sâmbătă, septembrie 16

La scoala din nou

Am revenit la serviciu dupa 1an si 7 luni. 
Cum am terminat orele "zbor" spre casa cu sufletul in buzunar. 
Imi e greu sa ma despart de micutii mei. Cand am ore dupa amiaza e foarte grea evadarea din casa. Simt dinainte de a ma schimba de haine ca ma pregatesc de plecare si cer in brate, ma urmaresc la fiecare pas. 
In zilele cand am ore dimineata fie au somn agitat si plang, iar eu sunt cheauna, fie la 6 cand trebuie sa plec sunt in picioare. 
Uneori ma gandesc ca trebuia sa fi incercat sa fac ceva de acasa. Dar tot aveam nevoie de pauze de iesit, etc. 
Cand ajung acasa, ma iau la joaca. Daca ma prefac ca dorm ma striga: "Mama,mami!" si imi ridica pleoapele cu degetele pufoase!
Sunt adorabili, pufosi, dulci, smecherasi, rasfatati! 
Uneori de la oboseala, griji, ii mai zgaltai,mai ridic tonul, apoi regret amarnic. Ei sunt niste copii atat de buuuuni! Ii iubesc enorm si voi face tot ce pot sa le ofer o copilarie frumoasa si o educatie buna. 
Cand ii scot afara, sunt in culmea fericirii! Parca le-as oferi o super vacanta! 
Ii ador si ma straduiesc sa le fiu o mama buna!

Noutati



Este creat cu sufletul. Este un caiet ca un joc. Merita avut! 

vineri, septembrie 8

În curând


11 povești cu învățăminte și 11 imagini ce pot fi colorate. Cartea este scrisă la cererea părinților de elevi din clasele pregătitoare. Fontul este mare și ușor de citit. 
Vă aștept cererile pe site: www.claudiagrozalazar.ro

sâmbătă, septembrie 2

DE toate

Ieri am început școala. Consiliu, colegi noi, acomodare, griji, ochii pe ceas. Alergătură. Emoții. Acasă, totul vraiște (sau aproape, dar prăfuit sigur). Cumpărături în drum. Mintea îmi proiectează toate celelalte proiecte, treburi, întâlniri, plăți,etc. Vreau să fac atâtea, dar nu mai pot. O nevralgie mă dărâmă, dar oricum nu este doar aceasta cauza. E oboseala, stres, teamă că nu mă voi descurca cu toate. E grija viitorului pentru copii. Cum  e mai bine să procedez? E atât de greu să le ordonez singură pe toate! 
Micuții mă așteptau ca niciodată în ușă.
Uneori simt că nimic nu se mai leagă. Că sunt prinsă de mâiini și de picioare (de-a dreptul împiedicată de la oboseală) și nu reușesc să finalizez nimic. 
Reclame la tot felul de medicamente și vitamine. Oare ele sunt soluția? 
Nu știu....
Doamne, Tu mă poți lumina și descurca în toate cele necesare!