De plastilina

Sunt racita... de vreo saptamana si nu-mi trece. Problema este ca, m-am fortat atat de mult, incat ma lasa vocea, instrumentul meu de lucru.

Ieri,elevii mei "draguti" au gasit pasiune pentru biologie. cei de-a 12-a sa le explic cat mai multe probleme pentru bac... cei de-a V-a sa le expliic de 10 ori ce au de desenat...

Azi, elevii de la la o clasa de-a X-a:

- Doamne, nu intelegem de ce nu stati acasa, sa dormiti, sa va refaceti vocea... asa mai rau va chinuiti.

- Da, sa stiti ca aveti dreptate. Am sa va ascult.

Sunt atat de obosita incat imi voi lua un concediu fara plata.... 2 saptamani, sa scap de grija.

Sambata am examen.... ce as fi dormit .... :) Am invatat inca o data, ca nu e bine sa spui niciodata, niciodata. Dupa modulul de pedaogie, am spus ca nu-mi iau tema referatului pe pedagogie, deoarece profa e foarte dura (cu toate ca foarte competenta, foarte frumoasa). Analizand la rece, am descoperit ca asa sunt si eu: dura, dar cu zambetul pe buze. Le arat ambind unde gresesc, de ce, cum puteau evita situatia. Pana la urma, tema mea este pe tema pedagogiei.

O poveste personalizata, sub forma de carticica

Lectura Clasa a III-a EDITURA CARMINIS ...cumparata

Cartea este senzationala.... "Lectura clasa a III-a" Editura Carminis.... :)

Dupa fiecare text, exista 2-3 pagini de fise si de exercitii pentru fixarea cunostintelor. Grafica este deosebita!

Dragi parinti, cartea isi merita cu siguranta banii,iar copii dvs. vor descoperi placerea de a citi.

Festivalul fimului la Institutul Francez :)

La vie d’une autre

de Sylvie TESTUD – 2011

 Avec Juliette BINOCHE, Mathieu KASSOVITZ, Aure ATIKA

 

Marie, 40 ans, se réveille en pensant qu’elle en a 25. Elle a oublié 15 ans de sa vie. Elle se réveille au début d’une histoire d’amour qui en fait se termine. Elle se réveille et elle a quatre jours pour reconquérir l’homme de sa vie.

 

Le premier film réalisé par Sylvie Testud , La vie d’une autre est une adaptation du roman éponyme écrit par Frédérique Deghelt. Le livre s’interroge sur ce qu’on devient une fois adulte, que penserait l’enfant que j’étais de la femme que je suis devenue ?  Sylvie Testud: « Dans le livre l’héroïne est une victime. Si elle est triste, c'est par la faute des autres. J’ai pris une option différente. J'aime l'idée qu’on est responsable de ce qu’on fait de sa vie, qu'on ne la subit pas. Cette héroïne, je voulais qu’elle soit responsable de ce qu'elle devient. Donc, au lieu qu’elle soit une femme au foyer qui s’ennuie, l’épouse passive d’un homme riche qui la trompe, j’ai inversé les situations. J’ai pris le rôle du mari et je lui ai donné à elle. »

 

Mardi : 30 octobre, 20h
Mercredi : 31 octobre, 16h et 22h

Le film est sous-titré en roumain.

Zi minunata

M-am trezit la  7 dupa noua ora. Am asteptat sa se opreasa ploaia. Am mers la Complexul cultural, sportiv pentru tineret Tei.

Am alergat 4 ture de stadion. Am sarit coarda de vreo 50 de ori... :)

Am mers la biserica. Lume putina. Toti se asteptau la minuni la Mitropolie. :)

Am citit cateva pagini din "Vanatorii de zmeie". Am stat la povesti cu fetele mele. Am avut musafiri. Am ascultat bancuri si retete culinare.

Am vizionat pe Cinemax, filmul "Departe de Africa" in regia domnului Polack, cu Meryl Streep, Robert Redford. Un film despre viata, despre alegeri, despre faptul ca nu iei cu tine in mormant si este indicat sa traiesti intens. :)

Am inteles mesajul: 'Traieste ca si cum ai muri maine".

Sa aveti o saptamana binecuvantata. :)

Am fost la teatru

Imi doream sa ajung la teatru. Aveam nevoie sa-mi incarc sufletul cu frumos. Am participat la un concurs. Am uitat sa verific rspunsul. Primesc un add pe pagina de fcebook. Cercetez atent, imi place numele, dau accept. Am aflat ca sunt una din cei patru castigori.

Alerg ca o nebuna sa printez invitatia. Cu lacrimi in ochi, reusesc intr-un final.

"Blazonul" piesa in reia lui Andrei Munteanu, la Teatrul Evreiesc de Stat, a fost superba.

Banul, ambitia, umilinta, schimba vieti... suflete... distruge vieti... aduc moartea, nefericirea.

