vineri, august 10

Sensibilitate şoptită de o frunză


Gânduri, şoapte, doruri, vise plăsmuite şi împlinite când nu te mai aştepţi şi rămâi surprins de minunea ce ţi s-a arătat. Îmi beau cafeau, amintindu-mi de zilele când îmi ghiceai că voi fi fericită şi voi deveni scriitoare cu un bogat palmares.
În drumul prăfuit de iubiri arse, o frunză galbenă, ce miroase a toamnă s-a prins de piciorul meu şi a mers în ritmul meu. La un moment dat, simţându-mi tristeţea, a prins grai, spunând:  Nu fi tristă. Doar ştii foarte bine, viaţa este un ciclu. Crezi că eu nu sunt tristă că plec de aici? Dar aşa e orânduită viaţa: cu bune şi cu rele, frumos şi urât, nou şi vechi, suişuri şi coborâşuri. După rău, vine şi bine! Zâmbeşte… ai un zâmbet plăcut. Oamenilor le face bine să vadă chipuri zâmbitoare. Să priveşti viaţa din toate unghiurile şi să înveţi din fiecare întâmplare. Viaţa e frumoasă, dar  trebuie să o simţi, să o trăieşti prin toţi porii, cu fiecare răsărit şi fiecare apus. Şi nu uita: priveşte suratele mele în primăvara ce va să vie! Ai grijă de ele… mângâie-le uşor când îţi ating părul… sunt atât de fericite când faci asta. La revedere, fată dragă!”
Cu fiecare pas pe care-l făceam, auzeam muzica. Frunzele purtau în adâncul lor note muzicale, iar adierea vântului le dădea viaţă, le armoniza creînd melodii de toată frumuseţea.
Dintr-o dată, norii angrenaţi de adieri puternice într-o herghelie s-au rupt şi a început potopul. Am fost luată de vânt şi adăpostită la umbra celui mai destoinic arbore în lupta cu timpul şi cu vremurile. Picăturile de ploaie şiroiau pe chipul obosit, încât aveai impresia că sunt lacrimi de bucurie, de tristeţe sau doar lacrimi de diamant.

Cu mine despre răutăţi, plagiat şi psihologie

Aflasem eu cândva, că oamenii buni sau talentaţi sau care au un gram de succes sunt atacaţi de oamenii frustaţi, laşi. Ei... până nu văd, eu nu cred, aşa că m-am convins în ultimele luni şi ultimele zile din plin. Din când în când, postez pe 121.ro o mică scriere la mesajul din sticlă. Există un domn, care cred că are probleme cu stima de sine (bietul de el) care mă atacă vehement. Nu cred că are vreo preocupare, decât să urmărească ziua în care postez şi să mă atace. Înainte se semna... acum a trecut la anonimat. Păi la cât de penibil şi chinuit este sufletul lui, nu are cum să îşi scrie numele.

Ieri, am mers la Humanitas Kreţulescu, la o întâlnire literară urmată de dulceaţă fel de fel cu linguraţa. N-am putut sta mult, nu aveam starea necesară.... :) Data viitoare vin pregătită sufleteşte, cu distonocalmul la pachet.... :))

Verişoara mea, mare psiholog, mă plagiază. Ce pot să-mi doresc mai mult? Mi-am mai descoperit un text pe un blog... care a fost retras într-un final. Oare chiar scriu atât de interesant? Pentru unii se pare că da. Luaţi fraţilor, dar făceţi-mi şi mie publicitate... altfel... veţi plăti în faţa lui Dumnezeu pentru furt intelectual. Hahahaha.... :) (Draga mea verişoară, ştiu că nu vei citi tocmai acest articol... ştiu că mă citeşti să aflii ce mai fac.... telefonia e scumpă, dar un mail sunt în stare să citesc. Să ştii că fac mult mai multe decât scriu pe aici...).

Cât despre lecturi... am început "Tess D Uberville" de Thomas Hardy.

Ieri, am discut cu un mare "psiholog" moralist. În România există mulţi. Mă întreba de ce mă tem? Mi-e teamă să nu rănesc pe nimeni prin deciziile mele... în special pe cei apropiaţi, mama şi sora, care m-au ajutat mereu. Mi-a mai spus multe despre cum să-mi găsesc un partener - hahaha - despre evoluţia mea spirituală, despre faptul că e cazul să scap de prejudecăţi pentru a trăi liber... şi bla bla bla-uri. Sunt norocoasă.. ce să zic?! Atâta consiliere gratuită... şi eu fac figuri... :)

Tuturor vă doresc un august bogat în minuni, fericire, înţelegere, pace şi linişte, rugi ascultate....