marți, septembrie 15

Baloane





Baloane colorate, de poveste, cu poveste!
Vreau să zbor, să ating un nor... să plutesc şi să mă încarc cu energie pozitivă şi bunătate.
Nu am dreptate?! Ia priviţi!

Muzică clasică


Sunt şi recunosc, afonă.
De câteva zile nu am o stare prea bună, nu pot dormi, iar dimineaţa mă trezesc obsosită şi irascibilă. Sau unde lumea nu mă lasă în pace, mă tratează ca pe o tipă ieşită de pe băncile facultăţii, toţi vor să-mi fie şefi, mă întristează.
Aşa că, azi noapte, era ora 1 şi pornesc televizorul. Mă uitasem la "Anatomia lui Grey", eram puţin "speriată" de ce vazusem pe acolo...
Ascult concert de muzică simfonică. Ceva ritmat. Semăna cu "Ciocârlia". Ha ha ha. Normal că nu era asta, dar mi-a plăcut. Dirijor Charles Dutoit. Nu pot înţelege roul dirijorului, dacă fiecare muzicant are partitură. Dar, nu mă luaţi în seamă. Sunt afonă. Nimeresc şi eu numai când nu trebuie. Apoi a început ceva de Ravel - Musorski, "Promenade". Drăguţel, dar mai trist.
Până la urmă am recunoscut că nu e pentru mine şi am oprit televizorul, mi-am râs de mine, şi am adormit.
Sper ca în seara asta să adorm fără probleme.
Somn uşor tuturor!

Zâmbesc

Îmi place să zâmbesc. Uneori obosesc şi zâmbetul e mai chinuit. Dar nu mă las. Tot zâmbesc.
Ieri am zâmbit, căci am ajuns la o întâlnire cu mămici, deşi nu am ce căuta acolo. Nu sunt mămică - dar îmi doreeeesc enooorm de muuult să fiu - nici măcar de împrumut. Ceea ce ştiu să fac este să mă maimuţăresc, să mă scălămbăieli în fel şi chip. Asta ştiu, asta am executat. Puştii de doar câteva luni, au râs cu poftă. Eu, am zâmbit că le-am produs bucurie.
Azi, am zâmbit căci vânzătorul de la carnangerie mi-a urat o zi frumoasă ca sufletul meu. Ahhh, de-ar fi aşa, sigur aş avea o zi frumoasă. Acum, zâmbesc de cât sunt de modestă.
Sper să zâmbitţi zi de zi.
Verbul "a zâmbi" se conjugă întotdeuna la timpul PREZENT.
Zâmbete şi bucurii este sloganul meu!
Zâmbiţi mereu, pretutindeni şi indiferent de starea sufletească!
Cu drag,
Doareu