sâmbătă, octombrie 31

Un PA rătăcit

Voiam de mult să scriu un PA. Titlul său, "Mură-n gură".
"El o plăcea pe ea. Se simţea atras de ea, dar voia ca ea să-i pice în plasă. Nu avea chef de strategii de cucerire. El ştie că e un Don Juan. Ea nu s-a lăsat dărâmată ca popica la prima încercare. Atunci, el a jignit-o. Ea a ripostat. Pe el l-a durut deşi ea nu spusese decât pentru a se apăra de răutatea cuvintelor lui. El i-a spus: Pa. Ea a răspuns: Cu bine. El s-a supărat că nu i-a picat mură-n gură."

Lacrimi

Adun lacrimi...
Lacrimi de dor...
Lacrimi de dragoste şi pentru dragoste...
Lacrimi de vină....
Lacrimi de frustrare...
Lacrimi de furie...
Lacrimi de umilinţă....
Lacrimi pentru frumos... cânt, vers şi pictură...
Lacrimi de milă...
Lacrimi de tristeţe că sunt "prieteni" ce nu înţeleg ce înseamnă prietenia. E decizia fiecăruia până la urmă.
Lacrimi amestecate cu rimel...
Am un borcan plin cu lacrimi de fericire...
Lacrimi că voi fi împlinită, când timpul mă va face părtaşă la cele mai speciale momente din viaţa mea.
Toate vor veni atunci când sunt pregătită să le primesc şi să le apreciez la adevărata lor valoare.
Vreau să am lacrimi pentru iubire şi din iubire... Să curgă şiroaie... Lacrimi de aşteptare şi lacrimi strălucitoare de reuşită!

Vise cu dragoste

Am visat vise. Visele pe care le am ziua, cu ochii deschişi şi sufletul primitor. Da, aş vrea să se adeverească curând, să se liniştească apele şi sufletul meu. Timpul îmi şopteşte că va fi bine, că mi-l va aduce atunci când trebuie, că acum mai am de făcut una şi alta, iar prezenţa lui mă va ţine în loc. Ştiu foarte bine ce trebuie să fac cu viaţa mea, îmi doresc să fiu mult mai organizată.
"În fiecare zi mi-e dor de tine şi nu ştiu de ce nu am avut curajul să îţi spun."
Timpul îmi spune că povestea noastră este frumoasă şi va dăinui...
Timpul îmi spune că vom fi bătrâni şi ne vom spune poveşti unul altuia şi vom râde cu poftă de viaţă.
Timpul îmi arată fotografii de peste ani cu familia noastră care este una model.
Zâmbesc... el alături îmi va fi. Doar împreună viaţa o vom trăi frumos şi liniştit. Fiecare zi mi-aduce bucurii şi trăiesc cu speranţa că într-o zi îmi voi împlini visul cel mare: povestea noastră la bine şi la greu.
Trăiesc pentru visele mele!

vineri, octombrie 30

Pe ordinea de zi

Picăturile se aud pic pic pic... din ce în ce mai repede. Merg pri ploaie. Îmi aud paşii. Gîndurile se aştern în ordine... şcoală... zâmbete de copii... costume de Halloween... o dragoste neîmpărtăşită... lansare de carte... poveşti şi weekend.
Vântul şuieră şi se joacă în părul meu. Îi plac buclele mele ştiind că nu mă pot supăra pe el că îl ondulează în fel şi chip. Umbrela colorată şi veselă mă însoţeşte. Sar peste bălţi şi cânt voioasă.
TIB 2009. ROMEXPO. Salonul cercetării. Numărul 13. Sper să fie cu noroc. Intru şi caut. Găsesc şefii mei dragi şi colegi. Unii mă privesc dur, alţii îmi zâmbesc. Directorii mă întreabă dacă nu vreau să mă întorc, mai ales că gripa porcină a invadat şcolile. Zâmbesc. Nu ştiu... dar ştiu că am cunoscut acolo oameni... oameni ce m-au plăcut în felul lor... oameni de la care am învăţat atâtea... oameni care au avut încredere în mine şi m-au trecut coautor. Şi, da, am primit o carte "cu dragoste".
Drum spre casă... mic interviu despre viaţa mea sentimentală. Mi se "cere" să fac un copil. Da... voi face... e unul din visele mele... mai am de împlinit înainte unul-două, apoi voi face un moştenitor. Mi-e greu să discut despre acest subiect... doare pentru că îl vreau si eu să fie realitate.
Frigul pătruns în oase. m-a obosit. Îmi simt mâinile şi picioarele grele. Lecturez presa şi mă pregătesc de scris poveşti.
Seară frumoasă!

joi, octombrie 29

Lista de Crăciun

O mie de gânduri şi cu cel de azi, 1001.
Mă gândesc la Moş Crăciun. Vreau să-l ajut. Ştiu că există şi e trist căci oamenii nu mai cred în el. Toţi îi cer lucruri imposibile... adică le poate aduce... dar sunt foarte grele. Vor case, masini, lucruri atât de impersonale.
Îşi doreşte ca anul acesta să aducă multă linişte, voie bună, vise şi dorinţe împlinite, contracte cu barza pentru oamenii care îşi doresc şi au nevoie de un suflet pur în viaţa lor.
Eu pregătesc poveştile. Ştiu că domnul Crăciun are o surpriză şi pentru mine. Ştiu că omul pe care îl vreau în viaţa mea, va apărea în ziua de Crăciun la poartă şi va cere găzduire în sufletul meu. Am scris o poveste frumoasă împreună şi am jurat atunci că va fi povestea copiilor noştri, aşa cum mi-a promis acum ceva timp.
Am să duc veşti frumoase şi gânduri bune oamenilor dragi!
Voi dărui poveşti copiilor de la orfelinate!
Scrieţi-i lui Moş Crăciun... are nevoie să cunoască din timp gândurile voastre.

Momente plăcute

Zi frumoasă azi... Puţin vânt rece... ce îmi mângâia pielea. Miros de iarnă.
Zgribulită intru în şcoală. Două ore de educaţie. Liber pe toată ziua.
Beau o cafea la KFC şi citesc GOYA. Frumos... multe portrete, peisaje superbe, bucurie şi joc în ale sale picturi. Surditatea l-a complexat şi chinuit, dar a avut o viaţă în care tot timpul a vrut să înveţe.
Ajung în Grădina Botanică. Două doamne administratore sădesc flori. Frumos. Grădina este îngrijită.
Ajung la doamna conducător ştiinţific... miroase atât de bine în laborator.... Sunt servită cu un ness. E bun şi cald. Discutăm despre doctorat, despre Israel, conferinţe, cartea scrisă de dânsa.
Pornesc spre institutul unde am lucrat să-mi iau o invitaţie. Colegii mă primesc cu drag şi voie bună! Mi-e aşa de dor de ei! Deja formam o echipă bine sudată, o familie. Ne cunoşteam cu bune şi rele, ne sprijineam reciproc. Am stat ceva ore cu ei... aş fi vrut să vorbesc cât mai mult cu fiecare. Sunt nişte oameni cu suflete mari. Dar, ştiu că druul meu trebuia să treacă pe acolo şi să ajung din nou la şcoală, apoi poate mai departe... cine ştie... învăţământ universitar... undeva la arte plastice... biodeteriorare.
Drum cu râsete şi bucurii... seară frumoasă şi lectura unei reviste glossy: Cosmopolitan... căci se dă cu o carte de la Nemira!

miercuri, octombrie 28

Cărţi şi cum citim


Am luat "Dilematica" * SCRIERI*AUTORI*LECTURI
Descrieri de cărţi, interviuri cu scriitori, diverse articole interesante... de exemplu "Istoria lecturii"... cine, ce, cum, unde, când şi de ce citeşte?
Cum citim? Fiecare citeşte într-o anume poziţie. Unii doar pe scaun, la birou. Alţii pe burtă.
Eu, citesc cu picioarele strânse sub mine sau în pat seara la culcare. Am lângă mine un carneţel în care îmi notez expresii, cuvinte neînţelese.
"Lectura este o activitate care nu poate fi concepută în absenţa unei surse de lumină. Lectura cu faţa la fereastră este o atitudine tipic feminină, permiţând acestora să menţină "contactul cu lumea exterioară, dar păstrând secretul lumii lor interioare şi imaginare" (Fritz Nies).
Care a fost prima carte citită care m-a impresionat?
"Aventurile lui Habarnam" de Nikolai Nosov (http://habarnam.ro/). O poveste tare frumoasă şi veselă.
Mi-a plăcut la nebunie "Singur pe lume" de Hector Malot. Cât am plăns cănd a murit maimuţica... câtă nedreptate a îndurat micul băiat... dar, este o carte cu mult suspans, care trebuie citită de orice copil.
Lecturi frumoase!


marți, octombrie 27

De mers şi de văzut


Seri frumoase... mai ales că vine toamna!
La Festivalul de literatură îmi doresc enorm de mult să ajung!
Dă-mi Doamne timp să fac tot ce îmi doresc şi tot ce este necesar pentru ca sufletul meu să înflorească!


