luni, decembrie 28

2009 pentru mine

2009….
Nu-mi vine sa cred ca mai sunt doar 3 zile din acest an. A fost un an plin pentru mine… am facut multe lucruri, la care nici nu visam. Am invatat ca nu pica para malaiata, in gura lui natafleata… sau – spre bucuria mea – ca nu sunt o natafleata. Am invatat ca e bine pentru evolutia ta, ca om, sa ai dorinte, planuri, dar sa nu tii cu dintii de ele. Ele se vor indeplini daca crezi in ele si daca ai intr-adevar nevoie de acel vis in viata ta.

Ianuarie – o luna cu chin si lacrimi… ma intreb si eu pentru ce, si mai ales pentru cine? Oricat de mult mi-as dori sa fie bine, nu pot de una singura. Nu sunt inger, nu sunt vrajitoare, sunt doar un om – cu suflet bun (asa mi se spune) – care vrea sa aduca bucurie si zambete in jur. O luna cu multe planuri de conferinte… una la Nise, alta in Egipt. Da, frumos… dar criza bat-o vina…

Februarie – o luna asa si asa... amortita… iesire la teatru. Am cunoscut oameni draguti, am mers la petreceri… in mare a fost binisor.
Martie – a inceput cu o nunta frumoasa… chiar de Martisor. Am castigat la un concurs de poezie o invitatie la teatru, a fost ziua mamei si surorii mele, a unei bune prietene. Am inceput scoala de soferi. A fost frumos.

Aprilie – o luna grea pentru mine. Despartire… somaj tehnic… multe lacrimi, chin, suferinta. Si, cu toate astea zambeam… (“Zambeste chiar si atunci cand esti trist. Nu se stie cine se indragosteste de zambetul tau” – Marquez). Nimeni nu e obligat sa iti suporte durerile si fata acra.

Mai – ziua mea, curs de scriere creativa. Incep sa traiesc intens, pentru mine. Prind putere si stiu ca atunci cand imi doresc ceva cu ardoare, se va indeplini. Intalnesc oameni minunati. Imi fac noi prietene. Ele au incredere in mine, imi dau putere.

Iunie – decid ca e cazul sa imi schimb locul de munca. Sanatatea imi joaca feste. In fiecare dimineata, cum intru in laborator, trebuie sa iau mdicamente. Durerile de cap sunt intense pana la stare de lesin. Merg la interviuri, dar e criza. Asa ca, imi ramane sa ma intorc in invatamant. (Eu care spuneam ca nu revin asa curand. Iata ca se adevereste zicala: “Niciodata sa nu spui niciodata”). Scriu o poveste pentru copii si imi este cumparata de editura Aramis.

Iulie – pe 1 ale lunii, Ziua Portilor Deschise la institut. Trebuie sa vorbesc frumos despre laborator. Imi dau silinta. Directorii si secretarul stiintific sunt multumiti. La un moment dat, un domn bine intentonat, imi spune: “Dra, daca tineti la sanatatea dvs., va sfatuiesc sa plecati din acest mediu toxic.” In avantul meu de a face laboratorul luna, de parca ma premia cineva – dar asa sunt, nu-mi place sa-mi bat joc – mi-am fracturat piciorul. Nu am dat importanta. Se umfla vazand cu ochii, dar peste noapte se dezumfla. Asa ca, intr-o dupa amiaza, direct de la institut, ajung la medicul de familie, cerand sa-mi dea un unguent sa mi se dezumfle piciorul. Asistenta imi spune ca sunt inconstienta, ca nu stam la discutii, sa merg la urgenta, la radiografie. Ma duc acasa, linistita. A doua zi, merg zambind la radiografie. “Am ceva?” – intreb. “O mica fractura, spune dna doctor. Dragut. Ajung la ortoped… ce-am vazut acolo m-a ingrozit. Un doctor dragut foc, care mi-a spus ca ii este mila sa ma chinuie pe caldurile acelea cu ghips. Mi-a zis sa stau cuminte o saptamana, cu piciorul bandajat. Ok. Zis si facut. Acest concediu medical a picat la fix. Am invatat pentru examenul de titularizare.

August – o luna a schimbarii. Demisie… directori suparati ca plec. Colegi care se bucurau pentru mine, colegi care ma condamnau. Daca era asa de bine acolo, de ce intr-o luna am fost trei oameni tineri care au plecat? Oricum cele doua saptamani de preaviz au fost solicitante fizic – toti voiau sa ii ajut pentru proiecte si sa las cat mai multe in ordine – dar mai ales psihic. Epuizata, am plecat in concediu, in Bulgaria. Soare, mare, frumos, oameni draguti. Nu am fost eu intr-o forma prea buna. Stiam ca imediat ce ma intorc, schimb domeniul de activitate. Desi predasem 5 ani, au fost 3 ani de pauza. Reacomodare.

Septembrie – scoala. Manuale – nimic nou. Planificari. Lectii. Copii rai si dezinteresati. Credeam ca am o probelema de readaptare, dar am vorbit cu psihologul scolii si am inteles ca sunt ok, ca elevii sunt dificili. Una din colege, s-a transferat la o scoala cu faima, si m-a linsitit: “Acolo copiii sunt de vina. Stai linistita, problema nu e la tine.” Asa ca, fac si eu ce pot.

Octombrie – castig o bicicleta la un concurs de bancuri organizat de www.haios.ro. Se publica o carte stiintifica, la care sunt coautor.

Noiembrie – trimit o serie de cinci povesti la o editura din Craiova. Datorita blogului cunosc oameni inteligenti, veseli, deschisi, interesati de ce scriu (sincer, uneori scriu mari prostii. Dar e blog personal, si imi permit). Aflu ca unul din articolele stiintifice, unde sunt autor, este premiat. Multumesc colegilor care au avut incredere in mine si m-au luat in echipa lor. Particip la cursuri de dezvoltare personala: “Viata ca un joc de puzzle” si “Viata noastra – propriul nostru film”.

Decembrie – pe 5 decembrie, aflu ca povestile mele au vazut lumina tiparului. Unii “prieteni” reactioneaza ciudat – cu invidie – cand afla ca am scris o carte pentru copii. Eu vreau sa cred ca atitudinea mea vis a vis de ei, nu s-a schimbat. Pentru mine, scrisul e o joaca. Cica asa s-ar naste lucrurile mari… din gluma. Am castigat doua concursuri si am primit o infatisare noua pentru cele doua bloguri ale mele, si o carte personalizata. Un Mos bogat… vizite, botez, odihna… vanzarea cartii… o luna frumoasa.


Undeva, candva, am scris ca vreau ca anul acesta, sa am parte de cele mai frumoase sarbatori. Nu ma asteptam. Totul a venit ca o surpriza, pe ultima suta de metri.
Mi-am facut lista cu dorinte pentru anul 2010. Sa se intample atunci cand trebuie, daca asa trebuie.
Dorinta - pe care o pot spune - este ca imi doresc sa aduc zambete pe chipul oamenilor dragi. Vreau sa fiu acolo unde trebuie, cand trebuie, sa spun ce trebuie, sa fac ce trebuie, sa ii ajut, sa ii imbratisez, sa ii sarut si sa le dau incredere. Am inteles ca viata e scurta. Maine pot sa nu mai fiu alaturi de ei… asa ca, nu mai tin cont ca mi-au gresit sau ca nu e corect sa fac primul pas. Nu mai tin cont de reguli si maniere (dar tot spun multumesc, scuzati-ma, iertati-ma... etc. ha ha ha). Vreau sa ma bucur de viata, de ei, oamenii ce mi-au fost scosi in cale. Stiu ca nimic nu e intamplator. Fiecare om – chiar si cel care ma opreste sa ma intrebe cum ajunge intr-un anumit loc – are rostul sau bine definit in drumul vietii mele. Imi doresc sa am grija de ei, sa le ofer bucurii si clipe de neuitat. Sper sa reusesc.


La multi ani cu sanatate, voie buna, spor in toate. Zambete si bucurii tuturor!


Multumesc celor ce imi sunt alaturi, la bine si la rau, cand zambesc si cand plang, cand sunt buna, dar si in momentele mele de suparare (sunt OM). Tin enorm de mult la voi, va imbratisez cu drag si va doresc sa fiti puternici, sa gasiti in voi energia de a fi optimisti, resursele de a trai intens fiecare clipa, de a crede in visele voastre si de a iesi din starea de confort, de a va misca pentru ca ele sa se implineasca. Fara putin efort, fara putina vointa si munca, nu se intampla nimic. Nu putem fi fericiti daca nu facem mici compromisuri. Am invatat ca nu pot multumi pe toata lumea. Am inteles ca e timpul sa-mi traiesc viata: cu bune si cu rele. Decizii ce imi apartin in totalitate. E cel mai sanatos. Parintii mei si-au trait viata cu bunele si relele lor. Asa vreau sa fac si eu. Sunt sigura ca, intr-o zi, vor fi mandri de mine, de realizarile mele.
Sunt multi oameni care au aparut in viata mea – sefi, colegi (oameni care mi-au spus ca pot, care mi-au aratat ca sunt competenta – mama imi dezradacinase increderea in mine; pentru ea, niciodata nu sunt suficient de “sus”), prieteni virtuali – carora le multumesc pentru ajutor si sustinere. Ma rog pentru ei: sa fie sanatosi si sa ajute cat mai multi oameni.

