vineri, ianuarie 19

Viața

E atât de important să fim buni și recunoscători pentru sănătate!
A început școala. Salariul a întârziat. Când ești responsabilă pentru hrana a 4 oameni nu e ușor să nu îți faci griji, să nu te gândești ce poți face pentru un venit suplimentar, uneori uitând să te bucuri de sănătate și de ceea ce ai. Mă gândesc uneori că fac acte caritabile dar nu îmi permit. Mă simt vinovată când realizez că am cumpărat cărți/căni și alte chestii care nu erau urgente sau vitale și nu am bani pentru lucruri importante. Lucrurile se rezolvă, dar.... vinovăția persistă uneori! Da.... puteam să duc micuții la un atelier sau puteam să fac economii sau să îmi cumpăr cămașa mult dorită, etc.  
Luni a fost ușor. Am respirat, am mers la școală, am gândit pozitiv știind că este ceea ce îmi place să fac și a fost bine. Marți a venit cu agitație la școală. Schimbări în regulamentul elevilor, stabilirea încadrărilor pentru anul școlar următor și aflarea veștii că trebuie să fiu inspectată cât mai repede pentru a mi se decide soarta. Știam de aceasta inspecție, care îmi stătea ca un ghimpe în coastă și tot așteptam să o susțin și să mă liniștesc. Am avut multe inspecții de-a lungul timpului. Cu toate acestea, emoțiile sunt prezente mereu. Toate bune. A trecut și ziua de marți. Miercuri m-am întâlnit cu o doamnă de pe un grup de pe facebook pentru a-i da trei dintre cărțile mele de autor. Am aflat de o mănăstire nouă în zona Aurel Vlaicu. Anul trecut fusesem ultima dată în zonă, dar nu am zărit această oază de liniște într-o zonă aglomerată și agitată a Bucureștiului. Am dat o fugă și la direcția de pașapoarte și permise, sperând că reușesc să îmi schimb permisul pe noul nume (mă chinuiesc de  2 ani). Nicio șansă. 44 de persoane în fața mea. Nu aveam timp, nu aveam nimic de citit, nu aveam baterie la telefon. 
Pe drumul spre casă, am simțit cum îmi pierd energia și vlaga. Am aterizat direct în pat. Emoțiile inspecției mă paralizaseră pur și simplu. Pe măsură ce trecea timpul, îmi blocau organismul. Rinichii mei s-au revoltat. O durere crâncenă m-a paralizat. Am realizat cât te importantă este sănătatea,gândirea pozitivă! Mi-am amintit că un coleg care are ore în două școli ne anunțase că o colegă are cancer în stadiul de metastază. Off! Astea probleme! Nu o inspecție care ce?! Trece! Ce se poate întâmpla? Se întâmplă ce trebuie să se întâmple, dar nu este capăt de lume! Există soluții pentru orice problemă, dar SĂNĂTATEA este foarte importantă. M-am liniștit și am putut lucra liniștită la ce aveam de făcut.
Azi a fost inspecția! Da! A fost foarte bine!
În weeekend am ateliere la Muzeul de Științe Naturale Grigore Antipa. 
Vreau să mă ocup de micuții mei și de proiectele mele personale! 
Aveți grijă de voi! Nu vă stresați! Iubiți oamenii din viața voastră și ceea ce faceți să vă bucure sufletele! Căutați echilibrul în tot!