X de Moldova

Visez că am un creier peste greutatea normală - ha ha ha, am şanse să devin geniu, timp să am; aaa... geniu înseamnă să fii original, nu să reproduci formule şi să ştii capitale, citate din mari scriitori, istorie si ce compozitor a scris nu ştiu ce operă - aşa poate se explică şi durerile intense de cap.
Mi se cere - în vis - un interviu. Accept. Mereu mi-am dorit sa fiu o mică divă. Aşa ca o divă de Moldova - gen Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Iulia Vântur, Monica Dean etc. - doar am ceva sânge de pe acele meleaguri. Se spune că moldovenii sunt norocoşi. Dacă mă mărit în două luni şi îmi sunt publicate ultimele poveşti pentru copii, chiar mă declar moldoveancă. Ha ha ha!
Reporterul: Ce aţi cercetat până acum?
Eu: Am cercetat cum şi cât poţi rezista într-un laborator de micologie, fără geamuri. Apoi, cum din 20 de tulpini pure de fungi s-au format 85 (după spusele oamenilor care nu ştiu cu ce se "mănâncă" micologia).
Reporterul: Încotro se îndreaptă cercetarea dvs.?
Eu: Vreau să reiau cercetarea lui Mendel (aia cu boabele de mazăre rotude şi galbene etc.). Doresc a-mi încrucişa cromozomul X de Moldova cu un alt cromozom X sau Y de Moldova şi să rezulte 100% hibrizi frumoşi, deştepţi, înalţi, cu ochi căprui (care fură inima oricui şi sunt genetic dominanţi).
Reporterul: Cu ce vă ocupaţi în prezent?
Eu: Educ oameni (chiar şi mai mari... am un muşteriu care mi-a cerut asta) şi... caut o editură - eu cu Răduleasca - care să-mi publice poveştile pentru copii; poate le vor cumpăra şi divele pentru odraslele lor.
Reporterul: Succes. Vă contactăm la lansare şi la nuntă... să demonstrăm că moldovencele ajung unde vor. Ha ha ha!
Ca orice om cu sânge de Moldova aştept să dea norocul peste mine!

luni, octombrie 26

Satira de luni

Am decis, azi noapte, când Moş Ene mă tot ocolea, că săptămâna aceasta voi scrie satiră. Am compus în minte vreo trei. Ar fi fost bine să le notez. Acum fac un exerciţiu de memorie şi le redau.
"-Oglindă oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?
-Ai înnebunit? Ce e cu întrebarea aceasta? Bineînţeles că tot Albă ca Zăpada.
- Am crezut că a fost surclasată. Păi, Albă ca Zăpada în România?
-Draga mea, e o poveste Universală. Ştii cine a scris-o?
-Nu, dar nu contează. E un domn simpatic, care îmi citeşte blogul şi mă învaţă mereu câte ceva, mai îmi corectează greşelile. Dar, dacă vezi cât de dur se exprimă, ţi-ar cădea stratul de argint de pe dos, draga mea oglindă.
-Ha ha ha. Totul se obţine cu sacrificii. Dar ce îţi trebuie ţie să fii frumoasă? La ce i-a folosit Frumoasei că a fost frumoasă? A luat o bestie ca soţ.
-Da, dar s-a transformat în prinţ. Mi-a spus cineva că nu sunt atrăgătoare şi voiam să îţi verific puterea.
-Acel cineva este frumos?
-E un broscoi care speră să devină prinţ.
-Atunci, şi tu eşti Cenuşăreasa şi aştepti să devii prinţesă. De câte ori să îţi spun că totul are rezolvare în viaţa asta?! Nu ştiu cum întâlneşti tu, numai tu, oameni d-ăştia culţi, dar care nu au citit "Codul bunelor maniere". Cumpără-le câte un exemplar.
-Poate ştiu că eu am cei 7 ani de acasă, şi vor de fapt să îi consiliez în bune maniere.
- Hai că eşti haioasă.
- Muţumesc. Citesc zilnic www.haios.ro.
-Draga mea, nu pot spune că vibrez când te văd, dar nici nu îmi acopăr ochii. Ia, uită-te în ochii mei.
Mă apropi temătoare.
_ei, nici chiar aşa de aproape. Vezi ce ochi frumoşi am?
-Păi nu sunt ai mei?
-Ba da. Voiam să văd ce spui. Acum, zâmbeşte.
Zâmbesc.
-Hai, mai cu viaţă. Ei, draga mea, astea sunt elementele de bază în viaţa ta.
-Mi se spunea că sunt ca un înger.
-Mă faci să râd. Tu ai văzut vreodată îngeri în picturi?
-Da, răspund ferm.
-Şi nu ai văzut cât sunt de graşi şi rumeni în obraji? Ai strica elita îngerilor. Ha ha ha. Eşti o persoană drăguţă. Şi spune-i broscoiului că, dacă e un domn, poate îl şi săruţi să se transforme în prinţ. Ha ha ha."

duminică, octombrie 25

Curs de scriere

Duminică de final de octombrie. Oră schimbată. Zi de poveste şi la propriu şi la figurat.
Am învăţat că nu există vină. Am citit nişte lucruri interesante. Am aflat despre personaje fantastice din cărţile de poveşti. Am deschis la întâmplare şi am fost Sirenă şi apoi, înger. Eee... mi-a plăcut. Dar, totul e o poveste.
Am găsit idei de cadouri simbolice pentru prieteni.
Am aflat că există obiecte magice. De fapt, ştiam de existenţa lor. Le folosesc apoape zilnic. Am cerceii aducători de şansă, purtători de putere şi izbândă, siguranţă şi voie bună. Am pixul care mă ajută să scriu. Pune cuvintele într-o ordine magică.
Suflete mari, oameni de la care ai ce învăţa mereu, mereu câte ceva. Oameni care mă simt imediat dacă sunt tristă, nemulţumită, obosită. Oameni cu o forţă şi o veselie molipsitoare. Îmi fac bine întâlnirile cu ele.
VREAU să devin ca ele, într-o zi pe care mi-o doresc cât mai curând.
Am scris despre eroi. Sper să devin un erou, să îmi fac viaţa frumoasă şi extrem de calmă şi liniştită. Pentru mine şi oamenii din jurul meu. Trebuie să găsesc echilibrul spre realizarea şi pacea interioară.
Scrisul şi psihologia salvează România! ha ha ha
Puneţi umărul deci la înfrumuseţarea ţării noastre de glorie şi de dor! Chiar am văzut pe coperta revistei "Plai cu boi" a domnului Dinescu, pe domnul Băsescu, cu freza lui Eminescu, iar dedesubt scria: "Ce-ţi doresc eu ţie, semidulce Românie". Mi-a plăcut...
Seară frumoasă şi gânduri senine. Inspiraţie la maxim!

sâmbătă, octombrie 24

Dragoste fără preaviz


Am fost la film. Da da. Eu. Nu râdeţi. Nu am devenit încă cinefilă, dar poate am luat-o pe drumul cel bun.
Am vizionat "Dragoste fără preaviz" cu Jennifer Aniston şi Aaron Eckhart. am crezut că este un film de dragoste, dar este un film psihologic. Am întâlnit şi faza cu trecerea peste căbuni încinşi regăsite în multe workshop-uri psihologice. Este despre cum poţi depăşi un obstacol, pierderea cuiva drag din viaţa ta. Este emoţionant şi bineînţeles cu happy end. Am înţeles că, dacă exersezi 5 minute în fiecare zi zâmbetul, vei reuşi să zâmbeşti fără exerciţiu.
Atunci când ceva se termină în viaţa ta, altceva începe.
Personajul principaş este un dr. psiholog, Bryan Burk, care, după ce îşi pierde soţia într-un accident, scrie o carte pe tema asta.
Tipa care aranjează florile în hotelul unde este cazat, înşelată de iubit, îi dedică timpul liber, îl ajută să-şi depăşească temerile şi vina.
Mi-a plăcut faza în care ea, Eloise, îi oferă un spectacol de muzică într-o cabină specială - la o maşină de schimbat becuri în locuri înalte, nu ştiu exact cum se numeşte - spunîndu-i că, atunci când îţi doreşti ceva totul are o soluţie.
Frumos... merită văzut.

