Vorbeam cu cineva despre saruturi intiparite in memorie. Am zambit si am tresarit in acelasi timp.
Cutia cu amintiri... Deschid si le imbratisez. Amintiri frumoase, zambete alese, saruturi sincere, dorite, impartasite, simtite si traite din plin. Intr-un colt, stinghere, stau si cateva care au fost foratate, nedorite, daruite sau primite din obligatie. Sunt mandra de colectia mea. Imi pare rau decele cateva saruturi triste. Asta a fost sa fie. Nici eu nu mi-am dorit sa fie asa.
Alaturi, sta sertarul in care pastrez coelctia de cuvinte. Scrisori, mailuri, sms-uri... Mai frumoase, mai dureroase, mai simple, mai complexe. Mereu am fost fascinata de cuvinte, de impactul lor. Nu pot ramane indiferenta la un cuvant: frumos, ma face sa visez si sa zambesc, trist, ma indispune, ma fac sa vars lacrimi de purificare.
Amintiri si saruturi!