Va doresc sa fim frumosi din interior spre exterior!

Ganduri senine si implinirea tuturor dorintelor!

Azi, film




Am reusit sa ajung la film. Doar asa ma uit. La calculator, acasa, mi-e foarte greu... adica lene.
Pentru mine atmosfera conteaza. Asa ca, am ajuns la Movieplex. Am vazut filmul 3D. Frumos. Efecte speciale bine realizate... multa viata, ecologie, ADN si specii. Aveam nevoie de un determinator de plante si unul de animale. Ha ha ha.
Finalul de poveste... dragostea invinge... Deci, clar mi-a placut!
Acum, citind bloguri, am aflat ca un film ce emrita vazut este: "It's a wonderful life". Poate il voi vedea. :)

duminică, decembrie 27

Poveste trista...

O vacanta. Ea eleva clasa a VII-a. O fetita draguta, cu ochi mari si buze carnoase. Unchiul ei vine sa o ia in vizita. Toate bune si frumoase. Nu era prima vacanta petrecuta acolo. Ajunsa la destinatie, observa ca matusa nu era acasa. Dar, nicio problema. I se spune ca vine a doua zi.
Seara coboara peste oras. Lumea merge la culcare. Spre dimineata, unchiul se cuibareste langa nepoata. Incepe sa o mangaie insistent. Ea se sperie. El ii spune ca nu se intampla nimic. Ea tremura. El pleaca la servici.
Din acel moment, fetita a capatat teama de barbati. Nu ii uraste... Stie ca nu toti sunt la fel.
Timpul a trecut. Fetita a devenit femeie. Frumusica. Admirata si placuta de barbati. Cand se trecea de faza cu sarutatul si se ajungea la mangaieri, femeia spunea ca nu sunt compatibili, iar povestea se termina. A suferit ea, au suferit cei care au fost respinsi. Uneori, acestia, cereau informatii sa se indrepte, de dragul ei. Ea, dura, spunea: "Nu ai cum! Nu ne potrivim."
Femeia si-a canalizat energia pe partea profesionala. A invatat sa isi foloseasca puterea de seductie intr-atat incat sa-i fie bine.
Inca nu si-a pierdut speranta. Stie ca va veni o zi, in care va intalni un barbat bland si vesel, care o va intelege si o va iubi pana la adanci batraneti. Si vor trai fericiti...

Azi, Sfantul Stefan

Dimineata... 27 decembrie... Sfantul Stefan.
Mama imi spune ca nu e curent... bun asa. Lenevesc in pat... e duminica, e sarbatoare, mi-e somn.
Intr-un final, ma ridic, ma spal, imi fac ceva cald de baut... e rece in casa... brrr. Trimit sms-uri cu urari si privesc pe geam. Ploua...
Trebuie sa ajung la botezul unei fetite, Natalia Stefania. Devin nervoasa... nu am curent... cu ce ma imbrac? Trebuie sa gasesc ceva care nu necesita calcare. In fine... ma imbrac... ploua... e frig... asa m-as baga din nou sub plapuma... dar, hai. Curaj gaina!
Ajung la biserica. Mamica - prietena din liceu - se bucura ca am ajuns. Fetita cea mare, de 4 ani, ma intreaba cine sunt. Mama ei ii spune: "E Claudia, a fost la noi, iti amintesti?" Ii trimit pupici. Imi inapoiaza pupicii. La final, vine langa mine si imi spune ca are pauza la gradinita si ca ma pot duce la ea. Ii promit ca voi veni. Ador copiii... si ei pe mine.
Prietena mea imi spune Claudelu... Offf... ea are doi copii, iar eu inca sunt rasfatata. Nu prea sunt in apele mele. Ajung la Unirea... la Diverta, caut o jucarie pentru un baietel de 3 ani jumatate. Merg la o petrecere - intre colegii de la cursul de scriere - primesc cadouri de la Mos (tot am primit zilele astea, clar sunt o fata cuminte), dar... simt ca nu pot fi in forma, asa ca, decid sa plec dupa vreo doua ore.
In drum spre casa, in autobuz, un domn putin ametit de vaporii lui Bachus, ma intreaba ce statie este. Desi mi-e teama (sau nu-mi plac, nu stiu exact ce este) de barbatii beti, ii raspund. Imi multumeste, imi ureaza La multi ani si Craciun Fericit si imi spune sa-mi las frumusetea acasa. Ha ha ha. Clar nu ma vede bine!
Ma pregatesc de o lectura serioasa: "Deconjind ceapa" de Grunter Grass (literatura germana - un alt cadou de la Mos).
Seara frumoasa...

sâmbătă, decembrie 26

Asa, ca de Craciun

“A-nceput de ieri sa cada/Cate-un fulg, acum a stat,/Norii s-au mai razbunat/Spre apus….”
Copiii rumeni in obraji, cu nasucurile inghetate, ies la sanius. Mare galagie pe strada. Fiecare isi lauda sania, mai vitezomana, mai frumoasa. Bulgarii zboara care incotro. Rasetele rasuna pana departe, in zari. Derdelusul creste vazand cu ochii.
Noaptea soseste incet-incet. Stelele isi fac aparitia, in mod spectaculos. Parintii isi aduna copiii pe la case.
Unul singur ramane pe strada, fiind fascinat de o stea. Nu e o stea oarecare. Straluceste altfel. Mult mai puternic si parca are un mesaj de transmis. Copilul se lasa calauzit de aceasta stea. Strabate strazi, dealuri, ajunge intr-un loc unde este o liniste dorita de multi. Steaua coboara, aratandu-i un staul. Uitandu-se atent, copilul vede o lumina. Se apropie incet, dar nu intra. In staul era un prunc si mama Sa. Trei magi, ii dadeau daruri alese: aur, tamaie si smirna. I-au adus aur ca unui imparat, tamaie ca unui prooroc si invatator, smirna ca unui arhiereu, ca unuia care trebuie sa se jertfeasca pentru toata lumea. Copilul vrea sa daruiasca si el ceva. Se uita in jurul sau, si vede vasc intr-un copac. Alege 2-3 crengute si intra cu ele in staul. Se apleaca, se inchina – urmeaza gesturile magilor - si ii saruta picioarele. Pruncul rade, mama Sa este fericita si il binecuvanteaza.
Steaua ii indruma pasii spre casa. Nu intarziase mult. Copilul realizeaza ca l-a vazut pe Iisus. Isi afce rugaciunea si adoarme linistit, impacat si bucuros ca i-a daruit ceva pruncului ce se va jertfi pentru noi, oamenii.
Povestea spune ca in noaptea de Craciun, cerul se deschide si visele devin realitate. Incercati sa faceti o calatorie in sufletul vostru, sa daruiti ceva simbolic celor dragi voua – in special celor care nu au si se bucura intens de fiecare cadou – ca si cand ati darui lui Hristos.
Va propun ceva: incercati sa deveniti copii in aceasta perioada. Cititi povesti, mancati acadele, iesiti la sanius. Dumnezeu ne iubeste… ne-a daruit zapada din belsug. In atmosfera pluteste aroma Sarbatorilor Sfinte, magia noptii sfinte. Se aud glasurile ingerilor, care impletesc cununa pentru pruncul sfant. Trebuie doar sa simtim. Sa iertam, sa fim mai buni… macar acum.
Bucuria nasterii lui Iisus Hristos sa va incalzeasca sufletele!
Sa va fie casa plina, de belsug si de lumina! La multi ani cu bine, La multi ani fericiti, sa traiti!

joi, decembrie 24

Eu, cu mine, azi...

Astept acest Craciun... de obicei, ma agita si ma intristeaza Sarbatorile mari de peste an: Paste si Craciun. De multi ani (ca numar - dar au trecut atat de repede, parca au fost ieri) nu mai am o familie asa cum are toata lumea. Dar, o am pe mama - care imi e si tata si prietena de atatia ani (cam dura si exigenta cu mine, dar o iubesc enorm) - si pe sora mea angelica, minunata, care ma iubeste si ma adora... care vede realizarile mele, pe care eu le consider firesti si ma lauda si se mandreste cu mine. Sora mea, Cosmina, este ingerul din umbra, care ma tine pe linia de plutire mereu. Cand imi spune: "Sor, stii? esti minunata! si sor, stii? te iubesc si te ador!" simt ca sunt SPECIALA.
Simt ca este o perioada a schimbarii pentru mine... asa ca, am schimbat chipul blogului, si am decis sa il schimb si pe al meu... asa ca, azi am fost la coafor. Aceasi Claudie, cu alta palarie. Ha ha ha. Am mai scris ca semana cu actrita Hilary Swank. O buna prietena, farmacista, imi spune - am fost sa-mi fac provizii pentru bila mea fitoasa - : "Azi m-am gandit la tine. Sa vezi de ce. Si scoate de sub tejghea revista Marie Claire, ce o avea pe coperta pe Hilary Swank." Am inceput sa radem ca doua nebune.
Imi doresc sa fiu mai rezervata... sa nu mai strig in gura mea ce fac eu cu viata mea... Nu. Oamenii sunt rai si invidiosi. Merg pe muteste. "Mutul f___e pamantul." E mai bine asa...
Voi fi acolo unde imi doresc sa fiu, cu cine vreau sa fiu, voi scrie carti (am deja doua- una stiintifica, alta de povesti) si povesti, voi citi, voi calatori mult, va fi un an al schimbarii pe plan profesional, sunt sigura de asta... dar nu stiu exact directia spre care ma voi indrepta. Voi deveni o femeie puternica - nu ca acum nu as fi - si stapana pe ce stie sa faca. Voi deveni o femeie foarte placuta si apreciata. Voi boteza baietelul pe care doresc de mult sa-l botez. Voi fi o femeie IMPLINITA!