... am învăţat

După cursul de psihologie de marţi, am învăţat că:
- nu există doar iubire ci şi ură.... şi e normal;
- nu există doar prieteni adevăraţi, ci şi din cei ce te folosesc, apoi nu mai dau doi bani pe tine (de ce? poate că nu i-ai ascultat când te-au rugat să fii ca acum 2 ani, veselă... nu ştiu; păcat şi doare şi e trist;)
- am înţeles că nu pot salva lumea;
- am înţeles că nu există doar zâmbete ci şi lacrimi... şi chiar de fericire;
- am înţeles că există bine şi rău;
- am înţeles că trebuie să te iubeşti şi pe tine, căci nimeni nu face asta în locul tău;
- am înţeles că e bine să înveţi a spune NU, NU POT;
- am înţeles că oamenii nu se gândesc la tine după ce îi ajuţi... deloc... uită ce şi cum şi când a fost nevoie de ajutorul tău.
Dacă aş muri mâine, îmi cer iertare tuturor celor care mi-au fost prieteni până în clipa în care nu m-au mai suportat cu schimbările mele (evolutive pot spune, căci un om care nu se schimbă, nu evoluează).
Le mulţumesc celor care mi-au corectat greşelile aici pe blog... am mai învăţat ceva şi sunt convinsă că mai am zeci de greşeli.
Mulţumesc celor care au văzut în mine ceva bun...
Asta, aşa, în cazul în care moartea mă ia pe nepregătite!

Horoscopul iubirilor

Azi, am primit dezlegare de la Ramona, să-i scriu povestea pe blog.
Porecla ei este Şeherezada. Este o femeie drăguţă, nu sclipitoare, dar în momentul în care intră într-o încăpere, atrage priviri. Zâmbetul ei ştrengăresc, privirea angelică - da, are ochi dumnezeieşti de frumoşi- corpul de manechin, vocea diafană... toate acestea te fac să o placi, să îi cauţi compania. A învăţat că este o persoană agreabilă târziu. Dar, mai bine decât niciodată.
Demult, când nu existau telefoane mobile şi nici internet, ea a dat anunţ la o revistă, parcă "Inimă Sălbatică" pentru a coresponda pe diverse teme. Este - ca şi mine - fascinată de lumea scrisorilor.
A primit multe scrisori. Le-a selectat. Unora le-a răspuns din amabilitate, cu alţii a rămas prietenă, dar unul, s-a îndrăgostit de ea. Un Geamăn. El a plecat în armată şi ea i-a promis că îi va scrie des, pentru a-i trece timpul foarte repede. Aşa a făcut. Dar, în ultima săptămână de armată, ei i s-a făcut teamă şi a renunţat la el. I-a scris acest lucru. El a făcut o depresie sau ceva de genul. I-a spus că din cauza ei a ajuns la spital şi că suferă îngrozitor.
Şeherezadei i-a părut rău, dar răul era deja făcut.
A apărut în viaţa ei un Peşte. Şi a iubit-o şi l-a iubit. Soarta nu a fost de partea lor şi s-au despărţit.
La ceva timp, a apărut o Fecioară. Un om bun, dar care nu a fost prea sigur pe sentimentele lui şi a înşelat-o. Ea nu a mai vrut să audă de el, deşi, el şi acum o caută şi sunt în relaţii amicale. Dar rana este acolo, o cicatrice, dar încă există şi sângerează la vederea lui.
Apoi un alt Geamăn de care Şeherezada s-a îndrăgostit. Atunci a conştientizat că este un blestem al primului Geamăn. Nu a fost decât o frumoasă prietenie ce bântuie şi acum. Au scris împreună o frumoasă poveste ce va bucura inimi, cât de curând. Ea zice că sunt făcuţi unul pentru altul, dar parcă totul este împotriva lor.
Apoi, ca să treacă oful despăţirii curajoase - prin e-mail -, a întâlnit un Săgetător. Un om minunat care a ajutat-o necondiţionat enorm de mult. Are şi acum în minte cuvintele lui: "Eşti unul din oamenii care face lumea mai bună!" Şeherezada se bucură când se întâlnesc, căci ştie că nimic nu este întâmplător.
Apoi a fost un alt Săgetător... mult mai libertin şi posesiv în acelaşi timp, care a fos vrăjit de farmecul ei. Dar ea nu l-a vrut.
Şi aşa a apărut un alt Peşte în viaţa ei, ce-şi caută şi acum drum prin viaţa ei, dar nu se potrivesc.
Ca semn că blestemul o urmăreşte a apărut un alt Geamăn, frumos, deştept dar sub nivelul ei. Ea l-a iubit. Lui i-a fost teamă şi a renunţat. Dar a primit cele mai frumoase mesaje din viaţa ei.
În vară, a apărut o Balanţă dezechilibrată şi rea, egoistă şi rece. Vorbea despre Paris şi despre fosta mare, imensa, nemaiîntâlnita dragoste. Ea a fost rănită. El a dispărut ca un fum. Săgetătorul fermecat a apărut din nou. Şeheerezada era încântată de viaţa ei. Balanţa a apărut din nou şi a vrut să fie din nou cu ea. Deşi nu era sigură că asta vrea, ştia că nu e genul ei de bărbat - care să primească totul pe tavă ca şi cum i se cuvine - a acceptat. Balanţa nu a ştiut să ţină focul aprins. Se contrazicea de azi pe mâine. A rănit-o şi a dezechilibrat-o pe Şeherezada.
Atunci, a apărut prietenul Geamăn mereu prezent în momente grele. Parcă simte asta. Şi a fost bine şi au scris împreună povestea minunată.
Apoi a apărut un alt Geamăn cunoscut undeva, fugitiv, în trecut. Nu a fost nimic... decât convorbiri pasagere la telefon şi două întrevederi scurte.
Ea, nu vrea să mai audă de Gemeni. Şi culmea, acum tot un Geamăn îi dă târcoale şi îi face curte asiduă şi obsesivă.
Va ceda sau va renunţa Şeherezada la zodia Gemeni?
Ea îşi doreşte cu ardoare un Capricorn. A avut un coleg în liceu... de atunci, nu a mai întâlnit vreunul.
... Şeherezada tăcu la mijirea zorilor...

Real Hypermarket

Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara mea. Aşa spune un proverb românesc.
Criza economică a dărâmat multe vise, multe răsfăţuri au dispărut. Cu toate astea, Hypermarketul Real, îţi îndeplineşte vise... răsfaţă simţuri, în special simţul gustativ.
Real SELECTION este calitatea desăvârşită pentru gurmanzi ambiţioşi. Cele mai bune specialităţi la o calitate extraordinară. Selection vine cu produse de top pentru gusturile cele mai exigente. Pentru o mofturoasă ca mine, sigur e brand-ul pe care-l aleg cu ochii închişi şi inima larg deschisă şi sigură că am făcut alegerea corectă.
Este selecţia naturală. Cel mai bun să câştige, prin luptă cinstită şi calitate versus preţ. Aleg şi recomand persoanelor cu gusturi rafinate, produsele din brand-ul Real Selection.
Eşti un om conştient de importanţa sănătăţii tale? Îţi pasă de valoarea colesterolului? Atunci, alege Real BIO, calitate organică certificată la preţuri atractive.
Eşti un om care apreciază calitatea, dar criza financiară nu-ţi mai permite să o alegi? Nu dezarma. Real are şi pentru tine pregătit ceva. Ei, ce?? Cum nu ai auzit de brand-ul Real Quality? Este gama ce-ţi oferă şansa de a te bucura de calitatea de top, economisind în acelaşi timp, deoarece preţul produselor este avantajos. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine, dar se pare că uneori, se pot face şi economii pentru oameni finuţi.
Hei, iar la final, dar nu cele din urmă, sunt produsele TIP! Calitate superioară la cel mai bun preţ.
Articolele TIP sunt deja o prezenţă constantă în gama amplă de produse pe care Hypermarketul Real le pune la dispoziţie.
Real este Hypermarketul familiei. Hrană sănătoasă, gustoasă, pe toate gusturile şi pentru toate buzunarele. Veniţi, vedeţi şi cumpăraţi. Nu vă păcălesc, nu vă vând gogoşi... doar accesaţi şi vă lămuriţi: http://www.real-hypermarket.ro/produse-real/index.html
Nu veţi regreta! Şi asta vine de la o persoană gurmandă, dar foarte exigentă în alegerea hranei.
Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog2009.

vineri, octombrie 23

Dicţie

Mereu mi-am dorit să iau lecţii de dicţie. Asta pentru că mi-am dorit foarte mult să lucrez la radio. Încă nu am renunţat la acest vis. Azi, am primit pe mail câteva exerciţii de dicţie. Poate le exersăm împreună. Aşa, ca amuzament.
1. Un sas cu glas de bas cam gras si ras pe nas sta la taifas de-un ceas la parastas despre un extras din pancreas.
2. Capra calca-n piatra, piatra crapa-n patru, crape capul caprei in patru precum a crapat piatra-n patru.
3. Capra neagra calca-n clinci. Clinciul crapa-n cinci, crape capul caprei-n cinci, precum a crapat clinciul-n cinci.
4. Duc in bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud oac, nu e rac, nu-i gandac, nu e cuc, nu-i brotac, il apuc, il hurduc. E tot drac.
5. Eu pup poala popii, popa pupa poala mea
6. Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi sasul coseşte. Şi-s sus şi-n jos de casa sa, coseşte sasul şi-n şosea. Şi şase case Saşa-şi stie.
- Ce şansă!… Saşa-şi spuse sieşi.
7. Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.
Ei, cum vi s-a părut? Haios, nu?

