joi, mai 21

Reintalnire si... amintiri

Mi se cere sa povestesc cum a fost reintalnirea cu profesoara mea de metodica din facultate. Emotionanta si frumoasa! Memorabila cu siguranta. O reintalnire dupa 10 ani.
Este atat de tanara, de increzatoare. E neschimbata - pentru cateva clipe m-am teleportat in amfiteatru, la seminariile de metodica. Este acelasi om pozitiv, vesel, optimist, care iti da curaj - chiar daca esti pe langa drum - te tine de mana si te aduce pe autostrada "POTI".
Mergand spre locatia unde se tinea cursul, imi aminteam perioada de practica pedagogica. La prima ora, am mers cu dansa, aveam catalogul la subrat si-i spun: "Nu mai stiu cum ma cheama". Raspunsul a fost, scurt si clar: "Tu fa-ti lectia. Iti spun eu cum te numesti." Si a fost bine. Elevii m-au placut, m-am descurcat, apoi au urmat cei mai frumosi cinci ani din viata mea: 5 ani la catedra.
Am legat prietenii solide. Am intalnit oameni care au vazut ceva bun in mine, o urma de potential, care m-au incurajat si mi-au spus ce trebuie sa fac, m-au determinat sa nu renunt cand mi-a fost greu, zicandu-mi: "Ai intrat in hora, trebuie sa joci." Si am iesit la liman de fiecare data.
Totul e sa vrei si sa misti macar un deget. Dumnezeu iti da puterea si ajutorul de care ai nevoie pentru a finaliza.

2 comentarii:

Adrian spunea...

e frumos sa intalnesti pe cineva pe care nu l-ai mai vazut de ceva timp :) ai o stare mai aparte

ajnanina spunea...

eeei, Claudia, multumesc pentru reclama... :)

si eu am avut emotii... nu stiam daca am sa te recunosc... daca nu cumva am sa-ti trezesc amintiri mai putin placute :))

iar potentialul tau de scriitor e cel putin la fel de mare ca cel de profesor...
...si esti mult mai mult decat atat...