vineri, martie 23

Sunt o mamă rea?

Mereu mi-am dorit să fiu o mamă bună. Să am răbdare cu ei, să le explic de zece ori un lucru până au înțeles, să le citesc povești în fiecare seară. 
La început am făcut astfel. Apoi, am început școala. Ajunsă acasă, trebuia să fac ordine, să spăl rufele care tronau în chivetă, să le fac baie, să pun în funcțiune mașina de spălat, eventual să și mănânc. Aveam de corectat teste sau de pregătit lecții. Să mai spun și de poveștile personalizate care mă așteptau cumințipe desktopul notebook-ului să le încep, continui sau finalizez? Să mai spun de dorința de a publica noi cărți? Să mai spun de faptul că aveam de trimis cărți prin poștă sau curier?
Au trecut doi ani în care m-am învârtit ca un titirez în jurul a toate cele de mai sus. Am afirmat că le fac singură pe toate. Nu! Au apărut în viața mea oameni care m-au ajutat sub diverse forme și cărora le mulțumesc. Dar, uneori am nevoie de ajutor de la cei dragi, de la cei din familie. 
Am atins o stare de nervozitate și obosealămaximă.Ficatul stă să-mi explodeze! 
Ajung acasă și nu mai am răbdare, chef de desenat, cântat, citit. Da! Sunt o mamă rea! Nu trebuia să îmi asum atâtea proiecte, atâtea activități. O familie este o familie și totul se împarte! Chiar dacă am două ore (deși nu este așa), efortul psihic este imens. La care se adaugă stresul, zgomotul, traficul infernal, frustrarea că nu am mai citit, nu am mai mers la un curs (weekendul trecut m-am înscris la un curs despre literatura pentru copii, ținut de scriitoarea americană Jane Meyer și bineînțeles că stresul și oboseala și-au spus cuvântul și am zăcut, răpusă de o criză biliară). Mi-am împins copiii de cât de rău îmi era. Am ridicat tonul când au trântit sau au greșit cu ceva .
Da! Sunt o mamă rea,  care încearcă de fapt să ofere familiei un confort, dar s-a uitat pe ea. Dantura se erodează și strigă după ajutor. Nu sunt bani sau nu este timp! Organismul plânge de oboseală și nu găsește timp pentru analize. Amorțirea mâinii drepte o îngrijorează, dar cine să se ducă la medic? 

sâmbătă, martie 10

Dorințe

SĂNĂTATE LUMII ÎNTREGI!
Să fiu veselă!
Să fiu puternică!
Să fiu o mamă jucăușă și foarte înțeleaptă!
Să fiu o soție bună!
Să am răbdare!
Să evoluez alături de picii mei!
Să public pe Amazon!
Să călătoresc mult!
Să mă joc zi de zi!
Să citesc biblioteci întregi împreună cu gemenii!
Să am grjă de sănătatea mea.
Să fac fapte bune!
Să râd, să râd și iar să râd!
Să particip la toate târgurile de carte din țară și de peste hotare.
Să scriu, să scriu și iar să scriu!

Bucurii

Fiecare cârlionț, fiecare zâmbet, fiecare cuvânt, fiecare joc, fiecare îmbrățișare a  gemenilor mă încarcă enorm cu bucurii și emoții pozitive. 
Uneori cer prea mult, uitând că am ENORM! Am de fapt tot ce am nevoie. Restul sunt mofturi, dorințe care știu că se vor realiza la momentul oportun. 
Sunt fericită și recunoscătoare pentru bucuriile din viața mea! 
Nimic nu se compară cu bucuria de a fi trezită în șoaptă cu apelativul „mama”. E divin totul!

Minuni

Seara bună!
Marți m-am trezit optimistă și pe drumul spre școală mă gândeam cât sunt de norocoasă. În primul rând, suntem sănătoși cu toții. Apoi, am doi copii minunați și veseli, care îmi alungă tristețea și grijile, care mă motivează să fac lucruri frumoase și să scriu. 
Am înțeles că viața e prea scurtă, dar atât de frumoasă încât este extrem de important să o trăiești. A fost o perioadă foarte stresantă pentru mine. Să găsesc bani și soluții pentru o mașină și împlinirea unui vis. Stres, gânduri, emoții, nervi, oboseală, tensiune. Până când, am înțeles și mi-am reamintit că toate se întâmplă când și dacă trebuie să se întâmple, iar soluțiile apar de unde și de la cine nu te aștepți. 
Am învățat ca întotdeauna să mă bazez pe mine, pe ceea ce am și să întreb mai repede un străin decât o rudă pentru o mână de ajutor. În prima fază a durut. Am simțit ca și cum cineva a introdus un spiral în măduva oaselor. Am simțit cum sângele clocotește, ochii îmi ard și creierul mi se prăjește. Apoi am spus: STOP! Nimic nu e întâmplător și toate au o soluție. Cu cine am discutat a rămas uimit de răutatea celor apropiați, dar eu mi-am promis să cresc și să reușesc. Așa cum nu am fost în calcul când s-au împărțit moștenirile, așa mi-am spus și acum că voi reuși. Dumnezeu este mare și bun și prezent și degrab ajutător. 
Mi-am spus că am nevoie de odihnă și am dormit. 
Mi-am spus că am nevoie de liniște sufletească și mi-am oferit-o. 
Mi-am spus că micuții mei au nevoie de mie și m-am dedicat lor.
Poveștile curg și minunile se ivesc precum ghioceii după o iarnă grea.
Doamne ajută!
Sunt recunoscătoare și fericită cu tot ce viața îmi oferă!