Armata e cu noi

Ieri, 25 octombrie, este sarbatorita ziua armatei. Pentru ca al nostru colegiu este unul din cele bune din Bucuresti... au venit sa-si faca publicitate si sa recruteze elevi.

Pe langa faptul ca ne-au rasturnat liceul si cancelaria cu fundul in sus... de parca se transforma intr-un liceu militar, ne-au si speriat  cu severitatea lor, intr-o societate si asa destul de tensionata."

"Ordonati", "sa traiti" la fiecare propozitie, intr-o perioda in care armata nu mai inseamna nimic pentru Romania, mi s epare exagerat.

Elevii sigur au luat-o ca pe un divertisment extrascolara si atat.

La multi ani armata romana!

Educatie si elevi

Ieri, o colega acre a predat anul trecut la Liceul Madgearu, imi spune:

- M-am intalnit cu o eleva si mi-a spus ca i-ai fost profesoara doi ani in scoala generala.Mi-a vorbit foarte frumos despre tine.

- Da, stiu despre cine vorba. Este o fata minunata. Au fost cativa buni in clasa ei, dar vreo 3-4 mi-au scos peri albi.

Azi, am primit mesajul acesta:

Buna ziua! Ce mai faceti? Acum cateva minute,in metrou, m-am intalnit cu colega dumneavoastra din colegiul unde predati. Spre rusinea mea nu-i mai retin numele. Este o doamna foarte inalta si slaba. Mi-a spus ca va cunoaste, eu am facut anultrecut biologie cu dumneaei. Ce mica este lumea. O zi placuta!:)

Sa nu va pierdeti rabdarea si increderea. Sunteti una din cele mai puternice persoane pe care le cunosc.  

In momentele in care imi pierd cheful de  a merge la scoala, se intampla cate un eveniment din acesta, care imi da energie si mastimuleaza pentru o anumita perioada. 

Cand vad ca las cev bun in urma mea, ma bucur. Trei per generatie daca ii scot oameni, este o mare realizare. Sunt sigura ca scot maxim 10... hahaha... dar asta e o lauda monstruoasa. :)

Lizica

Nu stiu cati dintre cititorii mei au aflat ca port si acest prenume. Mie una, nu-mi place, dar il accept. cand aveam colege cu prenumele Claudia si atat... am acceptat sa mi se spuna Liza. este un nume folosit pentru filme.... prescurtare de la Elisabet... Liz... etc. - Liza Mineli, Liz Taylor..etc.... Intotdeauna femei frumoasa, cu personalitate. 

Prietenii mi-au spus sa renunt la el, deorece nu ma caracterizeaza. Eu sunt o persoana puternica, iar Claudia, nume roman, de la imparatul Claudiu, ma reprezinta. Multi faceau - si inca mai fac - glumea prostesti, ridicole, ca unde e Patrocle... etc etc. Cu toate ca aceea era Lizuca, nicidecum Lizica.

De curand am citit "Corigent la limba romana" de Ion Minulescu. Eu fiind facsinata de limba si literatura romana, frustrata ca nu am absolvit Litere, lupt cu mine si cu timpul sa lecture cat mai mult. Astefel am descoperit perioada de scoala si de studentie a domnului Minulescu, indragostit de o tanara Lizica. M-a impresionat inteligenta, determinarea, pasiunea, sensibilitatea acesteia. M-am recunoscut pe alocuri.

Azi, am primit un mail cu femei celebre. Printre ele, o descopar pe balerina Lizica Codreanu, muza lui Brancusi.

 In 1930, Lizica Codreanu deschidea prima sala de Hatha Yoga din Paris .

Lumea buna era innebunita de noua descoperire a romancei si revista Vogue scria despre balerina clasica, avangardista dansului modern, prietena lui Tzara si muza lui Brancusi.

 

 Eiii, asadar am prenume predestinate la succes si arta.
Hahaha....

Editura Carminis .... mi-a publicat o poveste în manualul de lectură pentru clasa a III-a

Lectura. Clasa a III-a

Comandaţi-o cu încredere.... ;)

Adauga in cos

15.00 RON

Lucrarea de fata vine sa deschida si sa jaloneze demersul cadrului didactic in utilizarea la maxim a orei de lectura introduse in orarul obligatoriu al elevilor din clasele primare. Operele alese din literatura romana si universala au fost grupate pe teme de interes pentru universul copiilor, spre a diversifica si imbogati temele existente in manualul de Limba si literatura romana.
Lecturile au o intindere de 1-3 pagini, pentru a putea fi citite in intregime si discutate pe parcursul unei ore. Fragmentele captivante au fost selectate totodata ca sa starneasca interesul elevilor in citirea integrala a volumului.
Un set succint de exercitii atractive si variate verifica si fixeaza intelegerea textului, concretizandu-se intr-o fisa de lectura simpla, adaptata varstei. Alt scop urma-rit este imbogatirea si fixarea vocabularului elevilor prin „Micul dictionar“ atasat fiecarui text. Prin dezbatere, povestire, motivare, dramatizare sau joc de rol, copiii invata sa comunice, sa-si exprime liber opiniile, atat oral cat si in scris. In plus, jocurile inserate la fiecare text si ilustratiile inspirate au menirea sa-i atraga pe elevi spre universul fermecat al cartilor si sa le deschida apetitul pentru lectura.

