sâmbătă, aprilie 12

Vise si dorinte

Uneori ma amuz cand observ ca stimulez oameni sa iasa din starea de confort... sa isi schimbe viata in bine... si totul sa fie in beneficiul altor femei... :))
Adesea... ma intreb, chiar nu merit un inel...cel mai ieftin - gestul conteaza -... ? Mereu il "obtin" cand totul s-a sfarsit... "voiam sa te cer in casatorie! aveam si inelul pregatit!"... hahaha... mereu ratez... 
Stiu ca pot obtine tot ce imi doresc...inclusiv o casuta la tara peste cativa ani.... voi munci si voi avea... 
Asa e soarta mea... sa nu imi pice...
De fapt, si cand am avut parte, nu am apreciat... daca nu am stiut sa joc teatru... sa par gospodina desavarsita... eu eram carierista... si timpurile imi demonstreaza in continuare ca acesta e drumul... nu se mai poarta femeia la cratita... si care sa stea in genunchi sa spele gresia... sau sa stea cu mopul in maine... in timp ce vopseaua isi face efectul in par! :)
Insa... acum am decis: voi deveni o scriitoare celebra si voi construi o casuta de poveste pentru familia mea, sot si doi copii veseli si sanatosi!

Paris... :)

Pun la cale o vacanata la Paris... strang banut cu banut... sper ca ingerii sa ma ajute si in august sa vizitez Parisul...
Multumesc ingerului pazitor!
Atata timp cat fac pasi... se va intampla!

In vizita

cand trebuie sa se intample, se intapla...
acum aproape doi ani, mai bine spus in august 2012, am fost domnisoara de onoare la nunta unei colege de facultate, casatorita cu un baiat deosebit, inteligent, care lucreaza pentru o firma nemteasca... iar acestia sunt foarte corecti, duri, pretentiosi.... :) 
prin iarna m-a invitat de vreo doua ori la ei sa vad unde locuiesc... deh... casa noua... frumos si modern mobilata... in Chitila...
ca un facut, de fiecare data fie mi-a fost rau... fie am avut accident si nu am mai putut ajunge...
azi, am decis ca... e cazul sa merg, mai ales ca nu aveam altceva in program... 
am hotarat sa socializez... sa ma bucur de oameni...
am vizionat caseta de la nunta si m-am descoperit frumusica... si,... culmea... chiar o buna dansatoare... hahaha...
am intalnit nasii... care au doi copii minunati... nasica era insarcinata in 7 luni la nunta....
am intalnit sora mirelui... cu sotul... care se casatorisera in aceeasi locatie cu doar o luna inainte... 
am reintalnit cavalerul de onoare si ne-am amintit cand am mers prin Constanta dupa lumanari si aranjamente florale... :)
amintiri frumoase... oameni frumosi... zambete...
m-a uimit faptul ca, desi sunt tineri...30-35 de ani...iubesc atat de mult copiii.... :) 
bine... sora mirelui, colega mea de facultate... au lucrat si ele in invatamant... :)
am primit semne de carte pentru colectie... 
a fost de poveste si va multumesc din suflet dragii mei pentru aceasta dupa amiaza minunata! va ador si va admir si va sustin si va multumesc ca nu ma uitati!

Totul va fi bine! Stiu... simt si ma incurajez in fiecare secunda!