Aseară am fost la petrecere: petrecerea fetelor pasionate de scris, de la care am învăţat că pot scrie. Am primit daruri: un calendar cu flori, cartea "Pelerinii" de Elizabeth Gilbert şi.... o BAGHETĂ MAGICĂ. Am zâmbit şi am înţeles că va fi un an magic penru mine. Am ascultat Leonard Cohen şi Muse. Am povestit despre ţări, vise, dorinţe şi obiective, despre cum să le chemi împlinirea. Fiecare dintre noi lucrează intens la lista sa pentru 2011.
Am adormit citind. Dimineaţă am fost trezită de o mămică ce voia să mă întrebe când începe şcoala. Ningea cu fulgi mari. Am dat zăpada acompaniată de mama. Îmi savurez cafeaua şi mă gândesc cu teamă că trebuie să înfrunt iarna. Pornesc la drum, însoţită de căciula mea norocoasă. Fulgii îmi intră în ochi... le place rimelul. Nu mă pot bucura - sau nu vreau? - de chipurile oamenilor. Oricum ştiu că sunt trişti.
Îmi doresc să vizitez Muzeul George Enescu şi mai este unul în zona Muzeului de Artă - nu ştiu acum al cui este... parcă al unui pictor. Poate în cealaltă vacanţă.
Oamenii dau zăpada de pe trotuare. Îmi amintesc de copilărie, de strigătura "cine nu e gata îl iau cu lopata!". Încă este linişte în oraş. Vânzătoarele sunt la posturi, la fel cei de la bănci. Cum ar fi să lucrezi "într-o vitrină"? Să îţi fie biroul aşa la vedere? Nu m-aş simţi confortabil...
O durere de cap se face simţită. Mă ia ameţeala... şi cad, precum o popică lovită cu putere.
Am adormit citind. Dimineaţă am fost trezită de o mămică ce voia să mă întrebe când începe şcoala. Ningea cu fulgi mari. Am dat zăpada acompaniată de mama. Îmi savurez cafeaua şi mă gândesc cu teamă că trebuie să înfrunt iarna. Pornesc la drum, însoţită de căciula mea norocoasă. Fulgii îmi intră în ochi... le place rimelul. Nu mă pot bucura - sau nu vreau? - de chipurile oamenilor. Oricum ştiu că sunt trişti.
Îmi doresc să vizitez Muzeul George Enescu şi mai este unul în zona Muzeului de Artă - nu ştiu acum al cui este... parcă al unui pictor. Poate în cealaltă vacanţă.
Oamenii dau zăpada de pe trotuare. Îmi amintesc de copilărie, de strigătura "cine nu e gata îl iau cu lopata!". Încă este linişte în oraş. Vânzătoarele sunt la posturi, la fel cei de la bănci. Cum ar fi să lucrezi "într-o vitrină"? Să îţi fie biroul aşa la vedere? Nu m-aş simţi confortabil...
O durere de cap se face simţită. Mă ia ameţeala... şi cad, precum o popică lovită cu putere.