Cadouri si urari


Surprize neasteptate...
O buna prietena mi-a facut o adevarata surpriza... o fotografie personalizata. Multumesc!
Iar bardutul e primit de la o persoana optimista, ce a vazut intotdeauna ceva bun in mine, m-a sustinut si mi-a spus ca pot, ba chiar merit mai mult.
Multumesc oameni dragi si buni! Sper sa nu va dezamagesc si sa nu ma mai vaiet!
Sa ne vedem sanatosi in 2010!

miercuri, decembrie 23

Ho Ho Ho

"Mos Craciun exista in noi, Daca l-ai chemat..
Lasa-ti visele sa zboare si ai sa vezi..."
"Mi-a spus mie un prieten, ca sunt unele lucruri care exista, chiar daca nu exista" - Citate din "Ho ho ho" - film romanesc cu Stefan Banica Jr.

O urare cu mult optimism

O impart cu toti cei care-mi citesc blogul...
Fie ca, visele sa vi se indeplineasca... uneori e atat de simplu. Credeti-ma. Trebuie doar sa stii sigur ce vrei. Sa fii convins ca asta iti doresti si se va intampla.
Notati pe hartie dorintele (visele) pe care vreti sa le simtiti langa voi...
Dar, nu disperati... daca nu trebuie sa obtineti ceea ce cereti, nu se va intampla...
Va doresc sa fiti linistiti si buni, si zambitori, asemenea mie...
Imbratisari cu drag si voie buna!

Urare de la TNB


Teatrul Naţional Bucureşti vă urează Craciun Fericit şi un An Nou cu bucurie!
Vă aşteptăm şi în 2010 la spectacolele noastre, într-un teatru care se pregăteşte să se înnoiască. Echipa TNB
Teatrul ne aduce mai aproape

marți, decembrie 22

... de Craciun




De sarbatori...


cu fiecare zambet mai buni,
cu fiecare nereusita mai intelegatori,
cu fiecare raza de soare mai calzi,
cu fiecare lacrima mai puternici,
cu fiecare carte mai intelepti,
cu fiecare clipa mai vesnici,
cu fiecare an mai aproape de viata!
LA MULTI ANI SI SARBATORI FERICITIE!

luni, decembrie 21

Magia Craciunului

Foile din calendar au cazut una cate una. Viata este atat de frumoasa si agitata, vie si vesela, presarata cu moment triste, incat nici nu realizam cum trec anii. Cine credea ca dupa caldurile caniculare din vara va mai venii vreodata frigul? Dar iata ca, timpul si-a urmat programul, nu a ramas repetent si azi, a rupt fila cu 19 decembrie.
In aer se simte mirosul rece si curat al zapezii. Se aude zgomotul clopoteilor si muzica specifica sarbatorilor, colindele. Sunt vesela si nerabdatoare sa fiu coregrafa fulgilor de nea.
Poate va intrebati cine sunt. Ma prezint: sunt Fulg de Nea, ajutorul lui Mos Craciun. In drumul meu, aflu dorintele copiilor. Le memorez si le comunic elfilor care listele pentru Craciun.
Mos Craciun e suparat ca toti cer cadouri voluminoase, grele. Nu mai poate cara. El roaga ingerii sa mearga la oameni, sa-I determine sa ceara cadouri simle: prieteni, frati si surioare, jucarii, povesti, CD-uri, dulciuri, obiecte magice.
Mos Craciun se raneste. Are nevoie de un inlocuitor. Fulg de Nea il recomanda pe Bratu, baietelul orfan si trist.
Elfii se duc noaptea si-l rapesc pe Bratu.
Bratu ajunge la atelierul lui Mos Craciun. Scrisorile sunt puse pe categorii, fete si baieti, parinti si bunici.
Elfii sunt bine organizati. Unii scriu etichetele si adresa, altii pun cadourile in saci. Timpul aseaza cadourile in ordine cronologica, de la cel mai tanar la cel mai in varsta si-i face traseul Craciun.
Bratu este orfan de mama. Tatal sau, Bogdan, s-a refugiat in munca. Nu-i mai acorda atentie. Ii cumpara tot ce vrea. Prietenii sai sunt: catelul Labrador Bella, o minge foarte draga –ultimul cadou de la mama – si cartile. Calatoreste unde vrea cu ajutorul atlaselor si al globului geografic.
Bratu se simte util ajutandu-l pe Mos Craciun.
-Dar tu ce iti doresti de acest Craciun?
-O scrisoare de la mama! spuse pe negandite Bratu. Sa stiu ca e bine sis a-mi spuna ce trebuie sa fac cu viata mea!
-Am sa vad ce pot face. Renii te vor insotii spre casa. Bratu, obosit si entuziasmat, a cazut intr-un somn adanc.
Fulg de Nea, aseaza cu grija scrisoarea langa globul magic primit in dar de la Mos Craciun.
“Dragul meu drag,
Chiar daca nu sunt langa tine, iti veghez pasi. Stiu fiecare rasuflare a ta, fiecare zambet si fiecare lacrima. Ma rog pentru tine sa-ti fie bine. Ma bucur pentru fiecare reusita. Sunt incantata ca ti-ai gasit prieteni de nadejde cartile. Sunt multumita ca ai colegi buni care te ajuta la nevoie.
Lorena este o fata minunata si sunt mandra ca-ti este prietena, ca va petreceti timpul impreuna. Va urmaresc cum va amuzati cand faceti schimb de timbre, cand vorbiti despre muzica, filme si personaje literare. Sunteti niste copii minunati. Te-am iubit di te iubesc in fiecare clipa! Sunt alaturi de sufletul tau!
Stiu ca si tata te iubeste, dar nu stie cum sa o spuna. Prin cadourile pe care ti le face iti arata toata dragostea lui.
Tu esti mai curajos. Imbratiseaza-l si spune-I ca-l iubim mult de tot: si eu sit u.
Va imbratisez pe amandoi cu toata dragostea si voia buna care exista!
Sarbatori Fericite!
Un Mos Craciun ca acesta mai rar.
Pupici cu dragoste de mama!”
Bratu citeste scrisoarea emotionat. Lacrimile ii sticlesc in ochi. Inchide ochii. Lacrimile se preling pe obraji. Le sterge cu grija si duce mana la buze. Le saruta. Sunt lacrimi pentru mama: de multumire si de dragoste de fiu.
Se schimba de pajama. Isi pune un trening frumos. O mangaie pe Bella si merge spre living.
-Buna dimineata, tata! Craciun Fericit!
-Craciun Fericit, fiule! Gata pentru deshiderea pachetelor?
-Bineinteles. Tu?
-Si eu… chiar nerabdator spuse tatal vessel, cu lacrimi in ochi.
Craciunul are o semnificatie speciala pentru el: si-a cunoscut sotia, I s-a nascut fiul si este ziua lui de nastere.
... este o poveste schelet... va fi imbogatita, cand autoarea mai ssta si pe acasa... :)

Urare de la BestJobs

Asculta
Bucura-te
Creeaza ceva durabil
Daruieste
Empatizeaza
Fii bun
Gandeste
Hotaraste-te
Iubeste
Judeca-i mai putin pe ceilalti
Kantareste
Lumineaza
Multumeste
Nu te opri din drumul tau
Ofera mai mult decat primesti
Plimba-te
Quleste mai putin
Razi!
Staruie asupra cuvintelor
Treci mai usor peste ce ti se pare greu
Tine cont de ce simti
Urmeaza-ti inima
Vorbeste mai putin si fa mai multe
Xprima ce simti
Zambeste
Cu alte cuvinte, numai bine!
Echipa Benefica
www.editurabenefica.ro

duminică, decembrie 20

O rasfatata

In vecinatate, locuieste o fata frumusica, harnica, sufletista si zambareata foc. Daca ii vorbesti frumos, nu exista sa nu te ajute. Este o buna ascultatoare si extrem de darnica. Numele sau... Dariana.
Anul acesta a fost unul greu pentru ea. A intalnit multi oameni rai, care au dezechilibrat-o. Rautati, cuvinte dure, invidii, toate adunate au contribuit la o schimbare pentru ea.
Avea nevoie de un scut de aparare. A inceput sa se izoleze, sa aibe grija de ea si de sufletul ei. Cand cineva incearca sa fie rau, devine aricioaica si ataca prin cuvinte. Incearca sa nu jigneasca, dar nu accepta orice.
Nu prea mai are incredere in oameni. Nu vrea sa mai sufere. In definitiv n-a omorat pe nimeni. Tot ce a obtinut, a obtinut prin munca si inteligenta.
Este o fata rasfatata. Mama si sora o iubesc la nebunie. Uneori, chiar nu mai vrea nimic... ar vrea sa plece cu bursa cateva luni in strainatate, sa se desprinda de ele. Insa, le iubeste si ea. Stie ca le este greu sa o stie departe. Isi aminteste de delegatiile de cate o saptamana, cand o sunau continuu.
Este rasfatata si de oameni cu suflet bun, asemenea ei, care o vor in preajma lor in momente speciale.
Este rasfatata de soarta... Intalneste omul potrivit, la momentul potrivit.
Dariana... este minunata! Va doresc sa o intalniti intr-o zi... sau sa intalniti pe cineva asemenea ei.

sâmbătă, decembrie 19

Am castigat

http://www.cherrytales.ro/castigatori-concursul-de-craciun/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Cherrytales+%28CherryTales%29

Am scris o poveste despre Craciun si am castigat!