Autor: Carmen Iordachescu, Cristina-Diana Neculai

Caracteristici: format 20,5 X 26 cm, ilustratii color, 96 p.

Deci vrei să fii scriitor – de Charles Bukowski

 Am primit newsletterul MOTIVATIONI... :) Conform acestei poezii, ar trebui sa renunt la scris...

 Deci vrei să fii scriitor – de Charles Bukowski

1

deci vrei să fii scriitor.
dacă nu vine arzător din tine
atunci, orice ar fi,
nu o face.
dacă nu vine pur şi simplu din
inima şi din mintea şi din gura
şi din interiorul tău,
nu o face.

dacă trebuie să stai ore întregi
holbându-te la ecranul calculatorului
sau cocoşat peste
maşina de scris
căutând cuvintele potrivite,
atunci n-o face.
dacă o faci pentru bani sau
faimă,
n-o face.
dacă o faci pentru că vrei
femei în pat,
n-o face.
dacă trebuie să pierzi ore
rescriind şi rescriind la ea,
atunci n-o face.
dacă-i greu numai să te gândeşti la ea,
n-o face.
dacă încerci să scrii precum altcineva,
n-o face.
dacă trebuie să aştepţi să iasă din tine,
atunci aşteaptă răbdător.
dacă nu iese din tine,
atunci fă altceva.
dacă întâi trebuie s-o citeşti neveste-tii
sau prietenei tale sau prietenului tău
sau părinţilor tăi sau oricui altcuiva,
nu eşti pregătit.
nu fi ca mulţi alţi scriitori,
nu fi ca multe alte mii de
oameni ce se autointitulează scriitori,
nu fi mohorât şi plictisitor şi
pretenţios, nu fi consumat de dragoste de sine.
bibliotecile lumii
s-au săturat
de cei ca tine.
dacă nu vine din
sufletul tău precum o rachetă,
dacă n-ai înnebuni sau
te-ai sinucide sau ai ucide
dacă n-ai scrie,
n-o face.
dacă soarele din tine
nu-ţi arde interiorul,
n-o face.
când a venit cu adevăat timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va întâmpla de la
sine şi se va întâmpla
până când mori sau moare-n tine.
nu există nicio altă cale.
şi n-a existat niciodată o altă cale.

Ursuletul absolvent

 

 Multumesc Fulvia! 

Ursuletul este superb... Diploma in special. Am zambit tot drumul parcurs de la posta spre casa... visele sunt aproape de finalizare.

 Imi doream de mult o astfel de "jucarie"

Mai primisem un ingeras de la Ruxandra (Copilarim.ro) pe care il iau cu mine pretutindeni. :)

N-am Să Vă Spun …Zaharia Stancu

Am descoperit pe facebook această poezie de Zaharia Stancu şi am preluat-o.
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile

Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.

Inima n-are aripi, dar deseori zboară.

Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,

Încap într-un flaut, într-o vioară.

...

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,

Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă

Şi de arbori plăpânzi care cresc.

La teatru cu elevii

Imi doresc sa merg la teatru cu elevii mei de liceu. Oare as avea succes daca ii intreb? 
As vrea sa vizionam "Baiatul din ultima banca" la TNB.
Cine doreste sa mearga? 

 http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=421

 Un profesor de liceu corectează lucrările pe care le-a dat elevilor săi, lucrări cu titlul „Cum mi-am petrecut ultimul weekend". Fiecare lucrare i se pare mai proastă decât precedenta. Până îi cade în mână lucrarea băiatului cel tăcut, care stă în ultima bancă. Profesorul o citeşte de câteva ori, ca să fie sigur că nu-l înşală ochii. Pornind de la această compunere surprinzătoare, între adult şi tânăr se creează o legătură deopotrivă profundă şi primejdioasă. Periculoasă pentru ei şi pentru cei din jurul lor.

Băiatul din ultima bancă este o piesă despre maeştri şi discipoli; despre părinţi şi copii; despre oameni care au văzut prea mult şi oameni care învaţă să privească. O piesă despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. O piesă despre cei ce aleg ultima bancă: aceea de unde se văd toate celelalte. Juan Mayorga

Cronici

„Băiatul din ultima bancă", spectacolul regizat de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Naţional din Bucureşti, e un thriller intelectual care foloseşte literatura ca pe un trăgaci. (...) Interesantă distribuirea lui Rareş Florin Stoica în rolul lui Claudio. Actorul este convingător în rolul puştiului idealist, talentat şi un pic efeminat de lipsa experienţei sexuale. Mihai Călin e, în sfârşit, distribuit într-un rol care i se potriveşte şi face fin reglajul de comportament al personajului său, un profesor plictisit de meserie, care redescoperă pasiunea de a fi un „maestru cu discipol. (...)Ce i s-ar putea imputa spectacolului nu se rezumă la construcţie (firul logic nu se rupe niciodată, povestea e bine spusă şi nici nu sunt erori de distribuţie), ci la modul în care îi alunecă printre degete unele momente tensionate sau cu mai mare încărcătură sexuală / psihologică.

