vineri, ianuarie 3

Vine week-end-ul! :)

A trecut si vacanta!
A fost o vacanta spornica... exceptand faptul ca azi am descoperit niste teze de clasa a XII-a de corectat! :) 
A fost o perioada a anului, in care multi, foarte multi oameni si-au amintit de mine si carora le multumesc! 
Imi doresc ca anul acesta sa fie cu mai putine mesaje, telefoane si multe intalniri fata in fata. Chiar si pentru o jumatate de ora.
A fost o vacanta cu povesti scrise... si lupt cu timpul sa mai scriu pana luni... 
Imi doresc sa pun pe picioare proiecte minunate anul acesta... proiecte originale in care cred cu tarie... 
Am cateva proiecte cu elevii de la "Grigore Moisil". De abia astept sa le vad conturate. 
Sper ca in vacanta de primavara sa ajung peste hotare... Paris... Verona.. Viena... Praga... nu stiu... una din acestea.... :)

Nu mai e timp...



Am devenit marionete... fara dragoste... fara apreciere... fara bucurie cand intalnim un prieten drag, de care ne-au legat multe amintiri... 
Nu mai putem asculta.. nu mai avem rabdare sa distingem un mesaj.... 
Nu mai putem spune MULTUMESC CA TE-AI GANDIT LA MINE!
E trist.... foarte trist!
Alergam dupa himere.. :(
Alergam dupa bani... mancare.. un anumit statut... uitand ce bucurie imensa iti ofera un sarut, joaca, o floare.. o carte... un fim... un cantec... o imbratisare... un multumesc!

Lectii de viata

Daca am invatat ceva util in aceasta viata, este sa descopar in carti, in oamenii din preajma -  LECTII DE VIATA, si sa mi le insusesc.

Recomand ca fiecare om, dar mai ales femeie (indiferent de statut si de varsta) sa lectureze cartea "Cum am facut de-am plecat de acasa" de Carmen Musat Coman, editura Cununi de Stele. Sunt povesti de viata, din care fiecare are ce invata... copii, femei, barbati. Este un fel de "biblie" a vietii. 

Apoi, am o colega care are metastaza... si vine la scoala.... este un model de vointa, de putere si daruire. Este mama si o femeie foarte desteapta. Imi povestea ca in vacanta de vara, a descoperit bucuria de a face bijuterii din margele, deoarece era nevoita de boala sa stea la pat. Asadar, am invatat sa traiesc! Sa nu ma plang ca sunt neputincioasa, ca nu se poate sa fac una sau alta! Am invatat ca daca doresti si lupti pentru dorinta se poate!

O alta lectie am invatat-o cand imi doream sa public povesti Braille. Am cunoscut o femeie foarte frumoasa, care a dorit sa ma vada. (Povestile au fost inregistrate la asociatia nevazatorilor din Romania, deoarece costurile pentru Braille sunt foarte mari). Doamna, mi-a destainuit povestea vietii ei... cu 2 ani mai mare decat mine. Si-a sustinut sotul sa urmeze o facultate, in timp ce ea era mama... si ducea cam totul in spate. Apoi, peste ani, a facut cancer mamar. A scapat. Un san i-a fost extirpat. Dupa un timp de la operatie, sotul a divortat. A plecat in strainatate si s-a recasatorit. Fiica lor, urma sa se duca acolo, cand va deveni majora, pentru a urma studii universitare. A plecat la 14 ani, la insistentele tatalui. Femeia frumoasa, desteapta a ramas singura... dupa ani de suferinta, chin si devotament pentru educatia fiicei ei. 

Important este sa traiesti cu bucurie si armonie si sa ai oameni frumosi in preajma!

Realizez cat de searbada este viata fara prieteni... fara copii..... fara pasiuni adevarate, care sa te prinda cu tot sufletul!