Multuuuuuuuuumesc!

Ma simt iubita de Mos Craciun si norocoasa!

Felicitari si celorlalti participanti!
Sarbatori Fericite tuturor!

Seara de teatru

"Prin nameti, in fapt de seara, am pornit catre oras..."
Teatrul National Bucuresti... Sala Amfiteatru... "Cinci femei de tranzitie"...
Nici nu stiu cu ce sa incep... sa spun ca a fost frig in sala sau sa vorbesc despre piesa?
Patru prietene si fiica celei de a cincea (reprezentand noua generatie) se intalnesc sa povesteasca fel de fel... despre moarte, barfe, carti, dans si bautura...
O bibliotecara, mama unui baiat, care a parasit-o, fara niciun cuvant, caci il "sugrumase" cu prea multa atentie.
Gazda (Rodica Popescu Bitanescu), casnica, sotia unui constructor foarte cunoscut pe vremea lui Ceausescu, dar cu toate astea locuiesc intr-un apartament de protocol, cu chirie. Barbatul o inseala... (se pare ca faptasa este una dintre prietenele gazdei).
O profesoara de istorie (m-am simtit reprezentata), intrigata ca elevii sunt dezinteresati, ceea ce o avantaja totusi pentru a primi meditatii.
O afacerista, care are succes, are bani, si-a schimbat casa, masina, ba chiar si sotul... dar are o nemultumire - are o fiica lesbiana ce urma sa se casatoareasca.
Ultima, dar nu cea din urma este fiica prietenei gazdei - ce nu a putut ajunge la intalnire - nemultumita de relatia cu mama sa, care o protejeaza excesiv si nu o lasa sa se marite cu cel pe care il iubeste de trei ani de zile. [Adevarul e ca, o mama iti poate da orice, numai noroc nu... Destinul isi spune cuvantul - desi, eu cred ca il mai poti si influenta putin, prin puterea gandului].
S-au pus in discutie subiectele:
- moarte (mori cand nu mai ai zile de trait);
- femei frumoase vs femei urate;
- socialism vs capitalism;
- relatia copii-parinti;
- puterea prieteniei;
Este o piesa draguta... Si inca ceva... mi-a placut muzica.

joi, decembrie 17

Craciunul azi...


Noapte linistita (silent night)… Asa spune un cantec al sezonului. Imi lipesc nasul de geam si privesc in departare. Totul este alb. Patura de nea s-a asternut usor, linistit peste oras. Podoabele colorate lucesc in dreptul stalpilor de curent. Arborii au imbracat plase de beculete. Par nestemate intr-un ocean de alb-argintiu. Fulgii zglobii si veseli danseaza… mai lent sau mai alert (repede), in functie de muzica pe care, doar ei o aud. Privesc spre cer. Oare vine Mos Craciun? Parca, in departare se zareste sania, trasa de reni. Zambesc… Cum o fi fost aceasta noapte, acum multi ani, cand s-a nascut Iisus Hristos?
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
In aceasta perioada, brazii fosnesc in padure. Sunt nerabdatori sa ajunga in casele oamenilor, sa le simta emotia si bucuria Sfintei Sarbatori. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei, venit din Europa, cel mai probabil de la popoarele germanice sau chiar ariene. Incetul cu incetul, acesta a intrat in traditia crestina. Acum multi ani in urma, pomul de Craciun era impodobit cu mere, prajituri si dulciuri, dar, odata cu trecerea anilor, traditiile si obiceiurile s-au schimbat, iar oamenii odata cu ele. Sarbatoarea Craciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru crestini, si mai ales pentru copii, care asteapta cu nerabdare, an de an, zilele in care merg sa colinde, impodobesc bradul, se duc la biserica , se bucura de Nasterea Domnului, la o masa imbelsugata de familie, in mijlocul celor dragi.
Frumos... poveste...
Cati dintre noi mai traiesc adevaratul miracol al acestei Sarbatori? Cati dintre noi stim cu adevarat ce inseamna aceasta noapte? Stim sa daruim din putinul sau multul nostru celor care nu au deloc?
De curand, am ajuns la biserica. O fetita draguta, firava, cu ochi blanzi de caprioara, curat imbracata, dar atat de subtire, imi atinge usor umarul si imi spune, cu teama: „Tanti, nu vreau bani. Merg cu dumneavoastra sa-mi luati ceva de la alimentara. Stiti, la noi nu va veni Mos Craciun! Suntem saraci!” In acel moment, mi s-au umplut ochii de lacrimi si am spus: „Draga mea, nu exista copii saraci si copii bogati. Copiii sunt buni si rai. Iar Mos Craciun ii iubeste cu ardoare pe cei cuminti, iar celor obraznici le aduce lucruri care sa-i invete sa devina cuminti si ascultatori. Va veni si la tine”. Am sa-i fac un pachetel cu dulciuri si ceva rechizite si am sa i le duc. Din partea lui Mos Craciun bineinteles. Voi fi doar un intermediar.
Dragi copii, invatati sa daruiti din jucariile voastre si celor care nu le pot avea niciodata, decat prin bunatatea voastra.
E greu sa fim buni, dar magia Craciunului ne imblanzeste, ne inmoaie orgoliul si duritatea. Ne fortam sa fim buni, sa ne cumparam iertarea lui Iisus Hristos, sa ne spalam greselile.
Sa fim pentru o zi si o noapte ingeri! Sa zambim si sa imbratisam oamenii de langa noi, pe care adesea ii incarcam cu problemele noastre, carora nu le acordam suficient timp si atentie, pe care uitam sa ii ascultam...
Te asteptam Mosule drag, ascultand colinde si facand daruri frumoase celor care au nevoie!
Se aud zurgalai... ma retrag de la geam, sa nu-l sperii pe Mosu’!
Craciun Fericit! Zambetul si bucuria sa va fie oaspeti permanenti, oameni buni!

Drumul scrisului...


Sora mea a luat o carticica pentru a o dona la SOS Satele Copiilor, unde firma la care este angajata face frecvent voluntariat. Mi s-a parut frumos, pentru prima data am realizat ca am scris o carte PENTRU copii.

M-am simtit utila.

Aseara, neavand somn - sunt atat de obosita mental, inca nu ma pot odihni - ma gandeam sa duc la biblioteca scolii 2-3 carticele.

Azi... ma gandeam care au fost primele semne ca mi-as dori sa scriu.

Anul trecut, prin noiembrie... am participat la o lansare de carte. Douglas Kennedy mi-a dat autograf (cu stiloul, mi-a scris: "Lovely name")... mi-a placut. Ma gandeam: oare cum este sa fii scriitor? Apoi, o buna prietena, mi-a daruit o felicitare cu o penita de stilou - asemanatoare cu cea primita de la colegele mele Lucia si Beatrice cand am plecat din institut - apoi aparitia in revista ELLE a "cronicii" facute de mine la acea seara de lansare.

Am trait aceste zile minunata senzatie, pe care nu o pot percepe la adevarata valoare... sa dai autografe.... Frumos!

miercuri, decembrie 16

Pupici, pupici


Am descoperit o carte despre pupici. Editura Vellant: www.vellant.ro.
Descriere:

"Te-ai întrebat vreodată cum e un pupic? E dulce... ca vata de zahăr, e zgmotos sau e de ciocolată, e răcoros sau călduţ, este foarte pufos. Un lucru e sigur: un pupic este tot timpul de-li-cios!
O carte special conceputa pentru cei mici, cu coperte pluşate, Pupici, pupici cuprinde descrierea celor mai deliciosi şi amuzanţi pupici, de la cel gingaş al mamei până la cel care te va face întotdeauna să roşeşti.
Selma Mandine s-a născut la Hong Kong. Deşi a studiat Designul fotografic, a devenit foarte pasionată de ilustraţia de carte şi s-a îndreptat către cartea ilustrată pentru copii odată cu mutarea ei în Franţa."
Asa carti, tot sa citesti... pe vremea asta.

