O privesc pe furiş. O femeie atât de simplă, care emană atâta bunătate, bun simţ, frumuseţe.
Înălţimea ei este de aproximativ 170m. Tocmai bine. Pielea Sânzianei are culoarea spumei de la cafeaua cu lapte. Se observă o urmă de bronz. Părul cârlionţat, îi mângâie uşor umerii. Mişcă brusc capul şi un miros plăcut porneşte dintre firele castanii, strălucitoare. Privirea ei te cheamă să o priveşti cu atenţie. Ochii mari, alungiţi, de un căpui superb, cald şi curat, sunt atât de jucăuşi. Absorb frumuseţea razelor de soare, verdele firului de iarbă, culorile obiectelor ce o înconjoară. Genele lungi, plăcut conturate de puţin rimel, par aşa de vesele şi fericite că protejează ochi aşa de frumoşi. Buzele cărnoase sunt răsfăţate de puţin luciu de buze transparent, care le pune în valoare.
Este îmbrăcată sport-elegant. Picioarele - parcă decupate de pe ambalajul unei perechi de ciorapi - poartă o pereche de balerini de culoarea untului. Fusta în clini, se opreşte cuminte deasupra rotulelor bine conturate, fără pic de grăsime în jur. Bluza pe gât îi evidenţiază gâtul lung. Talia este bine conturată de bluza cambrată. Este atât de simplă! Ca bijuterii, observ o pereche de cercei minusculi, finuţi, o brăţară simplă, un inel cu o pietricica albă - tipul clasic de inel de logodnă - si ceasul.
Mersul îi este sigur, drept, elegant, ca pe podiumurile de modă. Doar că are graţie. Nu este ţanţoşă. Este feminină, este plăcută, atrage priviri.