Real

Chiar aveam nevoie de vase pentru "zestre"... zestrea sufletului meu în ale bucătăriei moderne.
Promoţia Thomas Rosenthal este ideală pentru orice gospodină modernă. Oale cu capace transparente prin care se vede mâncarea delicioasă şi aspectuoasă. Tigăile ce păstrează gustul legumelor. în special roşii şi usturoi, sunt de vis pentru orice om care iubeşte gustul adevărat, care ştie să mănânce sănătos.
Setul Thomas Rosenthal este un instrument garantat pentru succesul unei tinere ce-şi doreşte să cucerească inima alesului. Cum bine ştim, la inima bărbatului se ajunge prin stomac.
Setul Thomas Rosenthal se găseşte în reţeaua Real Hypermarket precum şi în marile magazine internaţionale. Aşadar, domnişoarelor, doamnelor nu pierdeţi şansa de a deveni maestre în bucătărie, de a vă uşura munca şi de a găti natural, gustos şi sănătos.
Vo merge în Real din Calea Vitan... este în drumul meu spre casă. Voi cumpăra setul Thomas Rosenthal atât de cunoscut în întreaga lume (detalii aici:http://www.real-hypermarket.ro). Am să povestesc şi colegelor despre Thomas Rosenthal. Cu siguranţă vor fi interesate!
Acest articol a fost scris pentru concurs superblog 2009.

A fost o pauză...

Se pare că am luat o pauză cam lungă, nefirească pentru mine, dar se pare că timpul nu mai ţine cu mine. Mă aleargă şi mă răpune.
A fost o săptămână atât de lungă... care pentru mine s-a oprit la miercuri seară... am fost răpusă de o migrenă cumplită şi am zăcut. Nu e bine deloc să-ţi pierzi timpul stând cu ochii închişi, neputând să te bucuri de o melodie, un film sau o carte. E trist şi nu doresc asta nici duşmanilor mei.
Am început un curs "Entertaiment şi muncă asiduă". Interesant şi nimic întâmplător. Am fost în jocul de dramă terapie, o scrisoare de dragoste. Eu, care încă mai scriu scrisori, eu care sunt îndrăgostită de scris, tocami eu am fost scrisoare. Asta înseamnă că am de transmis ceva. Mi s-a confirmat asta, încă o dată.
Am mai înţeles că, rasismul nu porneşte din noi, ci este stimulat de ei.
Am înţeles că sunt o sensibilă într-o lume sălbatică. Trebuie să mă schimb... şi VREAU să reuşesc.
Ştiu că săptămâna aceasta se va finaliza cu scris de poveşti.

luni, octombrie 19

Toyota

Cum explicati faptul ca Toyota este lider mondial al pietei auto?
Toyota este maşina japoneză creată special pentru o femeie sensibilă, dar şi pentru un bărbat puternic, vesel, optimist, care ştie ce vrea de la viaţă. Fiecare dintre noi visează la siguranţă şi lux, la familia frumoasă ca în filme pe care le privim înainte de a ne căsători.
Toyota zboară pe şosele. Zboară spre el sau spre ea. Toyota iubeşte poveştile de dragoste.
Toyota iubeşte natura şi întreţine mediul curat.
"Fie ca este vorba de motoare pe benzina, Diesel, electrice sau cu energie alternativa, masinile Toyota reflecta proiectarea avansata pentru performanta si confort, precum si grija pentru reducerea emisiilor poluante si un consum optim de carburant."
Noi, eu şi el, ne dorim să ajungem să testăm o Toyota, să fie maşina familiei noastre frumoase ca stelele de pe cer, ca razele soarelui blând, ca plaoia caldă de vară.
Toyota e făcută pentru oameni cu suflet bun, ca noi, ca eu şi el.
Toyota este maşina ce ne va uni destinele.
Aceast post e scris pentru concurs: http://pcnews.ro/2009/10/19/superblog-2009-ziua-3/

ASUS UL30


Vacanţă de vară. Soare cald ce mângâie coama brazilor semeţi. Voiam să stau o perioadă singură, să-mi ascult sufletul. Singură, fără oameni în jur.dar asta nu înseamnă că nu aveam nevoie de companie. Aşa că, mi-am luatlaptopul ASUS UL30 în geanta special cumpărată pentru el şi am ales un drum de munte.
Pietrele îmi gâdilau tălpile. Sunetul lor îmi păstra gândul treaz. Mirosul de cetină îmi ajunsese pe căi neuronale în zona specifică pentru a se forma senzaţia de miros.
Sufletul îmi este trist. De răutatea oamenilor care mă provoacă să răspund cu răutate. Nu-mi place, dar trebuie să mă apăr. Nu pot îndura nedereptăţi la nesfârşit.
Cabana se zăreşte printre vârfurile ascuţite ale brazilor şi pinilor. Lemn proaspăt vopsit. Mă întâmpină cu drag. Celulele lemnului emană căldură şi dragoste. Cabanierul este un tânăr zâmbitor, energic, plin de viaţă.
-Bine aţi venit! Camera dvs. este pregătită. Doriţi un ceai, o ciocolată caldă?
-Bună ziua. Merg să-mi las bagajul şi vin să servesc o ciocolată caldă. Mulţumesc pentru amabilitate.
Zâmbeşte.
Ador oamenii zâmbitori. Observ că oamneii din afara oraşelor, nu suferă de stres. E aşa bine pentru ei!
Ajung în cameră. Îmi scot ASUS UL30, prietenul meu de suflet. Îl aşez pe noptieră.
-Mulţumesc că-mi eşti alături, la bine şi la rău, timp de 12 ore neîncetat. Îl pornesc. Caut un folder cu muzică ritmată.
-Aşa, puţină muzică pentru ca hainele să danseze în drumul lor spre rafturi.
După 15 minute de relaxare, verificare şi aerisire, il iau pe ASUS UL30 şi merg să savurez o ciocolată fierbinte.
-Imediat vă servesc, domnişoară.
-Pentru că voi sta vreo două săptămâni pe aici, spune-mi Claudia.
-Eu sunt Tudor.
-Încântată.
ASUS UL30 porneşte. O imagine cu stânci, apă şi cer senin apare pe desktop.
Pornesc muzica. Alt gen, liniştit, orchestral. Deschid folderul cu poveşti. Încep să scriu. E atâta linişte în jur. Oamenii parcă au dispărut din peisaj. Totul îmi stimulează inspiraţia. Simt că voi avea o perioadă frumoasă si relaxantă.
Ating uşor tastele. Degetele mângâie marginile argintii ale prietenului meu ASUS UL30.
-ASUS UL 30 meu iubit. Eşti un prieten de nădejde. Când voi obosi, sau când inspiraţia îmi va juca feste mă voi uita la filmele bine memorate de tine, dragul meu ASUS UL30!
Cine îşi doreşte un cadou special, să-i comande lui Moş Crăciun un prieten ASUS UL 30, 12 ore din 24 la datorie alături de sufletul tău. Scrieţi-i Moşului aici: http://www.pcgarage.ro/notebook-laptop/asus/ul30a-qx061c-core-2-duo-su7300-13ghz/
Încearcă şi nu are să-ţi pară rău!
Această poveste, extrem de adevărată este scrisă pentru concurs SuperBlog2009. http://pcnews.ro/2009/10/15/superblog-2009-ziua-1/