Dan Boicea, Adevărul - Teribilism literar   

„Th.C. Popescu creează o galerie de artă goală. Nu este expus nimic, dar stilul cinematografic al autorului piesei îţi sugerează lesne obiectele. Deci, regizorul a eliminat "ostentativ", după cum şi spune, ilustraţia în spectacol, nu compune imagini teatrale. A fost un risc, pentru că nu e uşor să pui în scenă piesele lui Mayorga. Acestea sunt fie literare, fie cinematografice. Şi atunci regizorul a lăsat liberă imaginaţia privitorului. A dat imbold pentru aşa ceva prin cuvânt şi prin actor. Actorii joacă bine. Fiecare interpret îşi ştie locul, fiecare contribuie la ceea ce invocă piesa: "Ne mai putem imagina?"; "Mai putem înţelege?"; "Mai putem transmite ceva prin cuvinte?"."

Maria Sârbu, Jurnalul Naţional - Actorul şi cuvântul, stimuli ai imaginaţiei  

„Spectacolul realizat impecabil de Theodor Cristian Popescu se înscrie în seria producţiilor şocante prin actualitatea lor, prin nivelul abordării şi prin stilul absolut fascinant (...)  Personajele interacţionează într-o dinamică specială, o ştafetă palpitantă între imaginar şi real, un curs liber pentru un public iniţiat.

În ceea ce priveşte distribuţia, sunt remarcabili cei doi debutanţi, Rareş Florin Stoica şi Andrei Chiran - o interpretare marcată în egală măsură de prospeţime şi bună aşezare în propunere, o bună dozare - în abordarea personajelor - între dorinţa de a şti şi contondenţa unei vârste care îşi revendică eternitatea. Mihai Călin, în rolul profesorului de literatură se află în faţa unei partituri care îl aşează definitiv (dacă definitivul înseamnă ceva într-o artă efemeră) în rândul actorilor „capete de afiş" ai Naţionalului bucureştean."

Răzvana Niţă,  Port.ro - Literatură prin efracţie  

„Theodor Cristian Popescu, ştiind să aleagă piesele pe care le montează, a mizat pe un cal câştigător, pe care l-a alergat totuşi, fără prea mare iscusinţă. El rezolvă bine problema delicată a trecerilor din timpul real în cel ficţional şi înapoi. Este ajutat şi de decorul simplu, dar funcţional, al lui Ştefan Caragiu. (...) Fiind un spectacol despre elevi de liceu, a fost nevoie de doi tineri interpreţi, proaspeţi absolvenţi. (...) Rareş Florin Stoica, în rolul principal, este o revelaţie. Are o excelentă stăpânire de sine şi un bun simţ al ritmului. Radiază energie şi farmec chiar atunci când nu face mare lucru în scenă, prin vibraţia privirii şi prin postura tensionată, deşi lipsită de rigiditate. Pune subtilităţile textului în valoare, cu o voce plăcută şi nuanţată, iar limbajul său corporal are supleţe şi eleganţă."

Adrian Mihalache, Revista Teatrul azi nr.3-4/2012, pag.171-173 - „Nota zero la purtare"

"(...) Cum textul are şi o structură de making off, procedeu la modă, asistăm de fapt la punerea în paralel a realităţii şi fic­ţiu­nii, trecând evident prin procesul de fa­bricaţie, de creaţie a celei din urmă, respectiv a paginii scrise. (...)   Regizorul Theodor Cris­tian Popescu, înrudit prin viziune cu au­torul spaniol, recunoaşte că ceea ce l-a atras la piesă a fost acest joc al ima­gi­na­ţiei, provocator din punct de vedere tea­tral. Cu adevărat, structura de puzzle a textului e de o dificultate maximă pen­tru regizor, obligat să dea coerenţă şi lim­pezime spectacolului, ca şi pentru ac­tori, care trebuie să creeze personaje din apariţii secvenţiale. Piesa are mai de­gra­bă o structură cinematografică, de unde şi dificultatea transpunerii scenice, prin care echipa a trecut onorabil. S-au detaşat Rareş Florin Stoica, în rolul elevului Rafa, şi Mihai Călin, în cel al profesorului Germán, care au şi cele mai grase partituri ."

