pierdere

te-am pierdut cand credeam ca te-am castigat de partea mea. bucuria si zambetul intalnirii s-au risipit ca un fum... am inteles ca totul a fost mai putin decat un castel de nisip. nu sunt un bun arhitect. nu stiu sa construiesc iubiri rezistente. sunt priceputa numai la portelanuri fine, si matasuri.

prieteniile se spulbera ca niste baloane de sapun. am suferit dezamagiri uriase azi.... m-am simtit ca o vedeta barfita de presa... cu bune si cu rele. e asa usor sa ai subiect de discutie reusitele sau nereusitele cuiva... cuiva care se zbate sa creasca dragoste si zambete si bucurii si oameni optimisti, increzatori, veseli. cuiva care a inteles credinta tarziu, dar o simte si o traieste... da, fiecare are pacatele sale. ea le stie pe ale ei, si incearca sa le indrepte, dar face - sau macar se straduieste - lucruri utile si constructive. asta de fapt ii aduce palme peste fata, piele biciuita de rautati si se trezeste la realitate!

te-am pierdut cand ma indragostisem nebuneste de tine, insa am descoperit ca imi iubesti agerimea mintii si nicidecum sufletul sensibil si copilaros.

te-am pierdut cand am inteles ca esti o masca a iubirii posesive...

te-am pierdut cand credeam ca ne vom acorda ultima suflare...
te-am pierdut cand te iubeam atat de mult... cand pentru tine l-as fi luat de piept pe Dumnezeu!
te-am pierdut cand ultima frunza a copacului ce ne reprezinta in horoscopul arboricol a cazut si s-a pierdut in multimea celorlate.

te-am pierdut suflet drag si colorat.... te voi regasi oare? as dori sa fii mai puternic, mai calm, mai zambitor!