Oboseala, grijile, faptul ca nu pot face curat asa cum imi doresc, ca nu gasesc timp sa fac ordine in sifonier si sunt haine peste tot, nu am timp sa spal geamurile, iar de aspirator se sperie cei mici... ma darama. Ca sa ma eliberez, plang.
Nu am pofta de mancare, dar ametesc cu micutii in brate, asa ca trebuie sa mananc!
As vrea sa stau mai mult cu ei afara! La mine totul este pe fuga si simt frustrarea.
E greu! E FOARTE GREU! Dar nu sunt singura care trece prin asta. Asadar curaj, zambet, putere si tot inainte!
