Mi-a plăcut și îl dau mai departe

Trăiesc clipe grele... mă bucur enorm că există școala în viața mea, elevi care mă apreciază și simt că au nevoie de mine...

Altfel, aș plânge non stop... îmi este foarte greu... simt că sunt pe un drum mlăștinos și este nevoie de un efort imens pentru a ieși la mal.

Astăzi, tot alergând în toate părțile pentru a rezolva cât mai mult din tot ce mi-am planificat, o bătrână mă întreabă: Câți ani îmi dați? 

- 70, răspund! (o femeie frumoasă, cu ochi verzi, pielea puțin ridată).

- Da, da... s-o crezi mata! Am 91 de ani! M-a cam lăsat vederea și îmi este dor de acul și croșeta mea.

- Și mie îmi place să croșetez!

- Păi ce să faci mamă iarna? Mai un fular.. o mănușă... trece timpul cu folos!

Apoi, am găsit acest articol despre cum să nu renunți la vise. Adevărul este că, ieri, deși mi-a fost foarte rău, am reușit să mai finalizez un proiect drag din cele puse pe listă pentru vacanța de iarnă!

http://florinadamache.com/lucrurile-se-intampla-mereu-chiar-daca-noi-nu-mai-credem/

Uneori se zice ca omul in viata, ajunge sa treaca involuntar prin perioade mai dificile care il fac mai puternic, mai tare, mai intelept si mai rabdator cu el insusi si cu ceea ce inseamna stil de viata. Chiar daca lucrurile se intampla fara sa anunte vreo modificare, vreun eveniment sau mai stiu eu ce, natura umana ne obliga sa ne adaptam situatiilor indiferent de cat de dificile ar parea la acel moment lucrurile. Acum reflectand la tot ceea ce inseamna trecut, imi dau seama ca multe au fost momentele in care deciziile si ambitia mi-au pus in cale piedici si obstacole pe care n-am crezut ca le voi mai trece vreodata, intarindu-mi convingerile ca viata uneori nu-i chiar atat de roz cum pare in unele tablouri de bun gust ce par a se lasa admirate de curiosi si cunoscatori.

Chiar daca nimic nu e intamplator iar orice zi are propria sa morala, se intampla ca deseori sa tragem poate concluzii prea repezi, gandindu-ne ca lucrurile nu se mai pot intoarce in favoarea noastra, renuntand usor la a mai spera in noi insine. Proiectiile optimiste ce pana mai ieri ajungeau sa ne reprezinte, incarcate de razele unui soare ce incanta privirile oamenilor, pot fi umbrite chiar de noi o data ce ajungem sa ne gandim ca lucrurile nu se mai intampla sub nici o forma. Filele rupte din calendar stau marturie in coltul in care la fel de frante stau amintirile in care drumul era gol si pustiu, in care te cautam dar in nici una din zile nu te gaseam. Chiar daca deznodamantul mi-l scrisesem deja singur, soarta nu s-a oprit din a-mi demonstra cat de mult am putut sa ma insel.

Acum cand lucrurile par sa se intample intr-o cu totul si cu totul alta maniera, cand cromatica toamnei se vede cu totul si cu totul altfel iar lucrurile sunt mult mai frumoase in doi, imi dau seama ca desi uneori refuzam sa credem, devenind pesimisti, lucrurile ajung sa se intample chiar daca noi credem sau nu. De asta e bine sa nu te opresti niciodata din a visa, a spera si a realiza tot ce-ti doresti!

Thank you C. F.

Cam așa este!

Tocmai de aceea e bine să realizezi la timp și să pleci... să ai timp să te refaci și să pornești pe alt drum. Poate pe cărarea aceea vei găsi iubirea... :)

Articol din Jurnalul Național - Maria Timuc

”Orice s-ar întampla, să nu acceptați niciodată să vă simțiți abătuți. Învățați să trăiți în acea stare de încantare, de dilatare, de ușurare care vă dă aripi. Ca să zboare, păsările știu instinctiv că trebuie să-și întindă aripile. Atunci, cum se face că păsările au descoperit secretul, în vreme ce oamenii stau zilnic în încleștare, înțepeniți, legați de glieĂ Înseamnă că nu sunt mai înțelepți decat păsările. Veți spune; eu mă simt ciudat, nu mai am chef de nimic. – Înseamnă că nu ați învățat să vă desfaceți aripile, atata tot. – Dar ce îmi tot spuneți; să-mi desfac aripileĂ...Eu sunt doctor în mai multe științe. – Este posibil, dar aripile vă sunt legate. Se poate întampla ca cineva să vi le fi tăiat; ați lăsat să vi se taie aripile în interior. Dacă vreți să vă simțiți zilnic liberi, ușurați, învățați să vă hrăniți în voi ganduri și sentimente care vă vor da aripi”( Omraam Michael Aivanhov; ”Ganduri pentru fiecare zi” – Ed. Prosveta).