Doina Papp, Revista 22 nr.114, Bucureştiul cultural - Privire din ultima bancă  

Băiatul din ultima bancă de Juan Mayorga

Data reprezentaţiilor: Momentan nu există reprezentaţii. Va rugăm reveniţi!   Regia: Theodor Cristian Popescu Traducere: Luminiţa Voina-Răuţ Scenografie: Liliana Cenean , Ştefan Caragiu Muzică: Vlaicu Golcea Dată premieră: 16-02-2012 Durata spectacolului: 2 ore Pauză: nu Preţ bilete: 40 lei; 16 lei (elevi, studenţi, pensionari) Schemă sală: Vizualizează

Distribuţia:

Germán: Mihai Călin Juana, soţia lui Germán: Brânduşa Mircea Rafa, tatăl: Dan Tudor Ester, soţia lui Rafa: Diana Dumbravă Claudio, elevul lui Germán: Rareș Florin Stoica Rafa, elevul lui Germán: Andrei Chiran

Filme

In ultima saptamana, am vizionat doua filme.

"Panica pe Wall Street"... despre caderea bursiera din 2009... valoarea banilor pentru diferite persoane, la diferite varste... manipulare...risc.... etc. (cu Demi Moore). 

Aseara am vizionat "Culoarea minciunii" cu Anthony Hopkins, Nicole Kidman... un barbat de culoare, boxer si profesor universitar de limba si literatura clasica, pronunta cuvantul "stafii" laadresa unor studenti care nu veneau la cursuri. Acestia fiind de culoare, il reclama pentru rasism. profesorul isi da demisia. Acasa, prin comportament verbal, isi omoara sotia datorita tensiunii. 

Se indragosteste de o femeie tanara, 34 de ani, cu probleme - sotul violent, moartea celor doi copii, o tulburase - si acestia ii povesteste faptul ca el este de fapt nascut intr-o familie de negri, ca si-a renegat familia din cauza aceasta.

In paralel, spune intreaga viata unui scriitor ce ajunsese in pana de idei,intrase in acel blocaj scriitoricesc.

Filmul este psihologic, fin, de vizionat...

Perfectionare finalizata

Am finalizat cursul de competente. Vorba vine. Avem de invatat si de facut o mini lucrare pe care le vom sustine intr-o zi de duminica... curand. :)

Ieri am avut pedagogie, si am discutat despre conflict. Am aflat din experienta colegilor despre diverse tipuri de conflicte, si culmea, majoritatea pornite de la parinti. Ar fi minunat daca s-ar crea o relatie foarte buna profesor-parinte, si astfel cu siguranta copiii ar fi mai perfermonati, mai stapani pe ei. :)

Am discutat despre efectele - pozotive si negative - pedepsei. :)

Am invatat mult in acest curs. Unele exercitii si liucruri le descoperisem pe propria-mi piele, altele le invatasem la diverse cursuri de dezvoltare persoanala (m-am felicitat pentru ca am investit in mine).

Sper sa devin un profesor model... bineinteles peste ani.

Momentan... mi-as dori un an de concediu... :)

Competente in comunicare - performanta in educatie

Ieri, am continuat perfectionare cu un curs desre comunicare. A fost interesant. Am invatat notiuni. Am aflat ca un profesor este "meserias" cam dupa 15 ani de predat (sunt de acord). La liceu este importanta prelegerea si e cazul sa ii lasam pe elevi sa studieze singuri.... sa mearga la biblioteca, sa invete sa caute. :)

Azi, am facut psihologie. A fost DIVIN, SUPERB, MINUNAT! 

Am jucat un joc: orbul si conducatorul sau. Am invatat si am simtit mult. Am aflat despre ce se intamplain ADHD. Am descoperit oameni... emotii si rolul lor, despre cum sa inlocuiesti "ma enervezi" cu "ma enervezi pentru ca tipi si nu esti atent".

Mi-am dorit sa urmez fie facultatea de psihologie (pentru mine, pentru ca oricum e lumea de psihologi... si suntem din ce in ce mai "bolnavi" si nici nu vrem sa recunoastem) fie un master pe comuniare sau ceva legat de educatie si psihologie. 

Doamna psiholog, o tanara superba, simpla, slabuta, finuta, plina de viata, foarte bine pregatita. Ne-a uimit si ne-a impresionat... un grup d eprofesori ...si de bio si de socio umane... si de literatura si comunicare. :)

Concert in memoria unui inger

Sora mea a capatat o sete avida de lectura. Pe mine ma bucura nespus. Intr-o zi, imi trimite un mesaj. "Concert in memoria unui inger" de Eric Emanuel Schmitt... ultima aparitie.

- Sor, le luam si de la biblioteca. Nu mai dam bani pe carti.

Intre timp, am inceput scoala.

O colega, profa d eromana, imi spune:

-Stii, a aparut o noua carte a lui Schmitt. Se citeste repede si e frumoasa. Are cinci povestiri.. e in genul "Cea mai frumoasa carte din lume" (pe care am imprumutat-o si a cucerit inimi).

