marți, aprilie 29

Despre povesti


Fotografie realizata la scoala Nicolae Labis, sector 3, Bucuresti
In saptamana Scoala Altfel am fost invitata in calitate de scriitoare, sa le vorbesc copiilor despre povesti. 
A fost o experienta interesanta... emotionanta... o amintire frumoasa! 
Sunt sigura ca vor deveni cativa scriitori buni, pornind de la atelierele de scriere organizate de mine, dar si de la povestile pe care le-am scris pentru ei, fiecare dintre acestea pornind de la o problema pe care ei o intampina.
Imi doresc ca pana in toamna sa aduc pe piata literara si un roman pentru adolescenti. Primul capitol este gata! 
Multumesc celor care ma sustin, ma incurajeaza sa scriu (parinti, prieteni, elevi).... sper sa nu va dezamagesc asteptarile si sa aduc ceva frumos,nou si interesant in vietile voastre. 

In lacrimi... de epuizare

Am ajuns - din nou - intr-o stare in care as plange si la cel mai bland schelalait de caine. Sunt epuizata! Alerg in zeci de directii, incerc sa fiu utila, sa bucur... si ma zbarlesc toata in momentul in care mi se impune sa fac ceva. 
Dupa ore am ajuns cu elevii la centrul de tratare si de productie al apei potabile Rosu. Frumos renovata institutia.. totul automatizat, fapt pentru care personalul s-a redus la jumatate. Am vazut ca laboratoarele de biologie si de chimie sunt modern echipate si chiar mi-a placut. Faptul ca vom fi contralati 100% de niste aparate, roboti... si masini in viitorul apropiat, asta este chiar foarte trist.
Apoi... intoarsa la liceu... sedinta.. evaluarea celor de clasa a VI-a... care este ceva nou... pentru minister, pentru copii, pentru profesori... 
La posta, liniste si pace... am ridicat o carte de povesti matematice "POvestind matematica" de Berlan Florentina care este extrem de frumoasa si foarte utila pentru cei mici care invata matematica. Nu am copii, dar particip cu mare drag la evenimentele si promovarile colegilor scriitori, profesori...pentru ca stiu sa apreciez munca adevarata.
Simt ca alerg dupa himere... incerc sa fie bine... sa bucur...sa alin... si de fapt, ma consum fara rost... fara sens... spre nicaieri. 
Ieri am primit un mesaj cum ca ai grija ce iti doresti, pentru ca atragi... 
Imi doresc sa zbor... sa scriu... sa fiu apreciata (oricum sunt de parinti, unii elevi... pana la urma asta conteaza, prieteni). Stiu foarte bine ce sunt, cine sunt... ce pot, cat am muncit si cat am investit in mine pentru a ajunge aici. Stiu ca nu ma voi opri... nu sunt genul care sa se opreasca din evolutie... imi doresc sa fiu o femeie moderna, care sa imbine foarte bine cariera si familia... 
Sunt obosita de nemultumiri... de situatii pe care le credeam a fi sigure si puse pe sina corecta si se pare ca se rotesc de ma sperie... de ma ametesc... insa, stiu ca au fost situatii si mai grele de atat si toate au dus spre un drum luminos.