Povesti cu pilde pentru copiii isteti


Aceasta este...
O carte micuta, dar cu mult suflet. Este scrisa din pasiune. Este scrisa cu pofta de viata, de copilarie, de frumos si de curat.
Unii s-au bucurat pentru mine, altii au reactionat urat... altii mi-au spus ca acum sa semnez contract cu barza.
Zambesc. Am invatat sa am rabdare. Am invatat ca toate vin atunci cand trebuie, cand esti pregatit.
Multumesc din suflet pentru fotografii. Fotograful este o persoana deosebita....

marți, decembrie 15

Alta matematica - Nichita Stanescu

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.


Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.
Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,un cal fara un tramvai
face un inger,o conopida plus un ou
face un astragal…


Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
raminem aceiasi…


Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

Iarna de iarna


A venit iarna in adevaratul sens al cuvantului. Ger... vant turbat ce danseaza cu fulgii, mai mici sau mai mari...

Nu-mi place frigul. Nu-mi plac hainele groase si multe. Sunt friguroasa, dar nu-mi place sa ma incotosmanez. Nu-mi place nebunia care se creaza in oras - marea capitala europeana - cand ploua sau ninge putin. Oameni agitati... autobuze aglomerate... totul o ia razna. Nu-mi place sa dau zapada din curte... e atat de grea si inghetata e insuportabila. Nu-mi place iarnaaaa!

Offf....

Vreau sa hibernez si sa ma trezesc cu forte proaspte, zambete si voie buna la primavara!

Feriti-va de mine.... sunt rautacioasa cand e frig. Ha ha ha... ce reclama imi fac! Tot sa vina Mosu'.

...

Un trandafir ce a rezistat o saptamana si o zi...
Frumos... simplu... minunat... interesant... vesel... zambitor...
Un trandafir ce a demonstrat ca se poate si mai mult...

"Buna ca viata"

Fotografia este preluata de pe blogul realizatorului Dragos Bucurenci
Seara de luni... obosita de drumuri, pornesc televizorul.
Emisiune pe TVR1, luni, ora 23.30. Invitata este Andreea Marin Banica. Tema emisiunii viata mintala sanatoasa. Nu exista om fara probleme de depresie, anxietate, stres. Romanii nu apeleaza la psihoterapeuti. Dar asta nu e o rusine. Ba chiar deloc. Iti face bine sa vorbesti cu un om care sa stie sa te asculte, sa te sfatuiasca, sa iti spuna ca esti ok, ca totul se rezolva.

La un hop in gol, trebuie sa ne dam de o parte, sa ne intrebam de ce am ajuns aici, ce si cum se poate remedia. Este important sa realizam ca fiecare om din viata noastra are rolul sau bine sabilit. Trebuie sa il recunoastem si sa il apreciem.

Se vorbea despre orele alocate somnului. Sunt atat de importante alaturi de alimentatie, sport, oamenii din viata ta.

E foarte important sa iti acorzi atentia cuvenita. Tot daruind, rezervele energetice scad... si vei ajunge intr-o buna zi sa nu mai valorezi in fata celorlalti nici cat o ceapa degerata.

Sa aveti o viata buna!

luni, decembrie 14

Povesti

Fascinata de povesti, le caut. Ele ma gasesc, ma iau de brat si imi cer sa le dau viata, sa le spun si altora sa se bucure de ele.
Nu sunt o impatimata a cumparaturilor. Mai nou, neavand nici bani, chiar imi displac.
Azi am ajuns intr-un supermarket sa iau cele necesare gurii - nu ca as si manca, dar sa fie acolo in frigider - si am ajuns la raiunul de cafea. Am gasit oferta de sarbatori, in ambalaj de sezon, foarte atragator. O cutie metalica ce reda in imagini o poveste de "dragoste". Ajunsa acasa, deschid cutia si citesc: "Savureaza magia Craciunuluui la o cafea alintaromata.
Aseaza-te la birou, savureaza o cafea alintaromata si scrie-ne "Povestea celui mai frumos Craciun" petrecut alaturi de cei dragi! Incarc-o apoi direct pe www.coffeechat.ro si poti vota apoi povestea preferata. Autorii celor mai frumoase 5 povesti vor primi un filtru de cafea de la JACOBS."
Trebuie sa recunosc ca aceasta perioada nu-mi este foarte draga. Voi improviza la greu o poveste... cum as vrea sa fie Craciunul in familia mea... pe care o voi avea, sunt sigura de asta, intr-o buna zi.
O poveste in care zambetul si bucuria sa fie oaspeti permanenti.
Pe curand! Scrieti si voi!

Zori de zi


Zori de zi, zori de zi, asta vreau in viata mea.
Aleg sa nu ma las coplesita de greutati si probleme.
Nu-mi luati dorul, visul si speranta. Lasati-le sa dospeasca. Imi plac. Sunt ale mele, unice, speciale.

duminică, decembrie 13

sâmbătă, decembrie 12

Muzeul de Arta







In perioada 10 decembrie-10 ianuarie 2010 se poate vizita la Muzeul de Arta, intrarea din Stirbei Voda expozitia: NODURI ITALIENE. CRAVATA - EVOLUŢIE, LIMBAJ ŞI STIL.
Sunt expuse cravate din perioade diferite, istoric, fotografii al unor poeti (Charles Baudelaire), actori (Marlene Dietrich, Charlie Chaplin,), regizori, regi, lorzi si alte personalitati ale timpului, purtand cravate, diferite modele. Sunt descrise materialele din care sunt confectionate (lana, bumbac, plastic) - unele sunt extravagante. Exista, de asemenea, un numar 7-8 costume barbatesti din epoci diferite.
M-a impresionat o cravata albastra, in sapte pliuri (pliseuri).
Realizarea nodului de cravata este cotata arta.
Cravata este semnul elegantei si bunului gust masculin.
M-am intors putin in istorie... m-am plimbat prin lumea eleganta si m-am intrebat daca mi-ar fi placut sa ies cu un barbat asa ferchezuit. Cu siguranta nu in zilele de azi, cand doar imbracatul ti-ar lua o ora, iar timpul este atat de pretios.
Este o expozitie ce merita vazuta.



Seri de poveste

Fie ca esti copil sau ai suflet de copil,
Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si Carturesti te asteapta intre 11 si 17 decembrie de la orele 19:00 sa pasesti in lumea fermecata a povestilor.
Zane fermecate, printese adormite, printi curajosi si balauri infricosatori vor prinde viata prin vocea actorilor celebri si oamenilor de televiziune.
Ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti!
Adresa: mansarda Carturesti Verona 13-15
Mircea Albulescu, Andreea Berecleanu, Eugen Cristea, Alina Darian, Cristina Deleanu, Andreea Esca, Alexandrina Halic, Andreea Marin Banica, Maia Morgenstern, Mara Panaitescu, Andreea Raicu, Alessandra Stoicescu, Mihai Verbitchi, Andrei Zaharescu sunt povestitorii care, la invitatia Fundatiei, si-au asumat misiunea de a-i apropia pe copii de carti si de povestile nemuritoare care au fascinat generatii intregi.
Ultima seara de poveste va fi dedicata teatrului de papusi: copiii, voluntarii si varstnicii de la Centrul Comunitar Generatii, infiintat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei vor pune in scenabasmul Cenusareasa, cu papusi realizate de manain cadrul atelierelor de creatie de la centru.
De asemenea, in timpul serilor de poveste va putea fi admirata expozitia de fotografie de poveste realizata de Alisa Tarciniu si Oana Tanase de la HeartMates Studio. Pe toata durata evenimentului parintii aflati la Carturesti au posibilitatea de a face donatii in beneficiul copiilor mai putin norocosi, sprijiniti prin proiectul Fondul Special pentru Copii al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei: copii ce provin din familii sarace, abandonati, sau care risca sa abandoneze scoala din cauza lipsurilor materiale. Provident Financial, partenerul acestei editii a Serilor de Poveste au contribuit cu 5000 de euro la acest fond de urgentapentru copii. Pe langa Provident Financial, au mai sprijinit Seri de Poveste 2009: Fulga, HeartMates Studio si partenerii media Radio Itsy Bitsy, Romania Liberasi 121.ro.
Poate ne intalnim pe acolo....

vineri, decembrie 11

Miros de iarna si poveste

Timpurile grele ascund şi multe oportunităţi nebănuite.
Iarna... si totusi soare. Deci... speranta moare ultima. Chiar daca se apropie sarbatorile si nu am bani sa daruiesc lucruri dragute celor din jur, incerc sa zambesc si sa fac fapte bune si placute.
Cand frigul de argint iti bate in geam furios, si vrea sa te impresioneze cu ale sale flori de gheata, ramai putin cu tine si ale tale ganduri si trairi. Nu e asa ca o imbratisare si un zambet face mai mult decat orice colier de diamante? Nu-i asa ca un sarut poate topi si cel mai mare aiceberg?
Orice rau ce ni se intampla, are rostul sau bine ascuns.
Fie ca aceasta perioada a sarbatorilor sa ne desluseasca mistere. Cat mai multe... in preajma bradului impodobit si in sunetul colindelor: "Deschide usa (sufletului) crestine... "

joi, decembrie 10

Numarul 10

Superstitii. Spuneam ca nu mai cred ele... dar ma amuza. Azi, 10 decembrie, am primit cartile mele cu povesti. Sunt dragute, subtiri, micute, firave, asemenea copiilor si de ce nu?!, asemenea mie.
Avizul postal avea numarul 10. Numarul coletului 755.
Vestea ca mi-au fost publicate povestile am primit-o in dupa amiaza de 5 decembrie.
Deci, toate numere divizibile cu 5, numarul meu norocos, ziua mea de nastere.
Azi, am primit prima felicitare cu ocazia Craciunului. Colectionez felicitari si imi plac la nebunie cand le descopar in cutia postala sau in punga de cadouri.
Fie ca vestile bune sa curga in fiecare locuinta..