sâmbătă, martie 3

Dezamăgire

Uneori mă întreb unde vom ajunge cu această atitudine neprofesionistă, dar mai ales răutăcioasă și penibilă. 
Am plătit pentru a fi ajutată într-un demers în care chiar nu mă pricep. Atât mi s-a cerut, atât am dat. Fără negociere, fără comentarii. În schimb, chiar de la început, din cauza lipsei de tuș din imprimantă am fost nevoită să îmi amân realizarea visului cu o săptămână. Ok. Prima dezamăgire. Mi s-au cerut diferite hârtii pozate cu telefonul (clar nu au ieșit bine!) deși locuiam la 3 minute una de cealaltă. Altă întârziere, mai ales că putea să mi le ceară din timp, să le scaneze corespunzător. S-au rezolvat hârtiile, dar din cauza gerului i-a fost imposibil să meargă să le ridice. Altă dezamăgire. Informațiile la nelămuririle mele mi-au fost oferite trunghiat, pe messenger, deși are adresă de firmă. Am primit ce aveam de primit,dar unele au fost uitate. Am cerut și mi s-au trimis pe mail. Când i-am spus că am discutat cu diferite persoane și m-au sfătuit una și alta, mi-a răspuns obraznic că ea și-a făcut treaba chiar foarte bine pentru ce am plătit-o (procura nu mi-a scanat-o, iar eu am fost cu gemenii când am făcut actele și nu aveam timp să citesc ce scrie în foaia ei, dar ea zice că este doar pentru ceva anume specificat) și că nu mă mai poate ajuta mai departe, apoi (ăsta da PROFESIONALISM și GRAD DE MATURITATE) m-a șters din lista de facebook. Râd și plâng în același timp. Tot ce a făcut, a făcut împinsă de la spate, sunată și întrebată de mii de ori. Trist!
Nu sunt perfectă!
Am dezamăgit la rândul meu mulți oameni, din diferite motive: mi-am asumat mai mult decât puteam duce, nu am prioritizat corect și am întârziat comenzi, oboseala accentuată, lucrul în echipă cu alți oameni poate mai ocupați decât mine... și multe altele.
Dar, de fiecare am recunoscut și mi-am cerut iertare! 
Doamne ajută să fie bine!

joi, martie 1

Lecturi

Cărțile primite pentru lectură se adună în teancuri. Le răsfoiesc și îmi dau lacrimile. Timpul pentru lectură nu îmi mai este prieten. Timpul meu este haotic, cu mii de drumuri. Stau la laptop și scriu. Muza este prezentă și iubesc să scriu povești. Mă simt vinovată când amân povești personalizate, când nu fac totul la timp. Mulțumesc Iernii pentru această săptămână liberă în care am mai scris, m-am odihnit puțin și am mai haine prin dulapuri. 
Însă lectura suferă amarnic. Mintea și sufletul meu nu mai spun. De sănătatea mea nu știu când mă voi ocupa. Mă dor toate și ammomente în care amorțesc, în care doare totul și conștientizez că nu sunt robot și am nevoie de o verificare tehnică. Dar timp? De unde? Soțul și sora mea ce se încumetă să stea cu gemenii năzdrăvani.
Nu pot să mă teleportez. Peste tot sunt cozi. Peste tot e nevoie de așteptare. Nu am fost bună niciodată la asta. Acum, când viața mea e atât de plină de voie bună și poftă de joacă, așteptarea nu prea este văzută cu ochi buni.
Lectura suferă.... noaptea nu mai pot sta. Dimineața nu mă pot urni din pat. 
Cred că este timpul să fac economii pentru a-mi permite un ajutor la treburile gospodărești și câteva ore pe  săptămână pentru a sta cu gemenii, iar eu să rezolv probleme birocratice.
Doamne ajută!

Promovare

Pot părea răutăcioasă! ȘTIU! Dar chiar nu sunt, martor îmi e Dumnezeu! 
Am ajutat de fiecare fără regrete, fără a sta pe gânduri. Am ajutat oameni frumoși să își împlinească dorințe!
Dar când vine vorba de mine... de dat mai departe (celebrul SHARE) un articol cu cărțile sau jucăriile mele croșetate, toți sunt foarte ocupați.
Știu că Dumnezeu are grijă de mine, dar uneori doare, ustură până în măduva oaselor! 
Nu mai întreb de ce pentru că e retoric! 
Toate se vor așeza cu bine cu voia lui Dumnezeu!
Emoții pozitive și constructive!

Emoții

Îmi doresc să fac ceva pentru a fi mai bine copiilor mei. Încerc. Mă zbat și întreb de zeci de ori, în 2-3 locuri. Pornesc la drum cu cineva, care pe parcurs se dovedește că nu preaștie cu ce se mănâncă una și alta. Mă trezesc descoperită și înspăimântată. Întreb din nou în stânga și în dreapta, așteptând ajutor și lămurire!
Doamne, ajută-mă și luminează-mă! 

O primăvară minunată!

Să ne fie primăvara liniștită, încarcată cu bucurii și minuni, cu vise împlinite și multă bunătate!