Imi doream sa merg la teatru... (bine, daca ar fi dupa mine as merge in fiecare seara). Obtinusem un bilet la teatrul Passe Partout Dan Puric. In luna august, acolo s-a desfasurat un festival de teatru si am avut posibilitatea sa vad o piesa in mijlocul verii, sa-mi ostoiesc dorul.
Piesa se numeste "Doi dintre Noi", cu actori tineri (Paul Cimpoieru s Ana Pepini), care au lucrat si in alte domenii - cum ar fi IT si PR - ceea ce m-a facut sa inteleg ca talentul este mai presus decat studiile de specialitate.
Pe muzica romaneasca si nu numai, cei doi au dansat si au mimat viata traita de fiecare dintre noi... cu bucurie, casatorie, petrecere, dragoste, cumparaturi, alergatura nebuna, stres, necazuri, refugieri in bautura si in bratele altor persoane, revenire acasa, pasiuni (pictura, sculptura), nasterea de copii, asteptare, batranete....
Totul a fost foarte emotionant.... Sa vezi trairi in pasi de dans... atat de bine exprimate, te infioara pana la nivel celular, din cap pana in picioare.
Spectacolul este dedicat lui Constantin Brancusi si a fost premiat la festivaluri de specialitate.
Daca aveti ocazia sa mergeti... nu ratati piesa.
Piesa se numeste "Doi dintre Noi", cu actori tineri (Paul Cimpoieru s Ana Pepini), care au lucrat si in alte domenii - cum ar fi IT si PR - ceea ce m-a facut sa inteleg ca talentul este mai presus decat studiile de specialitate.
Pe muzica romaneasca si nu numai, cei doi au dansat si au mimat viata traita de fiecare dintre noi... cu bucurie, casatorie, petrecere, dragoste, cumparaturi, alergatura nebuna, stres, necazuri, refugieri in bautura si in bratele altor persoane, revenire acasa, pasiuni (pictura, sculptura), nasterea de copii, asteptare, batranete....
Totul a fost foarte emotionant.... Sa vezi trairi in pasi de dans... atat de bine exprimate, te infioara pana la nivel celular, din cap pana in picioare.
Spectacolul este dedicat lui Constantin Brancusi si a fost premiat la festivaluri de specialitate.
Daca aveti ocazia sa mergeti... nu ratati piesa.
*
La intoarcere, strazile Bucurestiului erau pline de jandarmi. Asta m-a speriat, m-a intristat... ma simteam in pericol... mi-am amintit de realitatea in care traiesc, orasul vandalizat... etc. Revedeam imagini din filmele cu razboi, cu nemti, persecutii si oameni loviti... loviti nevinovati, asta e durerea....