miercuri, decembrie 9

Scrisoare catre Mos Craciun


Draga Mos Craciun,


Iti multumesc pentru ca nu m-ai uitat niciodata, indiferent de nivelul cuminteniei mele de peste an.
An de an, am avut cel mai frumos pom de Craciun…mi-am innoit tolba cu poezii (arhiva cu poezii) sa te impresionez…m-am jucat cu papusile si jocurile educative… am citit cu nerabdare cartile primite cadou (iti amintesti cand am plans la “Singur pe lume” sau la “El Zorab”?). Apoi, crescand, mi-ai daruit haine frumoase, parfumuri si bijuterii. Acum, am devenit o femeie draguta, isteata si zambitoare.Mosul meu drag, anul acesta mi-as dori sa traiesc o frumoasa poveste de iubire…efervescenta emotiilor unei cereri in casatorie…sau primirea unui inel de logodna! Crezi ca se poate? Te rooog.

Am fost cuminte! Intreaba pe cine vrei (unii cica as fi prea enervant de cuminte!)... am citit (nu atat cat ar fi trebuit sau as fi putut)… am apreciat frumosul din jurul meu…am ajutat cat si cum si pe cine am putut… am zambit si am adus putina bucurie in jurul meu... am scris povesti pentru copii.
Mos Craciun, tu esti darnic si esti bun! Sunt o romantica incurabila… o visatoare iremediabila… si vreau sa traiesc o dragoste… asa ca in povesti (Exemplu: “Frumoasa din padurea adormita”…glumesc si eu!). Stii tu… se intampla si in filmele in care tu detii rolul principal. Duci un glob magic unei fetite de 13-14 ani, ea il rasuceste, isi doreste sa intalneasca barbatul mult visat…si peste cativa ani se intampla. Sau: o femeie de cariera, frumoasa, cocheta…se-ntoarce in casa parinteasca sa petreaca magia Sarbatorilor de Iarna alaturi de cei dragi. Participa la impodobirea bradului, gaseste globul, il intoarce, isi doreste sa-si gaseasca sufletul pereche (caci e tot ce-i lipseste!) si la petrecerea din ziua Craciunului, apare barbatul dragut, vesel, intelegator, optimist.
Mai mult ca niciodata imi doresc, sa traiesc cu ochii deschisi o astfel de poveste! Sa stiu, sa simt, sa fiu convinsa ca exista un om care ma cere in casatorie in ziua Craciunului. Sau m-as multumi sa primesc o simpla, dar sincera si in acelasi timp ORIGINALA (nu folosindu-se Copy – Paste sau Forward) declaratie de dragoste.
Indiferent de ce imi vei aduce (poate un aparat foto - cel mai simplu si ieftin), te astept, bunule Mos Craciun! Imi esti tare drag!

Te-mbratisez cu dor,

Claudia

.... CONCURS SHEBLOGS.RO

Soare cu mesaje

Desenez un soare si pe fiecare raza notez un mesaj:
-sunt multumita cu viata mea;
-sunt fericita de tot ce am pana la aceasta varsta;
-sunt vesela;
-sunt puternica;
-sunt descurcareata;
-sunt importanta;
-sunt apreciata;
-sunt iubita;
-sunt respecatata;
-am motive sa zambesc in fiecare clipa;
-ma ocup tot mai mult de sufletul meu;
- cu fiecare zi, viata mea e tot mai frumoasa;
-am vise pe care le voi indeplini pas cu pas;
-visele sunt notate in calendarul vietii;
-am prieteni putini dar buni;
-am sansa de a cunoaste mereu oameni;
-sunt intr-o forma de crestere si evolutie continua;
Ganduri senine, zambete si voie buna!

marți, decembrie 8

Zambiti

Chamfort:"Dintre toate zilele, pierduta e aceea in care nu ai ras."
Arcadie Percek:"Rasul reprezinta o supapa de siguranta a vietii."
Voltaire:"Sa radem, caci pana la urma cu asta ne alegem."
Beaumarchais:"Ma gandesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang."
Victor Hugo:"Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor."

Culoare


Imi cumpar acuarele sa-mi pictez zilele si clipele in culori vii. Sa imi desenez un zambet larg si roz cat Casa Parlamentului. Sa imi asez soare in fereastra pentru a-mi lumina si inveseli fiecare dimineata.
In curte, imi voi colora un curcubeu care sa ma mangaie calduros atunci cand am nevoie. Norii vor fi pufosi se veseli, cu forme caraghioase si copilaresti, vor fi printi si zane, zmei si cai nazdravani, delfini si sirene.
Flori multe si zambitoare, sa-mi atinga obrajii cu petalele lor catifelate.
Aleile sa imi fie bine marcate si sa duca la palate cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, sa rad si sa dansez la baluri de poveste.
Caleasca sa fie din zahar si vizitiii chipesi.
Pulovarul de mohair e atat de moale, cald si parfumat... adorm si ma trezesc... poate, maine.
Somn linistit, zambete si bucurii, vise placute si realizabile!

Educatia incotro?


Zilele acestea am ajuns intr-un liceu de elita al Bucurestiului. Am vazut si copii civilizati... am inteles ca mai sunt copii carora le place sa citeasca si sa invete. Dca as ajunge in minister - nu imi doresc, dar cine stie ha ha ha- as scoate din materiile inutile. A face o alta programa scolara. Sincer... m-as gandi si as face ceva foarte atractiv si foarte util pentru elevi. Chiar sa inevte sa faca ceva practic. Sa stie exact despre ce se spune in teorie.

azi, o profa de engleza spunea ca pustii sunt foarte bine pregatiti engleza. De ce? caci parintii ii mediteaza, clar. De ce franceza si alte limbi straine nu invata? Ok..problema lor.

O profa de matematica spune: "sunt doar la engleza bine pregatiti. la matematica sunt din ce in ce mai slabi."

Problema este alta si e un semnal de alarma. Am citit diverse articole - pentru a fi un profesor cat mai bun - si am aflat ca, la nivelul tarii exista foarte multi copii cu probleme psihice, violenti, probleme comportamentale.

Pentru a arata ca nu sunt eu paranoia, va amintesc ca actorul Tudor Chirila a avut un program desfasurat in marile licee din Bucuresti. Nu a ramas cu o impresie placuta in urma vizitelor facute. Un articol despre educatie a postat si azi aici: http://tudorchirila.blogspot.com/2009/12/moartea-educatiei.html

Cu toate acestea, eu azi, sunt mandra de elevii mei. Am avut olimpida faza pe scoala si au obtinut rezultate bune, iar o fetita merge la faza pe sector.

Deci, daca vrei se poate...

luni, decembrie 7

Viata, clipa de clipa

Viaţa este frumoasă atunci când ştiu cum să o trăiesc.

“Ai grijă cu ce-ţi stropeşti visele! Stropeşte-le cu griji şi teamă, şi vor creşte buruieni care vor sugruma viaţa din ele. Stropeşte-le cu optimism şi soluţii, şi vei cultiva succesul. Caută mereu căi pentru a transforma problemele în oportunităţi. Caută mereu moduri de a-ţi hrăni visele!” (Lao Tzu)
"În viaţă trebuie să ţinteşti Luna, iar dacă n-o vei atinge, măcar vei rămâne printre Stele."
... adun cuvinte magice care imi vor calauzi pasii in viata si viata in fiecare pas...

