Pericolul de a te îndepărta de familie prin accesul permanent la facebook pândește la tot pasul!
Recunosc! Mă refugiez în această rețea de socializare. Citesc articol după articol. Privesc imagini cu mămici care au curajul și își permit să își plimbe copiii peste tot. La mine e mai greu. Ana este foarte dificilă și vrea numai în brațe și nu pot să o port pe distanțe lungi. Nu vreau să fac diferențe ieșind cu unul în defavoarea celuilalt.
În același timp, mă simt ușor ruptă de lume. Fiecare persoană este ocupată. Știu asta mai bine decât oricine! Facebook-ul este „ieșirea” mea spre lume. Văd ce se lansează, ce se mai face la ateliere, citesc articole despre parenting (eu nu știu să scriu despre asta, dar trăiesc fiecare moment). Încerc să îmi fac liste cu ce este util să cumpăr de la Gaudeamus.
Soțul meu este foarte supărat pe mine! Nu mai știu cum să gestionez timpul. Simt că nu mai pot! Simt că sufletul meu este tot mai gol. Am impresia că nu mai pot construi nimic. Pasiunile mele mor puțin câte puțin deoarece nu mai am timp pentru ele. Oboseala m-a marcat precum o ștampilă.
Răbdare!Răbdare! Răbdare! Dumnezeu le va aranja pe toate.
E tot ce pot face. Să mă rog și să aștept!
Weekend frumos!
