti cu doi ani mai mare decat mine, dar nu pareti. mai mult de 25 nu va dadeam.
- multumesc.
- sa nu va grabiti sa va casatoriti daca simtiti ca nu ati gasit omul potrivit. eu m-am maritat tanara, la 20 de ani, de gura mamei. sa va arat o poza a sotului. a inceput sa bea, face datorii la carciuma... cred ca am sa-mi iau copilul si-am sa plec. sa nu faceti greseli doar pentru a fi casatorita.

*

in jurul ei, casatoriile prietenilor, ale colegilor, cunostintelor se destrama ca tivul unei rochii tricotate si lasate nefinisata.

*

la metrou, ochii ei senini cad pe afisul cu targul de nunti, organizat in perioada 25, 26, 27 ianuarie.
" l-am ratat si anul acesta!"
o mana puternica ii atinge talia atat de subtire, de parca nici n-ar avea viata, si ii spune:
- nu te necaji! stii ca nunta ta va fi ALTFEL, asemenea tie. stii ca rochia ta va fi eleganta, dar simpla si originala. targurile acestea nu sunt pentru o femeie frumaosa si minunata si atipica si originala ca tine. nu ai nevoie de volane si zorzoane. cunosti foarte bine ca nu le suporti.
il priveste uimita. este barbatul la care visase. inalt, brunet, zambitor, cu dinti albi, sigur pe el, cu initiativa, genul sportiv, care o incurajeaza si o sustine, ii da avant in indeplinirea viselor.
- nu stiu cine esti, cat de real esti, dar eu am renuntat la dragoste! i-am dat liber, am lasat-o sa zboare. m-am nascut tarziu... intr-o perioada in care barbatii sunt lasi, fug de responsabilitati, de sensibilitate si chiar de dragoste adevarata. privesc barbati care deschid portiera iubitelor, care tin haina cand se imbraca... dar nu sunt pentru mine. nicicand nu i-am cunoscut. pentru mine e tarziu. voi disparea in curand de pe acest pamant... doar ca vreau sa-mi las numele in istoria omenirii. inca putin.... si gata!
- va fi bine, ai sa vezi! nu uita sa ma imbratisezi si sa ma saruti cand voi aparea din nou in viata ta!
... si a disparut....

*

uimita si bulversata de aceasta "conversatie" se aseaza pe un scaun, deschide cartea la care citeste cu interes de cateva zile. ea se regaseste in personaje, preia de la altele calitati. pentru asta citeste ea: sa invete sa traiasca frumos! o doamna se uita la titlul cartii.
- "Un viitor stralucit", spuse ea zambind. E interesanta. Povestea unei familii, istorie, ambitie, dragoste... VIATA.
- Un viitor stralucit te asteapta si pe tine, fata frumoasa, in curand!
cu teama si degetele tremurande ce tin paginile cartii, tanara se afunda in lectura.
"o fi magie, o fi divin, o fi nebunie.... ce este cu acesti oameni in jurul meu?"

fila de jurnal

"gandurile negre o macinau, ii strangeau sufletul ca intr-o menghina. noptile inecate in lacrimi au determinat-o sa scrie, sa se elibereze. o scrisoare de sinucidere. macar atat. curajul de a face pasul, nu stia daca il va gasi in ea.

apare de nu stiu unde el, salvatorul. comunica putin cu ea, il linisteste, se linisteste, adoarme.

cateva zile au schimbat vorbe la intamplare. in prag de an nou, el se enerveaza, si dispare. liniste si pace. nu stia cat, dar nu o incomoda.

cum arata el? acel barbat de barbat, masculin din toate punctele de vedere. stia ca nu e pentru ea. era prea mult.

a revenit si au discutat mult si multe. intr-o seara, printr-o conversatie psihologica subtila, a declansat trezirea trecutului ei. noapte alba, in care ea si-a urmarit propriul film: din prima zi de scoala, pana in prezent. (nu stia de ce selectia a fost facuta astfel). imagini, oameni, expresii, amintiri frumoase si amintiri groaznice. l-a detestat atunci. ea care incercase sa isi uite trecutul, sa-l sorteze in cutii si sa-l arunce departe, in haul unei prapastii. de ce? de ce i-a trezit astfel de amintiri? de ce el, care oricum nu ii poate fi fizic alaturi... niciodata.

fotografiile de la el... ii distrug sufletul. candva era fericita si traia iubirea la intensitate maxima. de ce ii face asta? mereu a fost chinuita cu povestile de iubire ale fostilor. el nu este fost... nu este prezent si nu va fi viitor... dar o dor. orice poveste, ori sarut sau mangaiere privita... o fac sa sufere cum nu credea ca va trai vreodata.

acum, Ea, chiar ar vrea sa dispara... sa fie ceva accidental. sa i se intample ceva si sa piara de aici, din aceasta lume, care nu este compatibila cu ea, care o chinuie ingrozitor si o face sa se distruga pas cu pas. nimeni nu o intelege, nimeni nu are timp pentru ea... desi toti se par ca o plac.

fiecare din cei cunoscuti, are in spate o drama, pe care o lasa in scurt timp pe umerii ei... ca o plasa... si ei dispar. cu treaba sau fara treaba.

ea... este un gol... este un nimeni... este un val de fum... chiar isi doreste sa dispara... dar sa fie rapid, si sa nu o faca ea.

a obosit sa astepte... ce? ceva ce nu exista pentru ea, ce el ii spune ca va primi, dar de fapt nimeni nu doreste sa ii fie in preajma. virtual e usor... totul e usor. sa fii bun, frumos, destept, altruist, unic.. etc. etc.

in realitatea... fiecare este ocupat pana peste cap cu lumea virtuala si nu o place pe ea. oricum va disparea... asa ca..."

activitate

dupa amagiri si taceri inutile in conversatii pe messenger - carora mi-am promis ca le voi pune capat - m-am gatit si am pornit spre oras, ca un iepuras grabit. adevarul ca am pasul setat pe repede. :))

am descoperit un nou local "Marmarita" in Micul Paris din magazinul Unirea, etajul 4. am incercat o bautura libaneza, cu iaurt si menta. :) ihmmm. bunicica. asta ca sa nu spun ca nu mananc sanatos.

pornesc apoi sa-mi caut linistea, echilibrul sau ce oi mai gasi, la manastirea Radu Voda. o zaresc pe Manuela Harabor, ea vine frecvent. ma gandesc: frumoasa, desteapta, talentata= singura. de ce? pai eu ce sa mai spun daca si celor mai minunate femei li se intampla asta? sa nu mai spun nimic, sa nu mai cred ca iubirea ma poate propulsa, sa fiu Eu, si sa fac ce stiu sa fac.

apoi, seara de film. "Contesa insangerata" cu Julie Delpy si Anamaria Marica. "Povestea este spusa de invingatori". Viata printesei Erzebet Bathory, Ungaria 1560. Dragoste pasionala, sincera, pana la nebunie. Baluri, eleganta, complot, vrajitorie, credinta, viata traita la cote maxime.
Frumusetea cere sacrificii umane. Erzebet fusese educata sa fie dura, curioasa. Isi intretine frumusetea - pentru a fi iubita de tanarul ei amant - cu sange de femei virgine. Crimele ating un numar impresionant. Banii nu o mai pot salva.
"Lasa timpul sa-si faca datoria. Ce este viu trebuie sa moara".