... de la capat

daaa.... iarasi e luni. inceput de saptamana. m-am suparat si scriu cu litere mici. azi, chiar daca voi gresi nu ma corectez.
cu toate astea, am avut o dimineata luminoasa. am ajuns cu treburi importante la un liceu de elita din capitala. la un moment dat, cineva ma ia de mana si-mi spune: "doamna profesoara! ce faceti? am avut eu impresia ca va vad." Tiza mea de acum 4 ani, de la o scoala generala buna (atunci am meritat mai mult ca acum), singura dintre elevii mei care a dat la chimie biologie d edragul meu. am imbratisat-o. ma tinea asa strans de mana. e atat de frumoasa. se pregateste sa dea la medicina.
ce sa mai spun? ca ma doare invidia asa zisilor prieteni pentru ca am scris o carte. le spun clar si raspicat ca nu ma imbogatesc din asta, nici nu imi rochie fara umar ca Raduleasca si ma dau mare cu lansare de carte. nu. dar... ce sunt asa fraiera si dau explicatii? am muncit doar... nu am scris dupa dictare... in plus de asta, am fost avertizata ca asa se va intampla. trist. dar suntem oamenii cu totii, si ii accept si cu aceste rautati.
am primit un mail de la o colega, profesoara de franceza. a plecat cu sotul, medic, trei luni in franta (a gasit el de lucru acolo). m-a bucurat faptul ca nu m-a uitat...
zambete, voie buna, impliniri...

duminică, decembrie 6

Zi frumoasa

Trezire cu greu... dar sora mea striga ca a venit Mosu' si la mine, asa ca ma ridic.
Woww.... da.. a venit. Mi-a adus dulciuri... M&M - stie Mosu' asta ce-mi place. N-am vazut asa ceva. Ha ha ha.
Scot nasul in curte... imm... cam urat. Tusesc. Asa as lenevi! Verific mailul... oameni care doresc sa-mi cumpere cartea - de care sunt mandra desi nu am vazut-o - mailuri dragute de la oameni pe care nici nu-i cunosc. Ziua incepe intr-un mod placut.
Hai, Claudia, trage de tine si iesi din casa azi! Ai promis de ieri...
Ok.. ok... gata, ma pregatesc. E bine ca nu sunt genul care sa stea zece ore in oglinda... Blugi, pulover, haina, fular si gata. Am plecat.
Unirea... o iau pe jos spre Universitate... Palatul Sutu - Targ de Carte pentru copii... ma uit si imi plac la nebunie... ce as vrea sa colorez si eu. In curtea Palatului, targ de obiecte artizanale cu ocazia sarbatorilor. Lucruri frumoase, originale, realizate din te miri ce materiale. Am vazut niste semne de carte superbe, originale (eu sunt colectionara). Realizatoarea lor, a vazut ca ma uit cu jind la ele si mi-a inmanat o carte de vizita... poate intr-o zi, imi voi permite un semn de carte. Ha ha ha.
Am admirat si expozitia cu cladiri impresionante ale Bucuresti-ului din pasajul Universitatii.
Am trecut si pe la TNB sa vad ce piese se mai joaca... Imi doresc sa vad "Tectonica sentimentelor" cu Ilinca Goia.
Nebunie mare in parcul de distractii organizat la Unirea.
Luminitele sunt mai frumoase in sectorul 5 la Vanghelie... decat cele de la Romana. Ha ha ha.
Ajung acasa... fetele mele ma iau la votare... Off da, sunt cetatean care se respecta, nu m-am uitat la mocirla de campanie electorala - ce am mai tras cu ochiul si cu urechea prin cancelarie intre schimbatul cataloagelor, un biscuite si un zambet adresat colegilor "buni" - eu cu cine votez? Hai ca mergem. Iar s-a schimbat sectia de votare... pun stampila... plec... mult mai multumita si mai impacata cu mine (glumesc ha ha ha ). Ajung acasa... mananc friptura (doar traiesc bine).
Apoi ascult Pasarea Colibri si citesc diverse pe internet.
Hai ca s-a facut seara!
Ma pregatesc pentru o noua saptamana... ultima de scoala... vine concediul fara plata.... apoi vacanta!
Urraaaa!

Mos Nicolae


La multi ani celor care poarta numele sfant. Sanatate, voie buna, zambete, bucurii, impliniri si dragoste!

M-a vizitat Mos Nicolae... dulciuri bune si, un vis implinit: prima carte de povesti mi-a fost publicata!

"Povesti cu pilde pentru copii isteti"... nu-mi vine a crede.

Dar, credeti in visele si calitatile voastre!

sâmbătă, decembrie 5

Povestea Fluturelui Alfa

Povestea scrisa pe repede la cursul de dezvoltare personala...
"Este un fluture colorat, vesel. Are aripi lungi, cu pete de culoare, terminate cu o coadă de rândunică. Antenele sunt lungi şi firave. Ele au un rol important. Picioarele sunt lungi, graţioase. Este un animal firav, sensibil, care iubeşte în special copiii. Îi caută, îi antrenează la joacă. Se simte bine când aude chicotele vesele ale acestora. Iubeşte el însuşi copilărie. Crede că nu se va maturiza niciodată, deşi trăieşte doar o zi.
Misiune: Fluturele se joacă toată ziua cu copiii. vrea să îi înveţe să se bucure de natură, de soare, de aer. Îi place să le fie mentor. Îi lasă să-l atingă , să simtă cât este de pufos. Vrea să le spună că, dacă-i vor atinge aripile, el nu va mai putea zbura. Vrea să descopere bunătatea din ei. Pe cei trişti vrea să-i vadă râzând cu toată inima. Ştie că sunt şi copii răi, dar îi va schimba. Va fi pildă pentru ei. Fiecare om are părţi bune şi părţi rele. El încearcă să scoată bunătatea din ei.
Obstacole: Fluturele are o viaţă scurtă. Suferă o metamorfoză destul de lungă. Ou-Nimfă-Fluture. Doar într-una din aceste etape, este lovit, el moare. Ca fluture nu trăieşte decât o zi! O singură zi în care doreşte să facă fericiţi cât mai mulţi copii. Fluturele e trist că nu poate câştiga lupta cu timpul. Dar, în ziua în care este viu, atrage cât mai mulţi copii în jocul său. Nu poate lăsa timpul hain să-i fure bucuria de a se juca. Iubeşte jocul. Nimeni şi nimic nu-i poate lua acest vis.
Ajutoare: Florile îl ajută pe fluture să bucure copiii. Ei aleargă să le simtă mirosul, să le vadă de-aproape petalele. Fraţii fluturelui îi vin în ajutor. Ei au alte culori, alte forme ale aripilor. Copiii sunt uimiţi de frumuseţea lor. Cu siguranţă îi vor căuta şi mâine... chiar dacă mâine vor fi şi alţi fluturi.
Acţiunea: Fluturele zboară din floare în floare. Copiii îl urmăresc. Unii vor să-l urmeze, alţii vor să-l prindă. El simte asta. Se aşează pe o floare liniştit. Un băieţel răutăcios îl prinde în pumnul său. Fluturele se zbate. Peste câteva minute îl eliberează. Palmele sale au sclipiri argintii de la solzii aripilor. Fluturele se zbate uşor. Nu mai poate zbura. Copiii sunt trişti. Băieţelul este impresionat de tristeţea lor. Nu a vrut asta!
Epilog: Fraţii fluturelui simt pericolul şi vin să-şi caute fratele. Îl văd zbătându-se. Sunt dezamăgiţi, dar ştiu că asta îi aşteaptă şi pe ei.
- Nu fiţi trişti. Am vrut săţi învăţ pe copii ce este viaţa. Să înţeleagă că orice fiinţă se naşte şi moare. Îmi doresc să fie copii buni, să nu repete greşeala cu alţi confraţi. Jucaţi-vă cu ei."

In asteptare


Buna dimineata!
Privesc pe fereastra. Soare ioc. Lumina stearsa... chef de plimbare, immm, mai mult sau mai putin.
Pun muzica... ceva ritmat, cu versuri frumoase... Pasarea Colibri.
Ordine printre facturi, cate un ochi la cutia postala. Cutie postala? Hei... n-ar strica sa ii scriu eu lui Mos Nicolae. Ii las scrisorica in ghete. Asadar, incep...
"Draga Mos Nicolae,
Sunt o fata in toata firea, dar sufletul este de copil. Scriu povesti pentru copii pentru a ma elibera de copilaria pe care o traiesc intens.
Am dorit sa fac cat mai multe fapte bune, sa ajut cat mai mult. Nu stiu daca am reusit. Sunt destul de obosita. Pun pasiune in tot ce fac.
Nu am pretentii la cadouri. Vreau, daca se poate, doar o acadea si o turta dulce - stii ca sunt fan.
Te rog sa mergi la toti copiii, Mosule. Macar o bomboana sa le lasi in ghetute.
Te astept,
O fata zambitoare"
Ce sa fac dupa amiaza? Bine... am ce face... lecturi, scriere... etc. dar vreau altceva, asa in prag de mare sarbatoare.
Am ales... ca o "scriitoare" ce se respecta, voi merge la Targul de Carte penru copii, organizat la Palatul Sutu. Sa iau o carte pentru un strumf nazdravan si inteligent.
Fiti cuminiti copii mai mici si mai mari.
Asta seara vine Mos Nicolae.