Uite ce ne spune un mare ințiat în cateva cuvinte simple; 1) să fii abătut  e o alegere, accepți sau nu, tu ești singurul care decide asta, dar starea pe care o alegi devine starea pe care o simți. 2) Dacă accepți să te simți abătut, suferind, nefericit, ți-ai tăiat aripile interioare, căci aripile tale sunt făcute din ganduri și sentimente. 3) Înțelepciunea ta e completă și egală cu aceea a păsărilor în clipa în care înțelegi că ”ți-e dat, ți-e scris și poți” - prin natura ființei tale - să zbori, dar trebuie să faci ceva tu însuți să manifești zborul; să-ți întinzi aripile, să te străduiești și să cauți în tine ganduri și sentimente care te ajută să zbori în interiorul tău. 4) Să nu iei deprimarea, deziluzia, suferința, furia sau oricare altă trăire interioară decăzută ca pe una de neclintit, muțumindu-te să spui că ”nu poți face nimic” și ți-e așezată în minte și în inimă de vreo forță malefică sau necunoscută; tu o poți schimba. 5) Să nu te împiedici de ”patalamaua” ta, care te amăgește că știi mai bine cum stau lucrurile; doctoratul îți confirmă inteligența, intelectul, perseverența în lume, dar nu și cunoașterea spirituală, el nu-ți spune că fericirea e o stare de conștiință, un fel de a trăi ca păsările, a fi conștient că o poți alege doar în lăuntrul tău. 6) Există în viață oameni, situații, evenimente atat de distructive încat îți pot tăia aripile, prin ele îți poți justifica alegerea de a fi abătut, nefericit și căzut. Nu lăsa împrejurările să te doboare; tu te poți ridica deasupra lor, tu poți să zbori, dar fă ceva pentru asta, gandește diferit, privește totul ca și cum ai vedea de la fereastră același peisaj dintr-o sută de unghiuri și concenterază-ți atenția asupra imaginilor care-ți redau aripile interioare și te fac să te simți fericit.

Am ales azi o interpretare pe puncte pentru că trăim într-o vreme a ”citatelor”; ele ne plac (circulația lor pe Internet îmi spune că suntem într-o vreme a citatelor) , dar se poate să nu le pătrundem, fiindcă nu intrăm în esența lor și de aceea nici nu le practicăm. E și aici un fel de a ne uita aripile și a rămane cu ele întinse; știm că putem zbura, ne place ideea, dar nu aducem zborul în manifestare. Ne hrănim cu plăcerea de moment precum amanții care fac dragoste, dar nu-și amintesc că s-ar putea iubi și cu sufletul dacă s-ar gandi cu dragoste unul la celălalt. Gandul la iubire îți crește aripi, gandul la sex îți face plăcere; e o diferență subtilă, măruntă în aparență, dar ea deschide o prăpastie între plăcere și iubire, cum faptul că noi nu practicăm deschiderea aripilor interioare face ca diferența dintre ceea ce ne place și ceea ce facem în viața de zi cu zi să ne transforme în ființe care știu că pot fi fericite și ființe care sunt fericite. Aivanhov vorbea despre aceia care ”nu știu/nu sunt conștienți (chiar dacă au doctorate în diferite științe)  deloc că pot fi fericiți” și nici că depinde de ei să fie așa. Acum sunt tot mai mulți oameni care știu, dar nu-și manifestă aripile, nu schimbă nimic în mintea lor, în sentimentul lor, în comportamentul lor și, fără să schimbăm nimic, rămanem doar în plăcerea de moment a lecturii unei afirmații. În vremea asta starea noastră interioară revine neancetat în sentimentul lipsei de aripi, a deznădejdii și a neputiinței de a zbura, mai ales atunci cand oamenii și evenimentele ne provoacă, ne încurcă și ne rănesc. Să fii conștient că poți zbura, să-ți dezlegi aripile; nu să te gandești că-i plăcută fericirea, ci să practici, să-ți schimbi gandurile și sentimentele (aș spune și comportamentele care te fac nefericit), conștient fiind că asta-i soluția practică pentru ca tu să simți că ”zbori/ești fericit” în tine însuți!

Despre frică

"Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău. Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă. Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă."