DAŢI ŞANSĂ UNUI ZÂMBET!

Paul Daniel Nagy, in varsta de 7 ani, bolnav de Linfom Malign Hodgkin stadiul 3 (un cancer al sangelui), care va avea nevoie de un transplant de celule stem in Italia. Detalii despre baietel puteti gasi pe site-ul

www.paulnagy.ro

Acesta a fost mailul primit. ce am făcut eu... am dat mai departe. Dacă fiecare am dat 10 lei, şansele ca acest copil să-şi redobândească zâmbetul au crescut. Am trimis şi la ziare (vă spusesem că este o meserie în care cred şi mi se pare nobilă). Am primit un răspuns. Acesta:

"Va rog rugati pe mama baietelului sa imi scrie un mail personal pentru a putea publica un anunt in Ζiarul Lumina - Editia de Banat. Va multumesc. cu respect, Cosmin Olinici, director general publicatiile "Lumina"

Cea care se ocupa de cazul puştiului zâmbăreţ, cu ajutorul Iulianei care a sunat la Libertatea, au reuşit să îi convingă să facă public cazul în numărul de sâmbătă al ziarului "Libertatea".

Facem o faptă bună? Ne încumetăm?

Vă mulţumesc enorm! Să ştiţi că nimeni nu zâmbeşte mai frumos, mai cald, mai senin, mai sincer ca un COPIL!

Vis după vis

Visele prind viaţă. Eu nu le-am impus limite, doar le-am scris. Dacă îmi spunea cineva că am atâtea vise, îl consideram nebun cu acte în regulă. O prietenă - femeia cu ţigările cu miros de căpşuni şi cocos - mi-a recomandat să-mi notez 101 vise. Am râs.... ea, serioasă, completează: "Nu râde, cu cât mai multe, cu atât au de unde să se împlinească." Şi, m-am pus pe scris. Şi au ieşit peste 101. ha ha ha. Unele mai mici, altele mai mari.
Ce mă amuză este că ele prind viaţă, ca şi cum s-ar desprinde din agenda viselor. De exemplu, aseară, târziu în noapte, după câteva ore de lectură, am primit un mail cu: "Textul dvs. a fost publicat pe site-ul Cititor de proza - un site serios de literatură. Cît mi-au tremurat degetele pe tastaură până am trimis materialul şi cât a dârdâit sufletul până am citit mailul de răspuns numai eu ştiu (acum şi voi)."

*
Azi m-am întors şi eu la şcoală. Exact în ziua mea full time, cu 9 ore şi o oră de maraton între şcoli. Oamenilor le-a fost dor de mine. Domnul director - un domn în pragul pensiei - m-a îmbrăţişat şi m-a încurajat să plec din sistem, căci valorez mai mult. Copiii, mi-au căutat zâmbetul şi au fost blânzi. În acest moment, cariera mea este legată de alte vise. Fie să se aşeze aşa cum este mai potrivit pentru mine şi pentru alţii. Vreau să-mi împlinesc vise astfel încât să beneficieze şi ceilalţi. Este anul magiei pe care o răspândesc în juru-mi.

*
Moş Crăciun cred că s-a îndrăgostit de mine! Mi-a lăsat cadouri peste tot. Încă mai primesc, şi am fost sunată să mi se spună că mai am de adunat şi de prin alte părţi. :)) Vreau să cred că l-am fermecat cu poveştile mele.