- Nu mai am bani. O voi lua de la biblioteca.

- Ti-o imprumut eu.

 

S-a intamplat. Mi-a adus-o. O coperta cu o vioara.

Prima poveste, nu m-a impresionat si nu m-a stimulat suficient sa continui. Amluat o pauza. "E necesarsa finalizez. Schimtt scrie frumos, atractiv, captivant."

Intr-adevar, celelalte povesti... m-au tinut treaza pana la 1 dimineata. Este o carte ce merita citita.

Vesti de la Paris

Am adormit citind....

Mama intra vijelioasa, fericita si imi striga:

- Ai scrisoare din Franta, nu ai vazut?

Verficasem cutia postala, dar nu gasisem nimic.

Da, asa era. Am primit raspuns de la editura Grasset et Fssquelle din Paris. Anul trecut pe vremea asta - cred - le trimisesem un manuscris cu povesti, traduse de Georgiana, o fata dedicata limbii franceze. Nu prea am inteles ce vor, sa le dau 6 euro pentru ca mi-au citit manuscrisul....oricum nu e pe gustul lor... nu va fi publicat. 

Maine, la cursul de perfectionare, imi voi ruga un coleg de francais, sa imi traduca scrisoarea. 

Sunt trista... dezamagita... nimic nu imi merge... 

Credeam ca la Paris stau altfel lucrurile. Deloc, se pare...

Nici iubirea nu e mai stilata decat la noi... (chiar azi, la cursul de comunicare, domnul profesor cu o experienta de 56 de ani la catedra, dar un om plin de verva si cu un umor fantastic, ne spunea ca noi, cei tineri, ne-am nascut intr-un timp nedefinit si e greu sa ne gasim drumul. Pai eu stiu care imi e drumul... si daca intalnesc oameni rai, egoisti, invidiosi, care nu suporta sa ma vada cu proiecte finalizate... unde gresesc?). Dumnezeu m-a sters de pe lista Lui de dejnadajduiti. 

Obosesc... privind lehamitea si nebuni din jur. Tocmai cand sa mananc azi la pranz, alerta in scoala. Consiliu de urgenta cu profii care predau la clasa X si Y. Unul i-a rupt obrazul altuia. :( Nu se mai poate... zau.. am nevoie  de o pauza. M-as retrage la manastire pentru o perioada, dar la ce bun daca si Dumnezeu m-a abandonat? Zau daca mai inteleg principiile care guverneaza lumea asta.... haotica si atat de nedreapta....

Dăruieşte din ce citeşti…

Dăruieşte din ce citeşti…

Azi vin la tine cu o propunere. Haide ca în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică să fie momentul în care fiecare dintre cei care au lecturat în această săptămână o carte să adauge pe site, la comentarii, un citat ce inspiră, motivează şi încurajează din ceea ce a citit, cu precizarea sursei.

Astfel, dacă te numeri printre cei ce citesc, poate vei citi cu mai multă atenţie pe parcursul săptămânii astfel încât să găseşti acel citat pe care să ni-l împărtăşeşti, iar dacă te numeri printre cei cărora timpul nu le permite să citească într-o săptămână, te vei bucura de informaţii preţioase împărtăşite de ceilalţi.

M-aş bucura ca această idee să fie bine primită şi să ne îmbogăţească pe fiecare în parte.

Aşadar, ia cartea pe care o citeşti şi găseşte citatul pe care vrei să ni-l împărtăşeşti. Clic aici pentru a-l adăuga pe site, fie folosind formularul de facebook, fie cel de sub el. Nu uita să precizezi autorul.

Mulţumesc!

Weekend liniştit!
Carmen @ Ozibuna.net

O zi cu povesti de la elevii mei dragi

Obosita. Opresc ceasul din 10 in 10 minute. Renunt. Ma trezesc la 9  fara 10. Dat fiind ca am citit pana la 1 dimineata, se accepta.

Azi avem consiliu. Ni se cer programe de reabilitare a elevilor cu note mici. Hai ca nu mai dau note mici, ca sa nu-i reabilitez. Glumesc! Sau nu. Nici eu nu mai stiu... stiu ca sunt foarte obosita si am nevoie de un concediu. Un concediu in care sa creez.

A fost una din cele zile in care mi-e drag sa merg la scoala. O zi din acelea in care ma regasesc ca om, ca "importanta", ca loc si timp.

O eleva de clasa a VI-a, imi spune:

- Doamna, cum va mentineti aa de slaba si de uniforma?

Va inchipuiti ca am zambit.

- Sa stii ca mananc.. nu tin cura de slabire.

- Si banuiesc ca nu sunteti... a... ano.. cum se spune doamna?

- Anorexica! Nu, nu sunt anorexica.

