Limba romana in autobuz

In ultimele doua zile, drumul de intoarcere spre casa mi-a fost pavat cu lectii de limba romana. Mi-au fost de folos: 1. m-au facut sa zambesc; 2. am gandit, am facut o analiza si un exercitiu de memorie.

Lectia de ieri:

O doamna care tot stramba din nas ca nu e aer in autobuz, ca dumneaei nu a mai mers de foarte mult timp cu mijloacele de transport in comun, spune prietenei sale: "As manca un lup prajit". Am zis: Oauuu...ce expresie! In traducere libera: "mi-e o foame de lup". Apoi se razgandeste si spune: "Cred ca imi fac niste floricele, beau o bere si-mi ajunge". Buna solutie. Adevarata gospodina! Macar niste cartofi prajiti sa fii facut si tot eram mai multumita.

Lectia de azi:

Un grup de oameni intelectuali (reiesea din discutie). O doamna priveste pe geam, vede un banner inscriptionat astfel: "Incepe-ti primavara cu rasfat". Exclama: "Ia uitati-va cum e scris "incepe-ti". Ha ha ha. [Atunci de fapt am intors privirea si am vazut sloganul]. Ce analfabeti! E scris incorect". Imi pun rotitele in functiune ( ca la reclama de la lecitina, hi hi hi) si gandesc: "Cred ca e vorba de persoana a II-a singular. Tu, iti, -ti incepe primavara. Mama ei de gramatica si de limba romana. Tare complicata mai e!"

Puneti (voi puneti) mana pe gramatici si...Chirita sa traiasca! C'est la vie! Tres belle!

Puterea gandului

De dimineata ma gandeam la oamenii importanti din viata mea. Mi-am amintit de invatatoare. Prima invatatoare a plecat in Canada. Apoi am avut, pentru un trimestru, aceeasi invatatoare cu sora mea. Locuieste in acelasi cartier cu mine. Azi m-am gandit mult la dansa. Nu stiu de ce. In drum spre casa, am intalnit-o. Bucuria a fost reciproca.

Am vorbit despre una, despre alta...caci nu degeaba se spune: "Cine n-are batrani sa-si cumpere".

Ma "plangeam" ca am o gramada de ani, dar minte ioc, iar dansa imi spune: "Draga mea, nu avem cum sa le stim pe toate. Unele lucruri le invatam si le uitam. Tu esti biolog, stii cum e: ce ne-am face fara uitare? Unde ar ajunge creierul nostru? Iar batranetea, o vedem doar in oglinda. Pacat ca a fost inventata."

M-a felicitat ca am plecat din invatamant, caci e o meserie care nu a fost niciodata bine platita si nu ofera satisfactie.

La ...povesti

"Timpul hain a facut din niste copii, oameni mari."
Am crescut...si eu...si sora mea. Viata ne-a purtat in locuri si situatii diferite. La un moment dat, ne-am separat si am vrut sa avem fiecare intimitatea ei.
Acum, avem momente in care ne dorim sa fim din nou mici. Pentru cateva ore.
Aseara, am dormit impreuna si am stat inevitabil la povesti. Ne intrebam cati ani implinim fiecare. Am facut calcule si ne-au iesit varstele. Si am ras ca doua nebune, caci nu avem minte pentru anii pe care-i purtam cu mandrie. Ne-am amintit de concursul de sarituri din pat pe podea, cum am reusit sa-mi fracturez degetul mic de la piciorul drept etc.
Am adormit povestind despre stresul cotidian, despre visele noastre si despre faptul ca nu avem minte cata ne-ar trebui...
Am adormit ca niste surori regasite...