"Supleantul" de Petru Popescu


Editura Curtea Veche şi Jurnalul Naţional.
"Bârfa Bucurestiului... ca Zoia se vedea cu un tânăr romancier, Petru Popescu, care, fiind la începutul unei cariere promiţătoare, a fugit pe neaşteptate în Occident... "
Supleant - locţiitor la filiala pentru Tineret.
Povestea de dragoste între scriitor şi Zoia, o femeie atrăgătoare şi deşteaptă. matematiciană.
Povestea unei prietenii extraordinare intre cinci prieteni din copilărie: Petru, Stejar, Călin, Marcel şi Luminiţa.
Povestea poliomielitei care a afectat şi a omorât şi pe fratele geamăn al lui Petru.
Povestea decretului "Baba-sau-Laba"... nu se făceau avorturi, nu existau prezervative. Acestea se achiziţionau din străinătate.
Povestea patriotismului... să scrii în limba ta, să fii citit şi apreciat de români, compatrioţii tăi.
Povestea cenzurii..
Descrierea tovarăşilor Nicolae, Nicuşor, Elena... Cum oameni atât de limitaţi şi analfabeţi au putut să ne conducă?
O carte incitantă, captivantă, greu de lăsat din mână...
Merită citită...
Dragostea depăşeşte multe obstacole şi schimbă vieţi. E minunat să întâlneşti un om spiritual care să scoată ce e mai bun în tine.

duminică, octombrie 18

Duminică de toamnă

Am visat şi m-am trezit visând. E aşa de bine. Am visat cadouri de Crăciun, că aveam bani pentru toată lumea şi liste unde erau trecuţi toţi oamenii dragi.
M-am trezit liniştită. Am luat cartea lăsată aseară lângă pat şi am lecturat. E aşa bine să leneveşti într-o duminică ploioasă şi rece, prea rece pentru o zi de octombrie.
Ei, vedeţi... de asta nu-mi place mie toamna. E atât de rece, de impersonală... vine cu astenia ei şi nevoia organismului de a lua vitamine... da... vine cu fructe şi vitamine.
Dar, cu toate astea parcă îţi aduce timp pentru tine şi pentru sufletul tău.
Aduce nevoia de purificare, de curăţare profundă o sufletului şi organismului de rele şi frustrări.
E necesară o toamnă în fiecare dintre noi... vântul alungă răul şi urâtul din noi.

Slogan ASUS

"Prietenos, inteligent, săritor... aduce muzica, filmul, fotografia în sufletul tău pentru a-l lumina.
E serios şi tandru, te ascultă - îndeplineşte orice comandă - şi îţi este alături în momentele sumbre ale vieţii.
Căutaţi compania prietenului ASUS, acum şi întotdeauna."
Acest text este pentru concurs superblog 2009: http://pcnews.ro/2009/10/16/superblog-2009-ziua-2/

Superblog 2009

Zi de toamnă iernoasă. Ha ha ha. Vreau ceva care să mă încălzească. Ar fi bine o îmbrăţişare, dar n-am de unde lua. Aşa că, deschid yahoo-ul. Îmi verific poşta electronică. "Ce faci în weekend?" un newsletter extrem de util de la 121.ro. Dau click pe el şi văd că se organizează concurs de bloguri.
Ei... nu daţi în mine cu pietre. Dumnezeu mă iubeşte. Blogul îmi este citit chiar de super oameni, pot spune. Da, vreau să particip la acest concurs, să ies din amorţeală, să scriu interesant - şi interesat - frumos, cu stil.
"Competitia de blogging SuperBlog revine in a doua editie cu si mai multe premii pentru bloggeri si, in premiera, si pentru cititorii acestora. Gazduit de www.pcnews.ro in perioada 15 octombrie - 14 decembrie a.c., SuperBlog 2009 are ca sponsori companii de mare calibru, pregatite sa recompenseze creativitatea bloggerilor cu premii in valoare totala de peste 12.000 USD."
Nu particip pentru bani. Jur. Nu sunt chiar atât de norocoasă, de talentată nici nu mai discut. Vreau să-mi fac prieteni, vreau să devin o mare scriitoare - doar locuiesc pe stradă cu nume de roman, nu pot să nu iau în calcul că este un semn dat - aşa că, îmi fac mâna participând la diverse concursuri.
Deci... am decis: mă înscriu pe http://www.pcnews.ro/, cu al meu blog personal şi nebunatic, cu emoţii, răutăţi, zvonuri, impresii, trăiri intense, poveşti, teatru, film, muzică, iubire ascunsă.
Să fie într-un ceas bun, să am inspiraţie.
Succes tuturor. Să câştige cel mai bun.

sâmbătă, octombrie 17

Eu... azi şi ieri




Ieri dimineaţă, la metrou... m-am întâlnit cu un fost elev de-al meu. El m-a abordat, m.a salutat şi m-a întrebat dacă îmi amintesc de el. Da, cu siguranţă mi+am amintit căci a fost un elev bun. M-am simţiti bine... chiar "specială", "importantă". Este student la psihologie acum... sunt mândră de el. Un băiat cu mult bun simţ. L-am întâlnit şi la un târg de carte, îi cumpăra mamei "Mănâncă, roagă-te, iubeşte"...
Azi, am mers în excursie la Trei Brazi, apoi spre Poiana Secuilor, apoi spre cabana Susai... PREDEAL, judeţul Braşov. Am mers cu o prietenă care a vrut să mă scoată din starea de oboseală şi tristeţe - nejustificată. Am cunoscut oameni veseli, am mers, m-am plimbat, m-am udat la picioare... am simţit ce înseamnă muntele. Am găsit prima zăpadă, zăpada mieilor... Am atins-o... am pus o dorinţă arzătoare, care sper să se adeverească. Miros de cetină... sublim.
Nu vreau să cred în horoscop. Îmi scria azi că sufăr de oboseală cronică... am dormit în autocar... mi-a prins super bine această excursie.
Mulţumesc prietenă ce te gândeşti la binele meu!
Ajunsă acasă, am verificat comentariile de pe blog, şi am văzut că am primti un premiu de la Darry.Anna. Mulţumesc din suflet. Promit că scriu cât mai mult şi mai frumos... şi mai ispititor! Nu îmi doresc ca blogul să devină creativ, a fost creat pentru a-mi scrie gândurile şi visele, pentru a-mi fi instrument de exerciţiu de scriere creativă.
Să auzim de bine... şi să citim cât mai multe postări originale.

vineri, octombrie 16

Hilary Swank... şi eu



Articol Psychologies - aşa am înţeles că nu trebuie să fii perfectă, o femeie păpuşă pentru a fi considerata FRUMOASĂ.

O frumusete bizara, departe de clasicele papusi telegenice si totusi o aparitie hipnotizanta. Hilary Swank e prototipul actritei misterioase, al femeii obsedante prin expresivitate mai mult decat prin frumusete. Este o adevarata regizoare de emotii.
Frumusetea ei androgina este greu de digerat de catre producatorii de filme mainstream. Ce poti face cu un corp de inotatoare de performanta? Pur si simplu un balet al expre­sivitatii. Poate juca a­proa­pe orice si acest fapt este realmente o performanta pentru un actor. S-a tuns baieteste pentru „Boys Don’t Cry“ dar si pentru o campanie de solidaritate Pantene cu femeile bolnave de cancer care si-au pierdut parul. Schimbarea de imagine pare sa fie experimentul ei favorit. Face sporturi extreme, dar traieste cu mare grija pentru discretie. Citeste mult si crede ca exista o anumita inginerie sufleteasca ce te poate face sa castigi sau sa pierzi.
„Ca in viata, mintea poate fi cel mai mare ob­s­tacol sau cea mai buna unealta, depinde cum vezi lucrurile. Stiu oameni care spun «voi face chestia asta» si pe altii care spun «nu pot». Cei din a doua categorie pierd.“ Cele doua Oscaruri castigate au solicitat-o la maximum. Si-a schimbat aproape in intregime identitatea. De la fata transexuala la luptatoarea pe viata si pe moarte, iata dimensiunea dramatica a acestei femei fragile, cu talent de fier.

joi, octombrie 15

Teatru

Emoţie... vis împlinit.
Am mers la teatru, invitată de Oana Pellea.

"Draga Claudia,
Vino la teatru pe 15 si spune la intrare ca ai doua locuri din partea mea.
oana pellea"

Nu-mi vine a crede că am trăit aşa ceva.

"Mă tot duc" adaptare liberă după Marc Dore şi W. Shakespeare cu Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu.