vineri, decembrie 4

Educatie creativa

Am plecat din invatamant in 2006, suparata pe sistem. Ma saturasem sa fiu catalogata drept suplinitoare, de parca eram venita de la coada vacii. Pot spune cu mana pe inima – sau pe biblie cum a jurat si dnul Geoana – ca sunt suplinitori care isi fac treaba de zece ori mai bine decat titularii, care stiu ca au postul asigurat pana la pensie.
Nu voiam sa ma intorc prea curand. Soarta, nevoia, dorinta mea de a fi “iubita” si “importanta”, omul negru, nu stiu cine… m-a adus inapoi mai repede decat speram.
Mereu mi-a placut sa cer atat cat se poate de la copii. Ei, dau din dragoste singuri, fara sa le impui.
Intru la o clasa de a VII-a. Am uitat sa specific ca predau biologie. Ei studiaza anatomia. Ce poate fi mai frumos decat sa inveti despre tine? Elevi istetei foc. Imi plac. Ma atasez de ei. Dupa cateva ore de acomodare, incep sa ascult. O fata, frumusica nevoie mare, nu invata deloc. Nici azi, nici data viitoare. O intreb de ce nu invata. Incepe sa spuna:
-Mi-e dor de doamna cealalta.
-Ok. Ti-e dor. Sun-o, raspund, usor trista. Ce trebuie sa fac pentru a invata ceva la biologie?
Tace. O las.
Ora viitoare, o rog sa deseneze un neuron si sa-mi povesteasca despre el. Tot ce stie. Nimic. O iert.
Trebuie sa le fac ora de biologie ora de joaca. Aduc mulaje. Ii las sa se joace, practic, cu ele. Ii rog sa isi imagineze ca sunt o componenta a neuronului si sa vorbeasca ce fac ei toata ziua. Le place jocul. Pentru fiecare descriere, primesc puncet ce vor conta la nota. Api, pornind de la un cuvant, un termen biologic, facem un rebus. Un rebus colectiv. Alegem variant cea mai interesanta.
Jocul este o “tehnica” de educatie ce asigura succesul.
Mai am cateva idei. Sa le fac un joc de descoperire al cuvintelor intr-un amalgam de litere. Sa caute si sa descopere termenii indicate intr-un colt al paginii.
Sa deseneze un neuron performant, un organ de simt super “talentat”, sa faca fise de lucru cu boli pentru fiecare system anatomic studiat.
La final de semestru, ii vor premia cu diplome surpriza, pe care sa le scriu texte incurajatoare: “Felicitari! Stiam ca poti! Am incredere in tine.” Etc.
Aaa… si pentru ca m-am ratacit in amanunte, eleva cu pricina a inceput sa invete si chiar ii place sa ridice mana, sa participe activ la ora de biologie.
Joaca si creativitatea salveaza educatia!

Vineri

Vineri... zi cu ploaie... zi trista de decembrie. Noroasa si foarte gri! Eu care iubesc soarele nu imi place prea mult.
Imi fac datoria. Merg la scoala si "educ" oameni... care se bat ca animalele - nu exagerez, credeti-ma (vorbeam cu bodyguazii care sunt platiti din banii parinitlor pentru a-i pazi cat sunt de violenti. Cica au probleme comportamentale. Da, chiar au. Atunci de ce stau in scoli normale?) - dau note, asa mai mari ca e Mos Nicolae. Asta stiu sa ceara. Plec, obosita si dezgustata.
Caut un loc unde sa ma adun si sa imi intaresc fortele. Ajung la Manastirea Radu Voda. Acolo, o fetita imi apare in fata si imi spune:
-Nu vreau bani, dar va rog sa mergeti sa imi luati ceva de la alimentara din colt.
-Bine, cand ma intorc, ii raspund.
Nu scap... la intoarcere ma observa.
-Mi-ati promis ca imi luati ceva.
-Iti dau bani si iti iei tu ce vrei.
-Cum vreti. Si mai am o rugaminte la dvs. cand mai veniti pe aici, imi aduceti si mie ceva de mancare? Stiti, se apropie acum sarbatorile si cred ca nici nu va veni Mos Nicolae la noi.
In acel moment am simtit un gol in stomac. Cat poate fi de greu sa fii copil si sa nu vina Mos Nicolae. Il astept eu, la anii mei - bine ca sufletul e inca avid de povesti ha ha ha - dar copiii?
Off.... ce viata cruda...
Nu stiu... daca m-ar lovi norocul si as castiga bani - din munca cinstita, din scris sau altceva - le-as face pachetele si le-as adrui ceva acestor copii.
Eu, azi, am primit un sarut in par de a o colega care are copii de seama mea. Mi s-a spus:
-Cadou de Mos Nicolae!
-Multumesc, raspund incantata - si eu sunt chiar o fata iubita si rasfatata de cei din jur. Si tot primesc... si ma bucur... si imi doresc din suflet sa daruiesc mai departe!
Stau linistita sia scult muzica. Suna telefonul. Raspund. De la scoala de soferi.
Daa.. buun... ma scot din amortire. Imi promisesem ca termin si cu asta anul acesta, dar am intrat in stare de amortire. Acum, de rusine, poate reusesc sa finalziez. Dar... ma impiedic din nou de nevoia de bani. Asa se intampla cand iei decizii fara sa gandestii prea mult pe viitor. Invatamant mi-a trebuit... ma limitez la ce am.
Ce o vrea Dumnezeu asa sa fac... Am obosit...

joi, decembrie 3

Pornind de la un interviu

Citesc Adevarul Literar si Artistic. Interviu cu scriitorul britanic de faima internationala Salman Rushdie. Nascut in India, la Bombay, in 1947. Studii la Cambridge in Londra. Licentiat in Istorie.
"Daca n-as fi emigrat, n-as fi scris." E convins ca romanele lui au succes pentru ca sunt "motor de povesti."
Nu sunt indreptatita sa fac o comparatie... dar las putin modestia la o parte, si realizez ca scrisul e o forma de a te elibera: de dor, de emotie, de tristete si chiar de bucurie.
Imi amintesc de intalnirea de la revista ELLE, de anul trecut din noiembri, cu scriitorul de romane dragoste-psihologice Douglas Kennedy - am si autograf de la el - si spunea ca merge pe plaja, si cauta sa scrie. Porneste de la un personaj, de la o idee, apoi o dezvolta.
Cat de umani sunt scriitorii!
Cred ca cel mai usor e sa scrii pornind de la tine, de la trairile tale, de la ceea ce simti. E minunat sa pornesti de la ceva trist si sa-l tratezi in zeflemea... sau nu e bine spus... sa il tratezi cu simt al umorului la cote maxime.
Imi doresc sa scriu povesti cu talc...
Imi doresc sa am parte de cititori curiosi, insetati... in care sa ma identific.
Si stiu ca asta nu mai intarzie mult.

Jurnal de profa


Dimineata friguroasa... merg grabita si obosesc. Raceala isi face de cap. In metrou toata lumea stranuta si tuseste. Fiecare se uita "urat" pe celalalt. Gripa porcina a produs panica. Eu, care nu sunt ipohondra, parca am luat-o putin razna de cand am racit. Am si organismul slabit... am contact direct cu copiii - ei imi cer sa merg tot timpul langa ei, sa-mi arate una alta - si nici nu am mai fost racita de ani buni. Am un usor sentiment de teama.

O fetita zgribulita si adormita urca in autobuz cu mama ei. Merge la gradinita. O iau sa stea la mine in brate. E asa frumos sa fii mama. Se joaca cu degetele mele. Ma amuz. Imi place. E minunat sa ai copii si sa te pui la mana lor. Desi, atunci cand ii ai, esti dur, caci doar vrei sa dai educatie. Poate voi reusi sa-mi educ copiii prin puterea exemplului, cu zambete si voie buna.

Merg agale spre scoala. E devreme. Parca e cald. Am frisoane? Nu, nu, nu ma mai gandesc la gripa. Nu am ce admira in jur. Podul Grozavesti creste maret pe zi ce trece. Va fi grandios. Si asa imi plac mie podurile. Va fi gen Brooklyn. Ha ha ha. Masini, claxoane... oameni putini.

Ajung la scoala. Semnez condica. Nu prea am chef. Poate de la raceala... ha ha ha... de fapt e ca nu am chef. Mai vin si alte colege si spun ca sunt obosite, ca nu au chef.... ca s-a acumulat oboseala. O alta profesoara marturiseste: "Cand am aflat cati bani voi lua, nu ma mai trage inima nici sa vin spre scoala". Ne ducem de rapa...

Intru la ore... copiii sunt veseli desi e devreme. Ascult, citesc cu ei, predau, facem exercitii. Ochii imi lacrimeaza de la raceala. "Doamna plangeti?" Observa imediat. Sunt cu ochii pe mine ca pe butelie. Isi amintesc ca ieri mi-am uitat batistele de hartie pe catedra. Ei le-au adus la cancelarie, nu le-au furat. Zambesc. Unii sunt atat de corecti.

Urmatoarea ora, cu ultimele resurse, intru inn clasa. Pentru a-i stimula si a face si altceva, ii pun sa faca un rebus, pornind de la un cuvant. Se revolta. ca la ce le trebuie lor. "Asa, pentru voi, un fel de recapitulare, sa mai facem si altceva la ora." Lor nu le trebuie. "Voi da nota." Asa se calmeaza si scriu. Trist... vanatori de note... va mai exista cultura generala....?

Pornesc spre treburi domestice... plata facturilor. Nebunie de sfarsit de an... cozi... nervi... lume stresata.

Autobuz... lectura... priviri pe geam...

Acasa - ce bine - ceai fierbinte, portocale (uite asa mai mananc si eu) si verificare mail. Acum, merg sa ma refac cu o mica portie de odihna.

Pe curand!