La o clasa, avand de facut un eseu pe tema "Harta tesuturilor vegetale/animale", am ascultat cateva eseuri superbe. Unul dintre ele, a fost de fapt o poveste. Personaj principal am fost eu... si a fost minunata. M-a surprins pana la nucleul fibrelor cardiace... m-a induiosat... nu am ascultat in viata mea ceva atat de frumos (acum inteleg senzatia povestilor personalizate; ai grija ce iti doresti, ca se poate indeplini). 

Au urmat alte doua ore frumoase, calde, cu raspunsuri inteligente si lucruri creative.

Mi-ar placea sa transform lumea educationala... sa fie numai elevi cu bun simt, elevi care stiu foarte bine ce vor de la viata, sa lupte pentru visele lor, pentru o lume mai buna, care de fapt este a lor si a copiilor lor. Sunt frumosi, isteti, au atatea posibilitati de a evolua... incat sufar, mi-e ciuda cand ii vad cum se irosesc..cum isi distrug viata si isi pierd timpul cu tot felul de prostii. 

Imi doresc sa le dedic mai mult timp... mai multa atentie... as merge cu ei saptamanal la un eveniment cultural.. as citi cot la cot cu ei... numai sa citeasca... nu stiu.. as face multe... as aprecia daca mi-ar cere ajutorul "prietenesc".

Sper sa ma eliberez curand de proiectele mele mari, apoi sa ma ocup muuult de ei...

PROMIT!

Despre iubire..

Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, 

care avea parul foarte lung ia cerut să-i cumpere un pieptene 

pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit. 

Omul s-a simţit foarte rău şi a spus nu.  

El a explicat că el nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de ceas, pe care el tocmai a rupt-o.

Ea nu a insistat, in cerere ei. 

Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri,  

si-a vandut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să 

cumpere un pieptene pentru soţia sa. 

El a venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale. 

El a fost surprins când a văzut-o pe  soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta. 

Ea si-a vândut părul şi a luat un ceas nou. 

Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea   acţiunilor lor, si  pentru reciprocitatea iubirii lor.

Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti,  este TOTUL.

Eu...

Mi-e greu sa traiesc... printre atatia oameni invidiosi, rai, seci, goi, flamanzi dupa barfe..

Stiu... sunt sanatoasa, am o meserie pe care o iubesc desi e foarte solicitanta si cere o perfectionare permanenta... 

Uneori, imi vine sa chem cate un parinte la fiecare ora sa predea, sa vada ce bine este sa fii profesor. Maine la o clasa, preda un elev, care imi dicta azi din manual. Culmea este ca, eu imprumutasem manualul unei eleve care da bacalaureatul la bio si pregatisem lectia din alte surse. "Ador" elevii care stiu lectia noua, dar nu stiu ultime lectii pe care le aveau de pregatit.

Ma doare teribil prietenia aceea falsa... oameni care vor sa ma vada, dar mi-au facut rau candva. Un mare rau, care poate duce spre lucruri bune, dar pe mine ma doare teribil. Este o rana sangeranda. Mi-e greu sa aud vocea unui astfel de om, mi-e greu sa ma intalnesc intre patru ochi. O voi face, deoarece am sufletul curat si m-am rugat sa fie iertata. Am iertat-o, dar nu suport ipocrizia... si dorinta falsa de a ma ajuta.

Sunt obosita si imi doresc o pauza... parca nu mai vreau sa vad decat anumiti oameni... sa citesc... sa merg la teatru.... sa dorm si sa scriu.

Poemul VI - Pablo Neruda (mi-a placut si daruiesc)

Mi te amintesc aşa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenuşie şi inima liniştită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Şi frunzele cădeau în bălţile din sufletul tău.

Întinzându-mi braţele ca o plantă căţărătoare,
frunzele îţi împânzeau vocea, calmă şi împăcată.
Artificii de veneraţie în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce şi albastră răsucită pe sufletul meu.

Îţi simt privirea călătorind, şi toamna se îndepărtează:
pălărie cenuşie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
şi săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniştite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.

De-a rasul plansul.. (primit pe mail)

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el. 
La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase, iar taică-tău... bea în cinstea ta. 
Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. 
Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, "nebuna de la cinci". Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, dar te acomodezi şi te faci tocilar.
Ţi se zice "Ţăranu", fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău. 
Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. 
Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. 
În aceeaşi scrisoare, mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. 
Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi. 
În ultimul an de facultate, te duci internship. 
Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: "Avem un post liber". Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine. 
La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de-acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. 
Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani. 
Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea 
venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în
sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru 
casă şi maşină.
Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit... 
si continuarea...
- ... vine criza - te dau aia afara - iti vinzi masina, banca iti ia casa - te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat - nevasta-ta incepe sa spuna cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Gheorghe care e recuperator (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!- incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)... si bei ca fii-tu e primul din clasa! 

Morala: Ai carte, n-ai parte!

Separarea albusului de galbenus

Succes. Este foarte simplu, nu-i asa?

Jurnalul Annei Frank

Auzisem de mult ca este un must have al lecturii. L-am primti de ziua me de la Andra, prietena  mea draga din Cluj.