O piesă emoţionantă... despre viaţă... singurătate... singurătatea în doi... când unul îl sufocă pe celălalt... când nu se decide cine să plece primul din relaţie.
"Spectatorii vin la teatru pentru a visa alături de noi. Totul trebuie făcut delicat în viaţă, altfel nu are farmec." - citate din piesă (ce am reţinut şi eu).
Descriere: "Peste tot viaţa este la fel. Cum să spui că te simţi singur şi abandonat într-o lume prea grăbită şi dată peste cap?
O singură soluţie: totul să fie ambalat într-un hohot de râs ( şi aici spun despre gâdilat... când mi-e greu să râd, mă voi gâdila...delicat).
Ascunşi după două nasuri de clovn, pe o scenă pustie, doi actori cu sufletul în palmă, îşi pot permite să arate lumii că singura speranţă este în vis şi în iubire."
Visul de a face o casă cu piscină... de a pleca ACOLO, pe lună... un ospăţ copios.
Veşnica întrebare "Cine eşti tu?" ... un nimeni...
"Tu... eşti unică, minunată, superbă....
Nu, eu sunt doar aşa şi aşa....
Lumea e plină de nimeni... de cretini şi imbecili..."
Măcar să faci lucruri drăguţe... să trăieşti frumos.... să ai puterea să ierţi prietenii... să ai preteni sau sau dacă sunt prieteni ai unul în plus. (mi-a plăcut mult acest joc de litere).
Flori date Oanei Pellea la final... "Merci, merci mult, îmi spune"... Răspund :"Eu mulţumesc."
O femeie minunată... a jucat cu lacrimi în ochi.
A fost un vis, o emoţie intensă... dar a fost divin.

E-mail

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
De ce au militarii acte de stare civilă?
Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu’ Mişu a fost numai fost.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui..
În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.
Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat".
Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule". .
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

miercuri, octombrie 14

Muşte şi... hohote de râs




Gaşca muştelor haioase... cu o imaginaţie debordantă.
Ce viaţă...
- O viaţă de muscă, cu satisfacţii şi insatisfacţii... primesc un răspuns dintr-un colţ al camerei.
Ha ha ha...
Ok... jos pălăria şi paltonul.
Scot pistolul. Trag... de două ori... pac-pac. Suflu. S-a terminat. După râs, vine şi plâns...


Toamnă

Soarele cu dinţi se luptă cu norii înfuriaţi. Sunt mari, gri, fioroşi. Alţii sunt pictaţi într-un albastru cochet, cu tentă de violet. Aceştia fac parte din clasa artiştilor.
Frunzele sunt smulse de pe crengile arborilor. Se zbat şi plâng. Aleargă spre pământ, într-un ritm propriu. Alert, lent, alert, lent. Pigmentul verde prietenos le-a părăsit. Uneori aşa se întâmplă şi cu prietenii. Te abandonează când ai mai multă nevoie de ei.
-La revedereee, spun frunzele triste, făcând semne cu mâna către arbori. Ne vedem la primăvară cu energie proaspătă din muguri plini de sevă.
Frunzele se aştern cuminţi pe alei, pe pământ, formând covoare în nuanţe de maro şi galben.
Arborii îşi apleacă ramurile abătute.
-Din nou singuri. Atât de singuri. Din nou câteva luni trăim din amintiri... câţi tineri îndrăgostiţi s-au îmbrăţişat la umbra noastră... câţi oameni şi-au scris poveştile de dragoste în compania adierilor noastre... atâţia oameni ce şi-au vărsat oful la scoarţa noastră... Ştim că am adus bucurie şi o umbră de speranţă celor ce ne-au vizitat.
Vântul se va juca aprig cu noi. Ne va testa rezistenţa şi elasticitatea.
Off... oare îl vom îndupleca vreodată? Va înţelege că sunt paşnici şi buni?
Picăturile de ploaie ne vor spăla chinurile şi vor alunga energiile negative. Ne vom pregăti de iarna cea frumoasă, cu a sa mantie alb sidefie, caldă şi pufoasă. Va veni rândul nostru să ne jucăm, scuturându-ne atunci când un om visător va trece pe lângă noi. Vrem să-l trezim la realitate... să se lupte pentru visele sale, dar mai presus de toate, SĂ ZÂMBEASCĂ.
Fie-vă toamna caldă şi sufletele înfloritoare.
Fie-vă gândurile bune!
Fie-vă bucuria şi zâmbetul prieteni!
Fie-vă dragostea la îndemână!
Plantaţi un pom... apoi, visele se vor împlini!

marți, octombrie 13

Liste

Cred că trebuie să fac liste... pentru a ajunge să fac tot ce îmi propun.
Lista de priorităţi care să-mi devină sfântă.
Dar, cea mai importantă declar lista pentru Crăciun. Deja miroase a iarnă, vin fiert cu scorţişoară.
Vreau să încep din timp să mă gândesc la cadouri şi să le achiziţionez.
O altă listă, care este în funcţie de ceva vreme, este lista dorinţelor sau a viselor.
Câteva dintre ele sunt bifate, deşi nu credeam că se vor împlini.
Zâmbete şi bucurii, vise pufoase - ca un nor de vată de zahăr - şi împlinite...

Citate - "Lupul de stepă" de Hermann Hesse

"Stăteam linştit, încălzit de flacăra trecutului meu, de strălucirea slabă a unei constelaţii care, între timp, apusese".
"Omul modern este energic, capabil, sănătos, rece şi sever, un tip remarcabil care se va descurca fantastic de bine în războiul următor".
"Ceea ce doreşti dumneata este să părăseşti timpul acesta, lumea aceasta, realitatea aceasta şi să pătrunzi într-o alta, care să ţi se potrivească mai bine, într-o lume atemporală. Fă-o dragă prietene, te invit chiar s-o faci. Ştii, desigur, unde se afla ascunsă cealaltă lume, ştii că de fapt cauţi lumea propriului dumitale suflet. Numai în propriul dumitale interior trăieşte cealaltă realitate la care râvneşti. Eu nu pot să-ţi ofer ceva ce nu există deja în dumneata, nu pot să-ţi deschid o altă galerie de imagini decăt pe aceea a sufletului dumitale. Nu pot să-ţi ofer nimic, poate doar un prilej, un imbold, o cheie. Eu nu te ajut decât pentru ca propria-ţi lume să devină vizibilă şi atâta tot."
Am să caut şi eu lumea din interiorul meu. am să renunţ la idealuri şi lucruri măreţe. Mă voi bucura mai mult de lucrurile mărunte ce-mi sunt oferite. Nu voi mai ţine cont că X mă priveşte nu ştiu cum, că nu am citit nu ştiu ce carte. Shakespeare cu Shakespeare... vii cu vii. Zâmbesc.

Luni într-o zi de marţi

Descriu o zi de luni, într-o zi de marţi. Şi nu oricare marţi, ci una de 13. Nu vreau să fiu superstiţioasă. Citisem undeva, cândva, că, superstiţia e considerată păcat.
O zi ploioasă. O zi de toamnă veritabilă. Îmi plac doar ploile calde de vară. Ştiu că fiecare ploaie are farmecul şi rostul ei. Primăvara, ploaia udă seminţele şi vor creşte vlăstare, ce vor deveni arbori semeţi- ce ne vor proteja de caniculă -sau flori colorate, care aduc veselia în jurul nostru.
Muzica de diferite genuri descoperită la întâmplare îmi bucură sufletul, îmi mângâie timpanele. De exemplu, încercaţi Yiruma - Kiss the rain (http://www.youtube.com/watch?v=jCSe66pWNmc).
Drum spre şcoală. Colegi care încep să comunice, să fie mai umani. Poate sunt eu o fiinţă exagerat de sociabilă... dar mă modelez după persoanele din jurul meu. "Dragoste cu forţa nu se poate".
Elevii au început să mă placă, să mă considere "de-a lor". Poate, într-o zi de vară, vor şi învăţa. Da, vreau să înveţe pentru ei şi nu pentru mine sau pentru notă - ceea ce fac - sau pentru părinţi.
La finalul orelor, o elevă care ştie că am drum comun cu ea pe o anumită porţiune, îmi spune că mă aşteaptă, să mă însoţească până la tramvai. Accept. Îmi vorbeşte despre familia ei, despre broasca ţestoasă şi câinele vecinului de care are grijă, despre faptul că - ceea ce m-a emoţionat teribil - de abia anul trecut a descoperit cine este cu adevărat Moş Crăciun. Am descoperit ce minunat este să fii copil.
Seară... familie... lectură... muzică... prieteni... odihnă şi multe vise, căci visele nu mor niciodată. Ele sunt cu noi mereu şi dacă le îngrijim, ele devin realitate.
Credeţi în visele voastre şi aveţi mare grijă de ele!

luni, octombrie 12

Amelia


"Amelia" este ultimul film cu Hilary Swank (actriţa despre care mulţi spun că îi semăn - eu mă abţin) şi Richard Gere. Iunie 2009.

"After becoming the first woman to fly across the Atlantic, Amelia was thrust into a new role as America's sweetheart - the legendary "goddess of light," known for her bold, larger-than-life charisma. Yet, even with her global fame solidified, her belief in flirting with danger and standing up as her own, outspoken woman never changed. She was an inspiration to people everywhere, from First Lady Eleanor Roosevelt to the men closest to her heart: her husband, promoter and publishing magnate George P. Putnam, and her long time friend and lover, pilot Gene Vidal. In the summer of 1937, Amelia set off on her most daunting mission yet: a solo flight around the world that she and George both anxiously foresaw as destined, whatever the outcome, to become one of the most talked-about journeys in history. "

http://movies.yahoo.com/ - căutaţi la Coming soon

Cine sunt?



