cine sunt eu?acum, un inger decazut din drepturi, foarte obosit, trist... dar nu pot spune plictisit. mi-e dor sa cunosc oameni, dar mi-am pierdut curajul. nu am crezut niciodata ca oamenii maturi iti pot fura vise sau de fapt le pot murdari atat de rau. imi tot spal visele si mai am putin si le albesc, asa cum au fost, si de ce nu, poate mai stralucitoare.
caut puterea sa il iert pe cel care mi-a patat visele. el, unul care nu stie ce inseamna vis, speranta, construirea unui vis. iarta-l Tu, Doamne... candva il voi ierta si eu, iti promit.
intrebam aseara, cu o durere de inima sfasietoare - da, a reaparut - cum sunt perceputa. "putin ratacita in ceata, dar iti cauti asiduu drumul. il vei gasi. aprinde mai multe lumanari". imi voi urmari steaua calauzitoare in aceasta perioada sfanta. colindele imi vor purifica sufletul, clopoteii vor alunga raul si gandurile si energiile nefaste din juru-mi. voi continua sa luminez ca o scanteie vie, ca un licurici al povestilor frumoase, care se indeplinesc cand crezi cu ardoare in ele sau exact in clipa in care vrei sa le inchizi in cel mai dosnic cufar al vietii.
am aflat ca zilele acestea, am sansa sa intalnesc oameni de la care sa invat a scrie; cu ajutorul si in compania carora imi pot imbunatati stilul, ma pot juca creativ, pot picta cuvinte pe panze de nea, pe cerul apatic, pe cetina brazilor emotionati, pe oglinda unui rau inghetat, pe sufletul meu ranit sau poate chiar pe pansamentul aplicat (sa stiti ca este mentolat; ustura, dar imi place; imi face bine!).
multumesc oameni - ingeri ce apareti in viata mea cenusie, putin fada si inodora! sa stiti ca imi doresc "sa fiu iubita cand merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult" (proverb chinezesc). oare a sosit timpul pentru acest training?
imbratisari si zambete!
