Luni dimineata... Ahh... S-a terminat vacanta. Cu gandul la urmatoarea - ha ha ha - din februarie, ma ridic vesela din pat, merg sa imi fac o cafea si sa imi pregatesc lectiile. Cu nebunia aceea cu 1decembrie liber, cu tot felul de consilii si sedinte, nu stiu ce am mai predat si pe la ce clase. Ma uit putin peste planificari, imi fac un calcul, pregatesc ceva si apoi ascult muzica care sa ma binedispuna.
Ma duc relaxata la scoala, stiind ca am clase bunicele azi (dar galacioase) si doar doua ore, plus o ora de garda, in care voi scrie condica. Urata sarcina am, dar asta e. Eu sa fiu sanatoasa. A venit doamna directoare sa o ajut sa lipeasca planul cadru de invatamant pe cataloage. Divertisment...
Am intrat la ore. Copiii ma intrebau daca le-am adus testele din decembrie. Fir-ar sa fie... Trebuie sa le corectez. Nu se rezolva de la sine. "Nu am vrut sa va stric saptamana, le raspund zambind". Ha ha ha.
Predau. Se plang ca e mult, ca au si la nu stiu ce de invatat. Ma fac ca nu aud. M-am saturat de vaicareli si scuze ieftine. Doamne, unde sunt elevii din 2001, cand am inceput eu sa predau? Ascultam, predam, faceam exercitii din culegeri si tot ma iubeau. Astia nici nu stiu sa scrie. Parca as face lectii de scriere cu ei, nu stiinta. Of... iar ma vait si nu e bine. Am zis ca nu-mi mai pasa. Predau cat trebuie sa predau si asta este.
Colega imi spune ca trebuie sa-mi pregatesc eleva ce s-a calificat pentru faza pe sector la olimpiada. Uitasem. Da... am si cativa copii desteptei, pe care ii ador. Imi vine sa-i sarut. Sunt si lipiciosi, caldurosi, draguti.
Per total, a fost frumos... am discutat in cancelarie cu profesorii si spuneau ca se va schimba planul de invatamant. Vor disparea ore si chiar materii din anul scolar viitor. Da, invatamantul romanesc produce genii pe banda rulanta, si au decis ca e prea mult. Am inteles ca vor reduce numarul orelor de biologie, chimie, fizica. Foarte frumos.
Nu vreau sa ma gandesc la ce va fi. Vreau doar sa fiu buna in ceea ce fac, si pregatita sa lucrez si in alt domeniu. Multumesc oamenilor ce m-au sustinut si m-au sfatuit in tineretea mea sa fac si altceva decat invatamant, sa stiu sa ma descurc si in alt domeniu, caci imi va prinde bine. Acum realizez ca au avut dreptate. Am un CV destul de bunicel si fac tot ce pot sa il imbunatatesc. Restul, Dumnezeu cu mila. Eu ma zbat, si stiu ca voi primi ce e mai bun.
Am discutat cu o colega - mama de baieti, unul clasa a XII-a (da BAC-ul si admitere la facultate), celalalt elev la scoala unde predam - despre facultati, admitere, literatura, lectura in scoala, emotii, griji. Generatii cu probleme la care noi nici nu visam...
Pornesc spre casa... anesteziata... fara ganduri... vise... dorinte...
Gasesc in cutia de scrisori un semn de carte (sunt colectionara - atentie!) lucrat manual. Uitasem ca am scris povesti pentru www.atelierdepoveste.ro si mi s-a promis un obiect handmade. A fost demult. M-a bucurat micul cadou. M-a avertizat oarecum ca nu am citit prea mult in aceasta vacanta de 3 saptamani. Da, asa este, recunosc. Dar sunt multumita ca mi-am vazut multi prieteni, de fapt cunostinte (scuze, am promis ca imi modific filtrul de selectie al prietenilor), am fost la botez, la o mica petrecere, am trait clipe minunate pentru sufletul meu (muzeu de arta, film, teatru, plimbari in parc, prin zapada - am admirat patinatorii curajosi).
...
Am aflat in aceste 2 zile, de cand am revenit din vacanta (caci nu prea am vrut sa vorbesc la telefon in mica vacanta), numai vesti proaste. Despartiri (nunta la care am participat in martie si a fost asa de frumos), furt de iubit al cele mai bune prietene (de parca s-ar fi terminat barbatii de pe Pamant), moarte. Urat... degradant... inuman... parca a inebunit lumea...
De aceea, am ales sa traiesc intens clipa, sa ma bucur de fiecare zambet, mangaiere, imbratisare, fara sa mai visez la nunti "regesti" si palate mari imparatesti si dragoste pana ce moartea ne va desparti. Mi-e greu... Sunt o romantica incurabila, sunt o femeie ce isi doreste sa devina sotie si mama (una speciala, tandra, vesela si minunata)... dar, imi e frica. Pe zi ce trece mai frica, uitandu-ma in jurul meu cenusiu si sumbru. Dar, am pastrat intr-un colt de inima, intr-un sertar din copilarie, intr-un varf de penita si o bucata de batista... cate un strop de speranta, dragoste, fericire si credinta. Voi darui fara sa astept nimic... si stiu ca, la un moment dat lucrurile se vor aseza si pentru mine, linistea va cuprinde si sufletul meu.
Seara linistita si ganduri senine!