Cine sunt? Mă întreb tot mai des. Ce trebuie să fac? Ce rost am?
Până nu demult, eram veselă, plină de viaţă, energică. Făceam lucruri care îmi plăceau. De exemplu, tricotam. Eram mândră să port lucruri unicat, făcute de mâinile mele. Am lăsat această bucurie deoparte, acum mult timp. O voi relua. Promit. Mai ales că vine toamna, cu vânt şi ploi... tocmai bună de stat în casă şi de făcut lucruri frumoase.
Aseară am găsit un blog cu tricotaje, şi am furat două modele de pulovere ce mi-au făcut cu ochiul.
Am fost un fluture, ce a trăit o zi frumoasă, iar acum am devenit o umbră ce îşi caută liniştea şi trupul.
Trebuie să învăţ să trăiesc pentru mine. Atât.
Nimeni nu mă poate ajuta, decât eu. Ştiu că pot... Trebuie să-mi găsesc drumul... aleea sau poteca. Ha haha.
Hâc... "şi eu cu cine votez?" Sunt cam turmentată de nebunia vieţii cotidiene.

duminică, octombrie 11

Tu de ce...

Ieri citeam psihologie pe internet... dezvoltare personală.
Am găsit întrebarea: TU de ce te trezeşti dimineaţa?
Am reflectat şi am găsit un răspuns: să mă bucur că mi-a mai fost dată şi această zi... să zâmbesc... să ajung acolo unde este nevoie de mine... să iubesc... să iert... să sper... să fac lumea un pic mai bună şi mai frumoasă... să mulţumesc... să las ceva aici pe Pământ... să-mi îndeplinesc visele...
Poate pot mai mult... vreau să-mi cunosc limitele...

sâmbătă, octombrie 10

Cum m-am angajat

“Cutreierand prin uimitoarea lume a basmului, iti doresc ca sa pasesti cu pasi repezi in lumea realitatii de maine in postura de invatatoare sau de ce nu, o gingasa dar exigenta profesoara. Pana atunci eu iti doresc succese depline.” Cu prilejul zilei de 8 martie 1988
Asa a inceput totul… Era un vis care incepea sa fie incurajat de oamenii dragi din viata mea.
Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi profesoara de limba si literatura romana. Cand am inceput sa studiez chimia, in clasa a VII-a, m-au vrajit elementele chimice, simbolurile lor, iar profesoara m-a fascinat. O femeie tanara, frumoasa, care stia sa impuna respect, sa-si faca materia iubita. In liceu, m-am indragostit de stiinta ce studiaza viata (bios = viata, logos = stiinta). Am participat la olimpiade, am patruns in tainele celulei si am descoperit o lume magica, piese minuscule care pun in functiune un organism, uneori atat de complex cum este omul. Am decis sa urmez facultatea de biologie.
Au fost 4 ani cu emotii, frumusete si durere – in special la laboratoarele cu disectii- dar am obtinut diploma ce-mi oferea libertatea si sansa de a deveni profesoara. Osciland intre munca de cercetare si munca la catedra, am ales sa-mi urmez visul.
Pe ultima suta de metri am facut dosar, depus la inspectoratul scolar si au inceput asteptarile pentru repartizare...scoala generala sau liceu…Emotii intense. Drumuri zilnice la inspectorat, nervi, cozi, imbranceli…pentru ce?! Nu stiu nici eu…nici pana in ziua de azi. Imi pierdusem speranta de a obtine post, dupa atatea zile in care mi se tot spunea ca nu mai sunt posturi pentru biologie. Dar, asa cum spunea Coelho, “atunci cand iti doresti ceva, tot Universul conspira la realizarea visului”, asa s-a intamplat si in cazul meu. Intr-o seara, obosita, dezamagita, am fost trezita aproape de miezul noptii – ca in povesti - de sunetul strident al telefonului. Nu era nimeni altul decat inspectorul scolar pentru a ma instiinta ca s-a eliberat un post la o scoala generala, Scoala de Sud, in sectorul 4.
A doua zi, m-am prezentat la scoala. Inca nu aveam decizia pe post, dar trebuia sa anunt ca sunt profesor de biologie acolo. O data ajunsa, mi-a placut foarte mult. Scoala mare, impunatoare. Ajunsa pe holurile scolii, emotiile si-au facut aparitia. Pana acum am fost eleva, studenta, chiar si-n perioada de practica pedagogica nu m-am simtit profesoara. M-am asezat la coada de audienta la cabinetul domnului director. Stand acolo, sunt abordata de o colega de facultate. Era foarte crispate sa nu care cumva sa fi venit cu pile sis a-I iau locul. I se aduce la cunostinta ca sunt doua catedre de biologie si se linisteste. Mi se face incadrarea, adica mi se inmaneaza clasele la care voi preda. Mi se spune ca am clase de elita. Posibil. Poate chiar sunt norocoasa.
Urmeaza perioada de asteptare si pregatire sufleteasca pentru intrarea la orele de curs. Imi fac planificarile, putina ordine in laborator. Imi cunosc mai bine colegii. Incepe numaratoarea inversa. Inima imi este cat un purice. Imi pun o mie si una de intrebari. Daca sunt rai? Daca nu-i pot stapani? Nu se poate. Nu am cum. Gasesc o modalitate sa le vin de hac.
Gata. 15 septembrie. Prima zi de scoala. Atat pentru elevi cat si pentru mine din ipostaza de cadru didactic.
Cand dau sa intru in scoala, doamna care se ocupa de curatenie, tipa la mine:
- V-am spus sa nu mai intrati pe intrarea profesorilor!
- Sunt profesoara, spun timid, de parca minteam.
- Profesoara sau invatatoare? Spuse neincrezatoare doamna.
- Profesoara de biologie.
- Sunteti atat de tanara!
- Multumesc. Si o zbughesc spre cancelarie. Doamne ce interviu!
Stau putin si ies in curtea scolii la festivitatea de deschidere a noului an scolar. Sa fie unul de bun augur imi doresc.
Ma uit in agenda. Prima ora de curs o am la orele 16. Mai e ceva pana atunci. Clasa a VI-a. Sunt micuti, hai ca-i bine.
Iau catalogul provizoriu si intru sigura pe mine la clasa. Port tocuri, un pantalon de culoare olive si o camasa. Tinuta impunatoare. Apas clanta. Inima mi-o simt in gat. Picioarele imi tremura.
Aud un murmur… “Oauuu”.
- Buna ziua!
- Buna ziuaaa! Raspund ei in cor. Zambesc. Imi amintesc de perioda cand eram eleva. Ce placere era sa salutam in cor si prelungit.
- Numele meu este Luiza Diaconescu. Voi fi profesoara voastra timp de un an. Sper sa ne intelegem si sa fie o placere sa colaboram in cadrul orelor.
- Da, doamna.
Incepe asaltul de intrebari de o parte si de alta. Ii chestionez cu privire la cum a decurs ora de curs anul trecut, si cum ar vrea ei sa fie ora ideala de biologie. Le spun asteptarile si cerintele mele de la ei. Se pare ca i-am cucerit. La finalul orei imi zambesc si nu vor sa mai iasa din laborator.

Jurnal de tătic

Răcită. Mă infofolesc bine şi mă bag în pat.
Cu toate astea, parcă n-aş dormi. Am nevoie să citesc ceva drăguţ. Da. Ştiu ce. "Jurnal de tătic" de Florin Câmpeanu, o carte pentru tătici, dedicată mămicilor. Citesc şi citesc şi pofta de ajunge la final creşte.
E o carte atât de realistă, scrisă cu dragoste de tată... se simte în aer, iese din fiecare pagină, din fiecare rând citit, din fiecare cuvânt, dar mai ales din cuvântul principal al cărţii: Vlad.
Da... la final... am realizat că are dreptate scriitorul. Copiii trebuie să fie făcuţi la tinereţe, să ai energie şi poftă de joacă şi joc.
Simt că am pierdut timpul... şi doresc să recuperez cât mai curând şansa de a fi mamă. Cine ştie ce surpriză îmi aduce Moş Crăciun!

Invitaţie...

