Ceasul sună... îl opresc. Amân trezirea cu 10 minute... mă mai pierd puţin pe tărâmul viselor. Până la urmă mă ridic din pat. Afară e puţin înnorat. Mă pregatesc şi plec spre servici.
În autobuz citesc. De când am făcut cursul de scriere creativă sunt atât de atentă la detalii, la stilul de scriere, învăţ cuvinte noi, caut expresii. Mă amuz... când citeam "Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaş, uram descrierile. Acum, le doresc.
Ajunsă la servici... mă deprim. Condiţiile de lucru sunt pe zi ce trece mai vitrege. Nu mai suport. Sunt o fire răbdătoare, nu cedez aşa uşor... dar când devine bătaie de joc, mă revolt. Pe deasupra, am făcut o rinită alergică chinuitoare. Îmi doresc să revin la catedră... sau să ajung acolo unde este nevoie de mine, de mintea mea... Mi-am vizitat o bună prieten, profesoară de religie... În drum spre ea, mi-am amintit cum am cunoscut-o.... Septembrie 2002... repartizată la o nouă şcoală. Intru în cancelarie. O fată draguţă citea ceva. Mă uit sub sticla ce acoperea masa să găsesc orarul. Nu văd nimic.
-Când se afişează orarul?
-La noi se face programul pe ultima sută de metri.
-Claudia, mă prezint.
-Carmen, mi se răspunde.
-Te rog să-mi dai un număr de telefon, să ţinem legătura.
Aşa a început o prietenie ce a durat până azi. Şi continuă. Oauu... 7 ani. Parcă ne-am cunoscut ieri.
Azi, e final de an şcolar. Prietena mea se ducea la serbare. Mi s-a făcut dor. În ultima perioadă, mă gândesc din ce în ce mai des la învăţământ. Nu ştiu ce va fi... dar, îmi doresc să fiu utilă.
Pornind spre casă, observ bunici, copii, părinţi, flori, emoţii, bucurie, tristeţe, gânduri... toca, robe, bacalaureat. Zâmbesc... citesc şi privesc cu drag in jur!