L-am tot amanat, din diverse motive.

Intr-un final, seara de seara am citit si l-am dus la sfarsit.

Este o lectie de viata. Oameni care traiesc ascunsi timp de 2 ani. care se bucura de o raza de lumina ce patrunde prind draperiile groase. Care traiesc din plin sarbatorile de iarna si zilele de nastere. 

Anna, care traieste perioada adolescentei departe de prieteni. este o fire sociabila. Imiplacedescrierea relatiilor interumane. faptul ca isi iubeste mama cu rezerva, dar isi adora tatal, ma surprinde. Dorinta de a invata in acele conditii grele, m-a impresionat. Dragostea ce se naste atat de frumos si curat intre Anna si Peter, m-a emotionat. Puterea Annei, dorinta ei de a reusi... m-a facut si mai puternica, mai dornica de a trai intens viata, cu bune si  cu rele.

Am dat cartea sa circule.... este prea minunata pentru a sta in bibioteca. :)

Daca aveti posibilitatea - mergeti la biblioteca - CITITI-O NEGRESIT!

A doua zi de perfectionare

Azi a fost foarte greu... obositor... si emotionant. 

Am fost impartiti in grupe de cate 5. Am fost pe rand profesor si elev problema. Am fost inregistrati, apoi am vazut filmuletele si am comentat pe baza lor. problema urmarita nu era continutul stiintific.... ci cum rezolvam situatiile problema in  care ne pun elevii. De exemplu, cand intra la ora dupa noi, cand vorbesc la telefon in timpul orei, cand arunca in colegi cu biletele, cand nu inteleg ce se transmite (informatia)...etc..

Au fost 8 ore luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungi, dar finalul a fost cel asteptat.

Sa predai in fata colegilor, este o provocare uriasa. Cu toate ca unii ne sunt sefi, si vin la inspectii. Dar e oricum altceva. 

Am invatat cum sa spun unui elev ce sa faca atunci cand este obraznic. Sper sa pot aplica la clasa... :)

Ma perfectionez

Zilele trecute, pe tabla din cancelarie statea scris: curs de perfectionare, "Competente in comunicare, performanta in educatie" - 25 de credite. 12, 13, 14 octombrie si 19, 20, 21 octombrie. 

Nu avem niciun chef. O doamna pensionara, care tine locul unei colege, imi spune:

- Inscrie-te. E super interesnt, iar trainerii sunt dedicati. Eu l-am facut in februarie.

M-am inscris.

Azi, cand sa incep, imi era asa greu sa ma trezesc. Mai ales ca aveam ore de la 15.30.

M-am dus is nu am regretat.

Am avut arta dramatic. ne-m jucat diverse jocuri. Am creat povesti. Am facut jocuri de dictie. Im pare rau ca a trebuit sa plec pentru  merge la ore.

Dragi colegi profesori, va recomand cursul cu mare caldura. Inscrierile se fac pe site. Veti primi un mail de confirmare.

http://www.competenteincomunicare.ro/

Eu in ultimele zile

Am primit cererea de a colabora cu site-ul "Sfatul mamicilor". Am specificat ca nu sunt mama, dar educ sute de copii. Mi s-a spus ca vor o colaborare pe parte de povesti. Asadar, asa cum vedeti si noul logo din partea dreapta a blogului (puteti sa-l accesati cu incredere. veti descoperi ceva util cu siguranta), MAMICILE CITESC POVESTILE LIZEI. 

Joia am ore la after school, de fapt noul program "Scoala dupa scoala". Sunt cateva fetite dragute, istete, dar foarte rele, invidioase una pe cealalta... asadar, incerc sa le invat ce inseamna prietenia. Vorbesc tare. Incerc sa invat bune maniere. Degeaba suntem frumoase, daca suntem necioplite sau ne dam cu mucii in fasole pe romaneste. Mi-au cerut bani sa-si cumpere ciocolata calda. Le-am dat.

- Ce darnica sunteti, doamna!

- Sunt... pentru ca imi face placere. :)

Ieri le-am cerut elevilor de la 3 clase sa imi faca eseuri, pe o anumita tema. Le-am explicat ce urmaresc cu ele, ce trebuie sa scrie ei, le-am trei exemple, rugandu-i sa fie originali, sa nu-mi scrie de pe Wikipedia.

Azi, bineinteles ca asa au procedat. M-am suparat, normal.

Am apreciat originalitatea, pe care am si premiat-o cu un semn de carte, bonus, din colectia mea.

Nu regret. Imi doresc sa aprecieze, sa invete, sa fie originali, sa fie ei... nu GOOGLE sau Wikipedia. :)

Imi iubesc meseria....  iubesc elevii... dar numai pe cei cu buni simt, chiar daca nu le iese inteligenta prin toti porii... :)

Iubirea de iubire

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.” 

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna. 

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."