Invitaţie... nu, nu la vals.
Invitaţie la susţinerea unei teze de doctorat. O colegă ambiţioasă şi extrem de harnică. O mână de om, dar energie multă.
"Vă invităm să participaţi în ziua de 9 octombrie 2009, ora 14.00, în amfiteatrul Grigore Popa (P1) din sediul Facultăţii de Chimie, situat în Şos. Panduri, nr. 90-92, la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată Complecşi heterobinucleari 3d-3d’ utilizaţi drept tectoni în ingineria cristalină, elaborată de D. G.B în vederea obţinerii titlului ştiinţific de Doctor în Chimie."
Am mers... totul s-a potrivit, inclusiv orarul meu. Am înţeles că e un semn şi trebuie să fiu acolo.
A fost emoţionant. Mulţumirea adresată la final părinţilor, a înduioşat tot publicul. Felicitări, colegă dragă!
M-a stimulat şi pe mine... să lupt să termin ceea ce am început, să adresez mulţumiri mamei, să o fac fericită.
Emoţii, colegi, zâmbete... frumos!
O după amiază specială!

vineri, octombrie 9

Călătorie

E vânt şi plouă.
Pornesc într-o călătorie interesantă spre sufletul meu.
Dau drumul la ştergătoare şi văd ce e mai frumos acolo. Prieteni... oameni care au nevoie de mine (dar nu mai vreau să fiu folosită)... poveşti... copii dragi... clipe de neuitat.... oameni ce mă plac aşa cum sunt... vise notate, vise împlinite...
Şi merg. Până unde?
-Opreşte-te şi lasă ceva la fiecare pas. Un zâmbet, o poezie, un vis, un dor, o îmbrăţişare, o poveste... se aude o voce.
-Pentru cine, de ce şi cum?
-Pentru că aşa trebuie. Viaţa e o călătorie minunată. Ai să vezi că, după această furtună ce are loc acum în tine, va apărea soarele. Va străluci împrejurul tău.
Ştergătoarele se opresc. Apa curge şi spală răul...
"Mănâncă, roagă-te, iubeşte" .....

Vise

Dacă aş intra într-un magazin de vise ce aş căuta?
Clar visele mele. Apoi, voi merge la raionul cu soluţii şi visele se pot împlini.
Sper să găsesc timp şi energie, pentru a participa la acest curs:
"Invata sa te avanti in zbor spre culmi, intr-o lume in continua schimabare."
Recunoaste. Exista ceva in viata ta ce ai incercat sa atragi, sa realizezi sau sa rezolvi si pur si simplu inca nu s-a implinit. Nu este din cauza ca nu ai incercat. De ce este asa ?
Te invit sa luam fiecare pas in parte, sa clarifici ce este cel mai important pentru tine in viata si sa gasim impreuna cheia spre implinirea visurilor tale.
Pasii pe care ii vom parcurge sunt:
-Un nou inceput-
Care este potentialul tau ?
-Cine esti si de ce te afli aici?
-Cum functioneaza Universul
-Cum va trebui sa actionezi pentru a face diferenta ?
-Ce pretuiesti si in ce crezi cel mai mult ?
-In cautarea demnitatii
-Clarificarea a ceea ce conteaza cel mai mult pentru tine
-Serios, ce vrei de la viata ?
-Preia controlul asupra gandurilor tale
-Angajamentul-Trebuie sa fii tot ceea ce ai fost nascut/a sa fii
Cand? Miercuri 14 octombrie 2009 intre orele 18.30 - 22
Inscrierea si detalii despre curs:
workshopuripentruviata@gmail.com
Cost: 50 Ron
Te astept cu drag !
Camelia Danescu - Trainer certificat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului "

Magazinul

Intru agale, în magazinul cu mărgele.
Imediat ce am păşit în interior, aud zumzete. Mărgelele devin neliniştite. Care de care se îmbujorează mai tare.
-Pe mine mă va alege.
-Ba pe mine.
Nu pot zâmbi. Nu ştiu dacă ce aud eu, aud şi ceilalţi.
Aleg un şirag de mărgele, îl analizez şi-l las la locul său.
-Te rog, ia-ne cu tine.
Întorc privirea şi observ mărgelele slăbite, triste, cu lacrimi pe şirag, stând să pice. Mă mai uit în jur, apoi mă întorc la ele.
Le aleg, şi plec hotărâtă spre casa de marcat.
-Vă voi face fericite. Ştiu o doamnă frumoasă, cu suflet vesel, care va fi bucuroasă să fiţi în grija ei.
-Mulţuuumim!

joi, octombrie 8

Rendez-vous

Rendez-vous cu fete de gaşcă la "Rendez-vous", de pe Strada: Edgar Quinet.
M-am destresat... şi m-am jucat Tarot. În glumă... Am tras cartea norocului mergând pe roată. Aştept să mă lovească şansa, succesul şi prosperitatea.
Râsete, învăţăminte, femei cu preocupări alese... optimiste şi fermecătoare.
A fost frumos... şi va mai fi!

Lorena şi elefănţica

Lorena este o fetiţă orfană. Fraţii au abandonat-o la orfelinat.
Acolo, a fost tratată cu indiferenţă. S-a hotărât ca într-o zi ploioasă de toamnă, să fugă. Nu ştia unde.
-De abia aştept să găsesc pe cineva să mă iubească. Nimeni nu va fi ca mama. Asta ştiu sigur! Există şi oameni cu suflet bun în lumea asta mare. Am să fug curând, îşi spuse Lorena.
Noaptea coboară încet peste oraş. Îmbracă totul într-o perdea de stele. Lorena priiveşte pe fereastră. Îşi alege o stea şi îşi pune o dorinţă. A adunat câteva hăinuţe într-o bocceluţă. Priveşte colegele de cameră care dorm liniştite.
-La revedere dragele mele! Poate ne vom vedea în zile mai bune pentru fiecare dintre noi.
A deschis uşa. Străbate uşor, cu atenţie sporită holul orfelinatului. Curând ajunge în stradă şi ea nu ştie ce vrea să facă.
Este liberă. Lorena stă în ploaie. Se ascunde sub un copac bătrân ce-i conferă protecţie. Picăturile de ploaie îi mângâie chipul. Treptat, i se face frig. Se aşează zgribulită pe rădăcinile groase, ieşite din pământ. Strânge la piept bocceluţa. Ursul, amintire de la mama ei, îi stă aproape.
În depărtare se aude zgomot de roţi. O trăsură se apropie de locul unde se odihneşte Lorena.
Vizitiul observă o mogâldeaţă care tremură. Coboară repede, o ia în braţe şi o pune pe bancheta trăsurii. O acoperă cu o pătură groasă, de lână, lucrată manual.
Lorena visează.
-Mama, vin să te caut! spune încet.
-Biata copilă.
Caii pornesc la trap.
Soarele se ridică leneş dintre munţi şi urcă pe cerul plumburiu.
-Bună dimineaţa. Unde sunt? Cine sunteţi dvs.? întreabă agitată Lorena.
-Eram în trecere şi v-am văzut acolo jos, tremurând. M-am gândit cî ar fi bine să vă iau cu mine. Unde vreţi să ajungeţi?
-Nu ştiu. Am fugit de la orfelinat. Se purtau urât cu mine. Vreau să caut pe cineva care să mă iubească. Unde mă puteţi lăsa?
-Eu merg la circ. Te pot lăsa acolo cu circarii. Dai o mână de ajutor şi sunt convins că vei fi îndrăgită şi iubită.
Peste puţin timp, au ajuns la circ.
Lorena este dusă să vada menajeria. A găsit o elefănţică ce a mângâiat-o cu trompa. S-a ataşat imediat de ea.
Circarii au decis ca Lorena sa se ocupe de Trully, elefănţica.

Nobel pentru Literatură

Laureatul Nobelului pentru literatura 2009 este scriitoarea germana de origine romana Herta Müller, recompensata pentru onestitatea prozei in care descrie un piesaj al dezradacinarii, a anuntat astazi Academia Suediei.
Herta Müller s-a nascut intr-o familie de svabi din Banat, dar a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei, relatează NewsIn.
Scriitoarea, nominalizata pentru Premiul Nobel si anul trecut, a pierdut in 2008 premiul in fata francezului Jean-Marie Gustave Le Clézio, considerat "scriitorul desprinderii, al aventurii poetice si extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra si dedesubtul civilizatiei predominante".
Stire 9 AM News

miercuri, octombrie 7

Proverbe

Paiul din ochiul ei spuse către bârna din ochiul lui:
-Ce lungă eşti!
-Şi tu eşti foarte urât.
-Da, dar sunt mai puţin vizibil.
-Pe naiba... aşa sunteţi voi paiele, şmechere. Ştii proverbul acela: "Râde ciob de oală spartă?" Ha ha ha... Cam aşa e şi cu noi.
-Bine, am înţeles... întotdeauna e loc de mai bine, mai frumos, mai DEŞTEPT!
Nimeni nu e atotştiutor... nici măcar aceia care se consideră.
Paiul şi bârna au ajuns la concluzia că au aceeaşi condiţie socială.